De același autor
Ziua de 7 ianuarie 2015 este, asemeni zilelor în care Turnurile Gemene sau metroul londonez au fost atacate, ziua în care barbaria capătă un nume şi un chip. Asasinarea cu sânge rece a jurnaliştilor de la “ Charlie Hebdo” devine o declaraţie de război, un act oficial prin care o mişcare politică cu pretenţii de universalitate,islamismul, îşi anunţă intenţia de a distruge temeliile civilizaţiei noastre.
“Charlie Hebdo” este unul dintre acele simboluri, vitale şi insurgente, ale credinţei noastre în pluralism şi libertatea de exprimare. Mai mult decât oricare altă valoare, critica, oricât de acidă şi de iconoclastă, este ceea ce ne defineşte, ca spaţiu occidental. Umorul, sarcasmul,revolta sunt expresii ale liberului- arbitru. Textul şi caricaturile animă un spaţiu eliberat de dogma funestă a gândirii unice.
Islamismul este implacabil opus aceste exuberanţe a inteligenţei- monocromia teocratică nu se poate împăca cu ideea că un desenator infidel poate lua peste picior idealul luigubru al unui stat guvernat cu instrumentele brutale ale evului mediu timpuriu. Criminalii de la Paris urăsc, iar din puterea acestei uri se naşte un proiect politic care nu cunoaaşte graniţe. Recrutarea de jihadişti în Occident este semnul acestei capacităţi de prozelitism. Religia politică a Califatului este un inamic teribil, incapabil de moderaţie şi de nuanţare. Obiectivul ultim este exterminarea fizică a duşmanilor şi instituirea acelui cenuşiu ucigaş pe care îl vedem dominând oraşele şi comunităţile guvernate de Califat.
Victimele de la Paris sunt şi victimele relativismului cultural şi ale urii de sine occidentale. Temeliile lumii noastre sunt slăbite de această neîncredere programatică în valorile pe care le-am ales, ca valori fondatoare. Decăderea civismului este punctul terminus ale unui proces care a debutat cu decenii în urmă.
Nici o tiranie nu poate tolera mişcarea spiritului liber. Caricaturiştii, ziariştii, poeţii sunt victimele acestui elan sanguinar. Stalin a condamnat la moarte pe Osip Mandelştam, aruncându-l in cercurile Gulagului. Naziştii au ars cărţi, spre a celebra propria lor liturghie laică. Islamiştii de astăzi asasinează desenatorii, spre a invoca visul unei lumi hrănite din barbarie absolută.
Ziua de 7 ianuarie 2015 nu este o zi ca oricare alta. Ea este ziua din care toleranţa laşă faţă de fanatism devine complicitate la crimă. Civillizaţia noastră este sub asediu. Locul celor care cred în libertate este pe metereze. Aşteptând, precum în ”Ciuma” lui Camus, inevitabilul atac al răului proteic.
Articol publicat de contributors.ro
.png)
