De același autor
Prezentul si perspectivele industriei in fac obiectul unor aprecieri extrem de controversate in ultimul timp. De altfel, situatia foarte incurcata permite, pe fond, interpretari sensibil diferite, unele chiar contradictorii.
Pornind de la cresterile mai articulate dupa anul 2000 in productia industriala si in special in cea a industriei prelucratoare, precum si de la unele schimbari pozitive in cadrul exporturilor in cursul acestei perioade (scaderea de la 33% la 23% a ponderii textilelor si confectiilor si cresterea de la 21% la 28% a echipamentelor, utilajelor si aparatajelor), unii cercetatori sunt gata sa vorbeasca de o (re)industrializare a tarii. Aprecierea are mai mult caracterul unei "imbarbatari", caci ignora fapte si tendinte care o contrazic: cresterea industriala apare ceva mai articulata doar prin comparatie cu lancezeala sau chiar darile inapoi din anii ‘90; dupa dezindustrializarea masiva pe care a cunoscut-o Romania, un reviriment al industriei este fara indoiala de consemnat, dar este o cale lunga pana la a-i putea fi atribuita semnificatia unei reale reindustrializari; schimbarea mentionata din structura exporturilor este mai mult o mutare a lohn-ului din industria textila in industria componentelor auto, fara indoiala un pas inainte, dar greu de a-l cota ca fiind expresia unei reindustrializari; in sfarsit, dar nu in ultimul rand, revirimentul industriei a luat o pauza grava anul trecut (crestere doar de 2%), lancezeala continuand in acest an.
La polul opus sunt aprecierile venind din partea mediului de afaceri autohton. Oamenii de afaceri romani si asociatiile lor profesionale prevad un viitor innegurat industriei, considerand ca aceasta tinde deja spre o crestere zero, de care nu va scapa in perioada urmatoare. Nu este foarte clar ce inseamna, in aceste aprecieri, perioada urmatoare, dar pare a fi vorba oricum de anul in curs si, foarte probabil, si de multi ani urmatori.
Realitatea este ca nu prea poti fi cat de cat precis in domeniu, pentru ca nimeni nu poate sti exact care va fi impactul industrial al integrarii Romaniei in UE. Se fac numai presupuneri, se iau in considerare experiente anterioare ale unor tari aderente, dar precis nu se poate prevedea ce va fi.
Singurul lucru ceva mai cert este ca industria bazata pe capital autohton mai degraba va stagna decat va creste, pierzand pozitii dupa pozitii. Sa observam ca este tocmai aspectul pentru care mentionatele pareri cu privire la perspectivele industriei difera atat de substantial. Aprecierile mediului de afaceri romanesc se refera aproape exclusiv la industria autohtona sau, mai exact spus, la industria cu capital autohton. Perspectivele acesteia sunt innegurate, in competitia, pe piata deschisa europeana, cu firmele de la vest de Romania, mult mai puternice si mai performante. Pietele deschise nu joaca in favoarea celor slabi si mai putin performanti. Este adevarat ca pietele deschise obliga la competitivitate si performanta. Pana cand insa, prin "rodare" la noua situatie, firmele romanesti sa castige de pe urma competitiei crescute pe o piata deschisa si de mare amplitudine, vor pierde si pozitiile pe care le mai detin pe piata interna. "Bobocii" acestui proces se vad deja. Inca de pe acum, industria cu capital autohton este la nivelul cresterii zero. Iar aprecierea leului - de care se plang patronii romani ca le pune la pamant afacerile, indeosebi pe cele de export - reprezinta doar bomboana pe coliva industriei autohtone, care pierde pentru ca nu are cheag, pentru ca nu dispune de capitalizare suficienta in vederea dezvoltarii tehnologiilor moderne, pentru ca managementul pe ansamblu nu atinge standardele necesare infruntarii concurentei globale, pentru ca asta este soarta celor murdari de noroi acceptati intr-un club select: trebuie sa se descalte la intrare!
Investitiile straine vor imprima insa o anumita crestere a industriei in Romania in anii ce vin. De altminteri, si cresterea din ultimii ani - atat cat a fost - s-a datorat investitiilor straine. Lohn-ul in sectorul auto - dat atat de des de exemplu ca o expresie a faptului ca industria din Romania l-ar fi apucat in sfarsit pe Dumnezeu de picior - are la baza, evident, tot investitii straine. Treptat, transnationalele vest-europene au ocupat pozitii in topul companiilor din Romania. Si, curand, in top 100 Romania nu va mai exista nici o companie controlata de capitalul autohton.
In masura in care capitalul strain - de fapt, sau indeosebi cel vest-european - va avea interes ca teritoriul numit Romania sa fie o baza de productie pentru afacerile industriale pe care le deruleaza la nivel international, si industria din Romania va cunoaste cresteri. Dar, in ce masura se va intampla acest lucru, cu ce amploare si in ce ritm, ramane de vazut!
Mentionatele viziuni diferite asupra perspectivelor industriei din Romania sunt doar aparent in contradictie. Ele se refera la lucruri diferite. Si tot diferite sunt si sansele de cuplare a realitatilor la previziunile care nu se impaca acum unele cu altele. In timp ce este sigur ca sansele industriei autohtone sunt slabe, sansele ca industria din Romania sa creasca raman sub semnul intrebarii, pentru ca sunt la dispozitia decizionala si operationala a capitalului strain, ale carui strategii si tactici de dezvoltare pe o baza globala nu pot fi exact cunoscute.
Deocamdata, capitalul strain - chiar si cel vest-european, care este cel mai implicat si interesat in problema - se afla in asteptare, urmand ca numai in conditiile intrarii efective a Romaniei in UE sa treaca la actiune, dupa planuri de afaceri ce vor fi facute sau care vor fi fost deja facute. In faza actuala, inca se ocupa pozitii logistice, indeosebi in imobiliar. Singurul taram industrial pe care se opereaza mai din plin este cel al "lohn-ului auto". Abia urmeaza insa sa se vada daca Romania va deveni sau nu o baza industriala de productie pentru capitalul industrial vest-european.
Preluarea de catre capitalul strain de amplasamente favorabile in logistica, dar si pozitia sa de asteptare in ce priveste implicarea in industria prelucratoare explica aparenta anomalie existenta in 2005 si care pare sa continue si in 2006 in Romania: profiturile companiilor sporesc substantial, dar rata de crestere in industrie este derizorie. Industria pe baza de capital autohton stagneaza, in timp ce capitalul strain inca nu s-a implicat serios in sectorul industrial prelucrator, realizand insa profituri consistente in sectoarele de logistica.
