De același autor
costuri ascunse cu grija de guvernul Nastase. Ascunse probabil pentru ca partidului de guvernamant - care a negociat de fapt cu UE conditiile aderarii - sa nu-i fie cumva stirbite sansele in alegeri. Si, oricum, cu scopul de a se mentine o cota inalta de audienta a aderarii in randurile romanilor. Intr-un fel, prin rezultatul alegerilor de la parlamentare, se poate spune ca tactica PSD a dat roade din punctul respectiv de vedere. Acesta a putut lua voturile traditionale din mediul rural, tocmai nevorbind practic de ceea ce ii asteapta pe cei vreo trei milioane de oameni care vor trebui sa paraseasca agricultura pentru, deocamdata, ipotetice alte ocupatii.Cat despre audienta aderarii in randurile populatiei, d-l Basescu a spus clar ca aceasta va scadea dramatic, din momentul in care se va discuta deschis de costurile aderarii. Numai ca, dorind probabil sa dovedeasca romanilor cat de grijuliu este cu soarta lor, d-l Basescu a declarat ca ar viza o redeschidere a doua capitole economice ale negocierilor de aderare cu Comisia de la Bruxelles, pentru ca s-ar fi obtinut conditii prea constrangatoare. Cele doua capitole sunt Energia si Concurenta, in care intr-adevar, unele prevederi convenite vor afecta serios buzunarele si locurile de munca ale romanilor.
Daca ar fi fost luate in serios de declarant - si nu reprezentau doar vreo codita a campaniei electorale -, afirmatiile erau de rau augur pentru Romania. In primul rand, incurcau un calendar deja asumat de liderii UE in ce priveste aderarea Romaniei. In al doilea rand, in faza in care ajunsesera lucrurile, doar o decizie politica de nivel inalt ar fi putut redeschide negocierile in legatura cu chestiuni deja convenite si este, de altfel, de presupus ca, in asemenea conditii, deznodamantul final ar fi fost mai degraba nefavorabil decat favorabil Romaniei. Asa ca sa speram ca d-l Basescu a facut respectivele declaratii - cotate pe drept cuvant ca incendiare -, tocmai stiind ca nu mai putea interveni un demers realmente in domeniu. Asa se si pare sa fi fost, judecand dupa faptul ca, la numai doua zile, d-l Basescu, tocmai cu prilejul deciziei politice a UE de incheiere a negocierilor cu Romania, a declarat, la Bruxelles, ca isi asuma indeplinirea tuturor angajamentelor luate de Romania in negocieri, deci implicit excluzandu-se orice renegociere.
Un al treilea rand - si ceea ce era cel mai important -, o renegociere n-ar fi avut de fapt vreun rost. Caci nu prea era ce sa se renegocieze!
In capitolul de Energie, principiul era si este nenegociabil: energia trebuie livrata macar la costuri si nu sub costuri, asa cum s-a facut si se mai face inca in Romania. Atat si nimic mai mult cere UE Romaniei! Daca unii, din pacate foarte multi, nu pot rezista financiar la tarife care acopera costurile, nimic nu impiedica guvernul roman ca, in mod transparent, sa-i ajute. Dar, in nici un caz, nu inseamna a-i ajuta livrand sub costuri. Pentru ca, in acest fel, ii ajuti si pe altii care nu au nevoie. Si, pe seama cui se face un astfel de ajutor?! Dar despre ajutor este vorba intr-un asemenea caz?! Nu, pentru ca statul, care acopera de fapt diferenta dintre costuri si tarifele mai mici decat costurile, ia bani de undeva din alta parte! De fapt, in ultima instanta, este vorba in acest caz de o furare de caciula, in care mai degraba atat cei pacaliti, cat si cei avantajati sunt tocmai cei ce nu merita! Pentru ca, in loc de a se lua de la cei avuti si sa se dea la cei nevoiasi, se ia de la toti, spre a-i ajuta pe cei ce nu au nevoie! De pe urma desfacerii energiei sub costuri, perdanti nu sunt decat competitivitatea, concurenta loiala si chiar echitatea sociala. Oricum - si acest lucru trebuie sa fie clar! -, desfacerea energiei sub costuri, insemnand un avantaj concurential neloial pentru produsele fabricate pe aceasta baza, nu ar putea fi acceptata de principiu de UE pentru nimic si pentru nimeni!
In ce priveste capitolul Concurenta, unde se poate discuta daca este sau nu cazul ca ajutoare de stat sa mai mearga, desigur, in mod transparent, si doar pentru o anumita perioada, spre sectoare precum siderurgia sau mineritul, nu se poate insa renegocia (pentru ca nici n-a fost de negociat!) principiul, cerut de UE si Romaniei sa-l aplice, al platii obligatiilor financiare, indiferent daca la furnizori sau la bugetele publice. Neplati, tolerate politic intreprinderilor de stat, dar si unor societati private cu acoperire politico-clientelara, constituie de fapt cea mai grava boala a economiei romanesti si placa turnanta a marii coruptii din Romania, impotriva careia d-l Basescu declara raspicat ca vrea sa lupte! Domnia sa ar trebui sa fie deci multumit ca acest "cartof fierbinte" - si politic, si economic, si social - poate fi pasat in mana UE. Caci, daca va trebui - si va trebui - sa se puna capat acestei tolerari politice a neplatii obligatiilor financiare, in ciuda vaietelor din partea producatorilor de pierderi din economie si clientilor politici afectati, se va putea arunca asupra UE responsabilitatea. Ar fi o "vina" minunata a UE, cu toate durerile pe care le va produce celor de prin intreprinderi de stat sau private falimentare, care, chiar fara vreo vina, vor avea de suferit de pe urma faptului ca aceste intreprinderi vor fi nevoite sa-si inchida portile!
