Serviciile publice: copilul sarac al Romaniei "europene"

Prezent la Bucuresti la cel de-al XVII-lea Congres al Centrului Patronal Eu­ropean al Intreprinderilor cu Capital Public si al Companiilor Operatoare de Servicii de Interes General cu Ca­­­racter Economic, d-l Charles Nolda, pre­sedintele Comitetului pentru Afaceri Sociale al Patronatului European CEEP, organizatie patronala reprezenta­tiva la nivelul UE, a spus ca economiile nu pot supravietui fara investitii semnificative in serviciile de interes public. Nu stim daca dom­nia sa a mentionat in atentia auto­ri­ta­tilor de la Bucuresti doar ceea ce in­­sasi experienta tarilor vest-eu­ro­pene a impus ca o cerinta de neinlocuit sau da­ca, poate mai mult, a facut si o re­flec­tie asupra posibilitatilor pe care Romania le mai are de a raspunde acestei ce­rin­te.

Realitatea este ca toate serviciile publice din Romania sunt asigurate precar. Iar investitiile in acestea sunt deosebit de modeste pentru a se astepta de la ele o intarire a serviciilor publice de interes general.

Dezvoltarea serviciilor publice este o chestiune controversata. Eficienta acestora este greu de asigurat. Iar rentabilita­tea lor este foarte greu de atins. In ­foarte multe cazuri nu este realizabila, intrucat trebuie sa se acorde prioritate unor criterii si comandamente sociale. Prezenta ca­pitalului privat - care prin natura sa cauta profituri ca insasi ratiune de existenta - nu poate rezolva problemele com­plexe, economice, politice si sociale ale serviciilor publice.

Tarile vest-europene au ales pentru sa­tisfacerea serviciilor publice o prezenta preponderenta, in cele mai multe cazuri hotaratoare, a capitalului public. Place sau nu, eficient sau nu, capitalul public are capacitati investitionale si poate raspunde si unor obiective sociale chiar in dauna profitului financiar. Fa­cand aceasta alegere, tarile vest-europene au optat de fapt pentru un stat pu­ternic. Or, Romania merge intr-o alta directie!

Capitalismul practicat de UE nu este un liberalism "tout azimut" cu un stat mi­ni­mal. De altfel, nici macar in plan teoretic nu prea este sigur ca liberalismul chiar presupune un stat slab. Oricum, economia de piata in UE este extrem de sever reglementata si presupune un stat foarte puternic. Politicile publice in UE - atat la nivel national, cat si la nivel su­pra­national - sunt extrem de solide si de articulate.

Or, statul roman devine pe zi ce trece mai putin pregatit si inarmat sa deruleze asemenea politici. Are loc un fel de deplasare dinspre rea-credinta si incompetenta inspre incapacitate pur si simplu de a desfasura astfel de politici. Caci, din cauza incompetentei si relei credinte, sta­tul roman postdecembrist n-a reusit sa desfasoare politici publice puternice si eficace, desi a avut la dispozitie toate parghiile si resursele necesare. Pe masura insa ce a pierdut aceste parghii si resurse - prin cedarea catre capitalul strain a controlului in toata axa majora a economiei (productia si distributia petrolului, distributia de gaze si electricitate, productia de ciment si otel, telefonia fixa, sistemul bancar) -, se ajunge la o lipsa in sine de capacitate. Prin pri­va­ti­zarile din domeniile aratate - asa cum au fost acestea facute -, statul, daca in mod evident a pierdut parghii de actiune, n-a castigat insa, contrar fata de ceea ce se presupunea, in planul resurselor. Pre­supusele incasari suplimentare la buget, in locul pierderilor nete pentru eco­nomie de dinaintea privatizarilor in do­meniile respective, nu prea sunt o realitate! Daca s-o fi obtinut eventual ceva, asemenea castiguri strict financiare sunt oricum anulate deocamdata de inimaginabilele facilitati acordate investitorilor ce au preluat axa majora a economiei. In planul ocuparii fortei de munca, pri­va­ti­zarile respective, din insesi ratiuni de eficienta economica, au insemnat masive disponibilizari. Incasarile bugetare aso­ciate ocuparii fortei de munca n-au avut cum sa creasca. In fond, slabele investitii "greenfield" (de la zero) de pana acum n-au putut contrabalansa situatia in domeniu si, daca n-ar fi fost exodul de forta de munca spre strai­na­tate, pe piata interna a muncii ar fi fost un dezastru. Oricum, bugetul este nevoit sa se descurce cu absolut acelasi nivel relativ de incasari (sub 30% echivalent PIB). Alocatiile rizibile pentru in­­fra­­structura, subfinantarea cronica a educatiei si sanatatii, esecul incercarilor macar de a opri degradarea pensiilor in termeni relativi (in comparatie cu salariile si cu inflatia) sunt numai cateva expresii in acest sens. In plus, aceste privatizari - repetam, asa cum au fost facute! - n-au oprit nici devalizarile din banul si avutul public si nici n-au adus, prin imputinarea banului si avutului public, acea cumpatare si acea responsabilitate, mult asteptate, in gestiunea lor.

Este interesant cum se raporteaza UE la aceasta problematica. Pe fond, presiunile UE in materie sunt contradictorii. Pe de o parte, se reclama Romaniei, direct si indirect, politici publice puternice, pe de alta parte, prin cererile de principiu, dar si punctuale, privind privatizarea sectoarelor de forta ale economiei (privatizare ce are loc de fapt catre capitalul vest-european), se rapesc Ro­ma­niei mijloacele si capacitatea de a dezvolta asemenea politici.

Romania este poate intr-o situatie unica din acest punct de vedere in UE. Nici un stat dintre cele 15 occidentale membre vechi ale UE nu si-a lichidat toate pozitiile autohtone in axa majora a economiei, ba capitalul propriu, cu o componenta publica de prima marime, chiar controleaza aceasta axa in fiecare din respectivele state. Si, pe cat au putut, statele nou aderente din Centrul Europei s-au straduit, in ciuda presiunilor externe, sa nu se abata substantial tocmai de la modelul tarilor din Vestul Europei, in fond si la urma urmei exact pentru a prezerva, printre altele, capacitatea de a derula politicile publice puternice cerute de apartenenta la UE. Singura Romania intra in UE cu un stat ca nici un altul de neputincios, fara parghii si fara resurse!

Este chiar un mare semn de intrebare cum Romania - ca un exemplu atipic ce se dovedeste a fi - va reusi sa faca fata! Romania - asta este realitatea! - intra, contrar cerintelor, cu un stat slab in UE. Contrar cerintelor in general si in particular contrar cerintelor specifice derivand din faptul ca UE a ales o varianta de societate cu politici publice puternice, cu servicii publice dezvoltate, care se afla intr-o mare masura pe mana capitalului public din tarile membre ale UE.

Cine va face in serviciile publice din Romania investitiile de care vorbea d-l Nolda? Intr-o tara cu venituri mici ale populatiei - si Romania va fi inca mult timp de aici inainte o tara cu venituri mici ale populatiei -, serviciile publice nu pot fi prea scumpe, intrucat devin pro­hibitive pentru o prea numeroasa categorie de persoane. Alternativa este insa ca, la preturi mici, aceste servicii nu pot deveni rentabile. Este greu de contat pe investitii ale capitalului privat in dezvoltarea serviciilor publice. Alegerea intre economic si social se va acutiza in serviciile publice, poate, in toata UE! Dar se va pune, pentru inceput, intr-un mod extrem de ascutit in tarile cu venituri mici ale populatiei, probabil in Romania inainte de toate!