Incepe plata tributurilor electorale

Asa cum s-ar crede si cum ar fi si firesc, prioritatea prioritatilor noului guvern ar urma s-o constituie inceperea punerii in aplicare a programelor electorale ale fortelor politice ce formeaza Executivul. Nu va fi asa, pentru ca, pur si simplu, noul guvern va avea de rezolvat urgent mosteniri de tip electoral de la fostul guvern. Rezolvari ce trebuie sa fie operate chiar daca pana la urma va fi vorba de un Executiv fie continand forte politice cu totul noi, fie incluzand si forte politice participante intr-un fel sau altul si la fosta guvernare. Poate prima dintre mostenirile primite de la fostul guvern o constituie embargoul tacit si camuflat - caci declarat si institutional nu putea fi! - pus de acesta din urma asupra cresterilor de preturi in sectorul energetic, de la energie electrica si gaze la carburanti, sub motivatia desfasurarii neperturbate a alegerilor, in fapt insa cu viza ca majorarile de preturi sa nu afecteze sansele electorale ale partidului de guvernamant. Amanarea cresterilor de preturi n-a fost o problema in cazul energiei electrice si al gazelor naturale, pentru ca societatile distribuitoare erau inca de stat, desi unele se privatizasera, dar, pana la votarea legilor de privatizare si incasarea banilor de la cumparatori, se aflau inca la comanda guvernului. La fel in cazul companiilor de aprovizionare cu caldura. De asemenea, s-a dovedit, inca o data, ca autoritatile de reglementare de pe piata gazelor naturale si energiei electrice sunt, din pacate, la dispozitia guvernului, neinitiind sau neautorizand cresteri de tarife pana la alegeri, cu toate ca astfel de amanari sunt extrem de costisitoare economic, intrucat impovareaza inutil bugetul statului (care le suporta temporar), napustindu-se apoi si mai apasatoare asupra populatiei. Pe piata carburantilor amanarile cresterilor de preturi au fost obtinute prin interdictia de a umbla la preturile la pompa impusa societatii PETROM, aflata, ca si distributiile de gaze si electricitate, in aceeasi faza de privatizare, adica fara a se fi executat efectiv transferul catre noul proprietar privat. Pentru restul pietei, s-a recurs evident la presiunile de rigoare, iar rafinariile deja private, ca si benzinarii privati, n-au sfidat guvernul, amanand in consecinta majorarile de preturi. Desi le ardea buza sa le mareasca, intrucat le-o impunea, si inca intr-un mod constrangator, aprovizionarea la costuri abominabile de pe piata internationala, unde cursurile titeiului s-au situat de cateva luni la niveluri ametitoare. Noul guvern, indiferent de componenta sa, va trebui sa ridice rapid embargoul pus pe sest de fostul guvern. Nici sa vrea sa-l mentina, noul guvern nu poate! Intelegerile s-au facut cu fostul guvern, iar economic a se pune botnita preturilor in domeniu ar fi imposibil. De altfel, nu numai guvernul se schimba, ci si actorii implicati. PETROM si distributiile de gaze si electricitate privatizate nu vor mai fi de stat si isi vor promova preturile in crestere, convenite prin insesi contractele de privatizare. Piata produselor petroliere este o piata libera si are preturi pe care le impun costurile si cererea si oferta. Pietele gazelor naturale si energiei electrice nu sunt practic liberalizate, preturile, inca reglementate, fiind sub supravegherea autoritatilor de reglementare in domeniu, numai ca, prin contractele de privatizare, s-a stabilit ca statul roman sa plateasca despagubiri noilor proprietari in distributiile de energie daca nu se respecta regulile negociate, printre care marirea tarifelor pentru recuperarea costurilor si investitiilor. Din pacate, din cauza amanarii majorarilor necesare de preturi, pentru acomodarea la noile costuri, scumpirile in materie - probabil de la 1 ianuarie - vor fi mai mari decat ar fi fost fara amanarile mentionate, caci trebuie sa se recupereze si pierderile inregistrate pe timpul amanarilor respective. Este a patra oara in perioada postdecembrista cand, in toiul iernii, romanii platesc tribut, scotand din greu din buzunare, acestei stratageme electorale de a se amana corectiile de preturi si a se transfera guvernului de dupa alegeri povara politica a scumpirilor la produsele si serviciile - cum sunt cele energetice - care ii afecteaza cel mai tare. Nemaivorbind de faptul - valabil si de data aceasta - ca un asemenea transfer imbunatateste artificial statistica inflatiei pe anul trecut, punand insa o povara in carca anului viitor, pentru care va da socoteala altcineva. De data aceasta, insa, vina cresterilor de preturi va putea fi eventual aruncata in ograda FMI - care obliga Romania sa desfaca energia macar la costuri si nu sub costuri - sau in cea a Uniunii Europene, ale carei norme nu permit sa se consume energie fara sa se si plateasca! Si sa nu-i uitam pe noii proprietari ai distributiilor de gaze si electricitate, pe seama carora va fi pusa de-acum sporirea tarifelor. Cum va mai fi insa cu mitul "scaderii tarifelor prin privatizare"?! Ca si alte mituri, se va frange si acesta in confruntare cu realitatile!