De același autor
"Baietii destepti" - cum, odata, in timpuri imemoriale, pe cand nu ii facuse uitati, presedintele Basescu ii denumea pe cei ce cumpara electricitate ieftin de la producatorii de stat (caci altii nici nu sunt) si o vand scump unor mari consumatori, aceasta chemandu-se ca fac afaceri! - vor castiga si partida restructurarii sistemului energetic.
Guvernul declara ca vrea - nu se stie precis daca vrea sau i se impune din afara (nu se stie pentru ca problema este incurcata rau!) - sa restructureze sistemul de productie a energiei electrice. Daca ar fi sa fie mai explicit, ar trebui sa spuna ca vrea sa-l re-restructureze, pentru ca a mai fost restructurat o data sau asa macar s-a spus atunci, candva, pe la sfarsitul anilor ‘90! Si cel ce a facut restructurarea atunci este foarte galagios si acum! Ca, daca ceea ce a facut domnia sa atunci cu mare tam-tam s-a numit restructurare, mai bine ar tacea malc acum!
Sa privim obiectiv lucrurile. Probabil, colosul numit candva Renel, apoi Conel, care concentra productia, transportul si distributia de energie electrica in Romania trebuia intr-adevar spart! Dar nu pentru ca era monopol de stat, ci pentru ca devalmasia pe care o reprezenta ascundea realitati nefericite despre costuri, pierderi si preturi, despre faptul ca molohul devenise un fel de banca pentru creditarea unei industrii care nu platea nici dobanda, nici sumele propriu-zis imprumutate. Separarea activitatilor de productie de cele de transport si de distributie a fost, evident, una binevenita. Cand s-a ajuns insa la restructurarea productiei, liniile de restructurare n-au mai fost tot atat de evidente si au inceput problemele. Cel mai nimerit principiu de restructurare nu putea fi decat separarea neghinei de bob, a centralelor de abandonat de cele de mentinut (fie reabilitabile, fie deja performante). S-ar fi pus, desigur, probleme sociale dificile, mai ales pentru zonele unde urmau sa aiba loc abandonarile. In plus, ar fi aparut nevoi imense de fonduri care sa sustina reabilitarile. D-l Berceanu, raspunzator de problema la vremea asa-numitei restructurari, a ales cea mai proasta varianta. Segmentarea s-a facut pe articulatia surselor de provenienta a electricitatii: Nuclearoelectrica, Hidroelectrica, Termoelectrica. Aceasta din urma a pornit la drum si cu un balast, caci a ramas pe cap si cu grosul datoriilor catre stat, dar si catre companiile de minerit ale fostei Conel, cat si cu creantele celei din urma (respectiv cu ceea ce consumatorii industriali trebuisera sa plateasca si nu platisera). Si daca Nuclearoelectrica si Hidroelectrica puteau, macar in principiu, incepe o viata noua, chiar performanta, avand in vedere costurile mici - determinate obiectiv din punct de vedere natural sau tehnologic - la care produc, Termoelectrica devenea o structura neomogena, prin insusi faptul ca, sub aceeasi palarie, erau reunite si centrale cat de cat performante, dar si harburi care produceau la costuri astronomice. Astfel conceputa, reorganizarea - caci de restructurare nu putea fi vorba! - isi avea insa avantajul sau, anume ca nu costa prea mult. Ba, mai crea si ceva mai multe structuri administrative.
Era insa strict previzibil ca o asemenea reorganizare va fi un esec. Cel putin din punctul de vedere al faptului ca nu va contribui cu nimic la eficientizarea productiei si la imbunatatirea serviciilor pentru consumatori. Termoelectrica, in fond, a preluat la un nivel mai concentrat problemele care existasera inainte la nivelul colosului nesegmentat.
Pana cand a aparut Uniunea Europeana cu asa-numita liberalizare a pietei energiei, lucrurile au mers cum au mai mers. Nu discutam aici alte probleme, ci doar acelea legate de operationalitatea sistemului. Nuclearoelectrica si Hidroelectrica produceau mult mai ieftin, dar energia furnizata intra intr-un sistem integrat si socotelile se faceau firesc. Per ansamblu, adica atat productie din surse ieftine, cat si productie din surse scumpe, iesea un cost mediu, care ghida tariful la consumator. Cum, din motive sociale, acest tarif se situa sub costuri, a aparut problema, exprimand o necesitate, de a mari treptat tarifele pentru a se acoperi costurile.
Liberalizarea pietei ceruta de UE a bulversat complet lucrurile. Principiul liberalizarii este foarte frumos: fiecare consumator (mai intai cei mari, asa-numiti "eligibili", dar, mai apoi, si cei mici, precum consumatorii casnici) sa poata a-si alege furnizorul. Se presupune ca alegerea urmeaza pretul mai mic. Totul ar fi insa minunat daca, pentru acoperirea consumului, n-ar fi nevoie si de energia produsa scump, si nu doar de cea produsa ieftin. Daca asa ar fi situatia, atunci cei care produc scump ar da faliment si piata - si nu guvernul - le-ar pune lacat la poarta. Dar, intrucat situatia este cu mult mai complicata, fiind nevoie si de energia produsa scump si nu doar de cea produsa ieftin, nu se stie de fapt cine sa decida ce sa se inchida si cine sa cumpere energia produsa scump, dar necesara.
Pana sa se rezolve aceste probleme cruciale, s-a dat drumul, intr-o inconstienta remarcabila, la liberalizarea pietei. La ce se rezuma aceasta liberalizare?! La ce este mai rau! Au aparut intermediari - care sunt considerati, cu un anumit cinism barbar, piata insasi - care ar urma sa faciliteze alegerile furnizorilor de catre consumatori. Bineinteles ca totul s-a transformat intr-o parodie. Intermediarii - acestia sunt "baietii destepti" - nu erau sa cumpere altceva decat energie ieftina, adica indeosebi de la hidrocentrale, dar si de la unele termocentrale care produc la costuri mai acatarii, pe care au inceput sa o plaseze, bineinteles scump, la diferiti mari consumatori. Indirect, consumatorilor casnici - care nu au posibilitatea sa-si aleaga furnizorul si nici n-o vor avea nici atunci cand o vor dobandi teoretic - le ramane sa aiba acces doar la electricitatea produsa scump. Pentru consumatorii "eligibili" nu se fac socoteli pe ansamblu costuri/tarife. Pentru consumatorii casnici - culmea! - se fac asemenea socoteli. Si pentru ei, calculele arata ca trebuie sa plateasca mereu mai scump. Este normal, atat timp cat acestia cumpara doar ce mai ramane, adica electricitatea produsa scump, dar mai trebuie sa acopere si ceea ce ansamblul pierde prin faptul ca unii consumatori cumpara mai ieftin, iar droaia de intermediari incaseaza castiguri degeaba..jpg)
Este momentul in care lucrurile in ce priveste productia de energie electrica au ajuns strict in acelasi punct in care erau cand a fost initiata reorganizarea de pe vremea ministeriatului d-lui Berceanu. Acum, potrivit intentiilor la nivelul Ministerului Economiei, ar urma sa fie intors de unde plecase sistemul de producere a energiei electrice. Intr-un fel, sa se refaca, daca nu Conel-ul, macar cateva Conel-e mai mici: doua, trei, patru, cinci, in functie de varianta. Principiul calauzitor ar fi reunirea in cadrul aceleiasi companii a unor producatori de electricitate din surse diferite (termo, nucleare, hidro). De fapt, daca se analizeaza diversele variante propuse, ar fi vorba de unitati care, prin asemenea combinatii, sa produca la costuri in jurul mediei de 40 euro/MWh.
Controversele au reaparut. S-ar pune iarasi sub aceeasi palarie producatori profitabili cu producatori neprofitabili, iar lipsa de performanta ar fi ascunsa iarasi sub pres! "Baietii destepti" ar fi insa marii pierzatori. Caci, in masura in care producatorii de o asemenea maniera combinati ar produce cam la acelasi cost, ar urma sa si livreze cam la acelasi pret. Si atunci, de unde profituri fabuloase si lesnicioase pentru "baietii destepti"?! De aceea, acestia din urma se vor stradui sa explice ca nu ar fi cazul, vezi Doamne, sa amestecam performanta cu nonperformanta, desi n-ar fi vorba de asa ceva, intrucat, din motive obiective, poti compara intre ele din punctul de vedere al performantei doar doua hidrocentrale sau doua termocentrale, dar nu o hidrocentrala cu o termocentrala! Se va alege insa probabil aceasta abordare. Nu de alta, ci pentru ca "baietii destepti" sa se poata infrupta in continuare pe seama bietei populatii!
