De același autor
Calin Popescu Tariceanu ii cere presedintelui Klaus Iohannis nici mai mult nici mai putin decat demiterea presedintelui ICCJ, Livia Stanciu, si a procurorului sef DNA, Laura Codruta Kovesi, ca urmare a cazului Mariana Rarinca.
Este vorba despre Mariana Rarinca, femeia impotriva careia Livia Stanciu a depus o plangere penala pentru santaj. Cazul a fost instrumentat de DNA, dna Rarinca a stat in arest preventiv aproximativ 6 luni, a fost condamnata de prima instanta si achitata in urma contestatiei la Curtea de Apel.
Din start mi se pare o culme a ironiei, ca sa n-o numesc de-a dreptul nerusinare, ca insusi dl Tariceanu, cel care a incalcat de doua ori apasat Constitutia Romaniei in cazul Sova, o data prin felul in care a interpretat rezultatul votului in privitna cererii DNA de incuviintare a arestarii preventive, a doua oara prin refuzul de a emite o hotarare privind acest vot. Daca e sa vorbim despre demisii pentru incalcarea legii, cred ca dl Tariceanu ar trebui sa fie primul pe lista celor complet descalificati sa mai ocupe orice demnitate publica, cu atat mai mult pozitia a doua din ierarhia statului.
Apoi, mi se pare de o gravitate extrema ca un lider politic sa isi permita sa ceara demiterea unor magistrati, oricare ar fi ei. Este o incalcare grosolana a independentei justitiei. Va amintesc ca in numirea magistratilor, a sefilor de parchete si instante Parlamentul, partidele nu au absolut niciun rol si nici nu trebuie sa aiba.
Daca in cazul conducerii parchetelor in ecuatie este si ministrul Justitiei, in cazul judecatorilor este o procedura care include exclusiv CSM si presedintele Romaniei.
Si acest lucru are o logica foarte clara, care tine de chiar independenta justitiei. Daca presedintele Iohannis ar da curs acestei cereri, ceea ce am ferma convingere ca nu va face si, din fericire, peste presedinte in aceasta privinta nu se poate trece, ar deschide cutia Pandorei. Orice magistrat va putea fi demis oricand pentru ca asa vrea un politician sau altul.
Exista Inspectia judiciara care poate spune daca si cand a fost comisa o eroare in cazul Rarinca. Nu comentez niciodata hotarari judecatoresti. Dar avand in vedere ca avem acum doua contradictorii, de ce nu m-as intreba care dintre ele a fost de fapt corecta, condamnarea sau achitarea? Cu atat mai mult cu cat am avut si instantele care au decis arestarea preventiva si prelungirea ei. Dar eu nu am caderea sa apreciez, asa cum nu o are nici Calin Popescu Tariceanu, cand si daca a existat o eroare. Are cine sa o faca.
Am citit siderata cum dl Tariceanu face in scrisoarea deschisa care presedinte incadrarea juridica de denunt calomnios, invoca suspicuni rezonabile si indicii temeinice. Doar roba ii lipseste. Roba si o intelegere reala a separatiei puterilor in stat.
Pe fondul chestiunii, nu inteleg de ce ar fi sanctionate doamnele Stanciu si Kovesi pentru ca niciuna dintre ele nu a decis arestarea preventiva a dnei Rarinca. Pesedintele ICCJ a facut o plangere in justitie considerandu-se santajata. Este dreptul oricarui cetatean de a se adresa justitiei, indiferent daca el se numeste Livia Stanciu sau Ion Popescu.
Plangerea a fost instrumentata de DNA, dar toate deciziile in acest caz au fost luate de judecatori. Nu Livia Stanciu si Laura Codruta Kovesi au bagat-o si au tinut-o in arest preventiv pe dna Rarinca. Instante de judecata au luat aceste decizii. Nu cele doua au condamnat-o in prima instanta pe Mariana Rarinca. Un complet a judecat-o.
Dna Stanciu a fost doar reclamanta, iar dna Kovesi este doar sefa institutiei care a instrumentat un dosar, care, ca orice dosar, se putea incheia cu condamnare sau cu o achitare. Va reamintesc ca un procent mai mare de condamnari raportate la numarul de rechizitorii in cazurile DNA are in Europa doar Rusia. Nu cred ca ne dorim un sistem judiciar in care condamnarea este sigura din momentul acuzarii. De-abia atunci am avea o problema reala.
L-am auzit pe dl Tariceanu la Antena 3 argumetandu-si solicitarea catre presedinte printr-o criza de credibilitate a justitie. Care criza? Eu cred ca dl Tariceanu s-a uitat la procentele increderii in Parlament, care au luat-o bine la vale. Pe toate datele sociologice nu cred ca justita a avut vreodata o credibilitate mai mare ca acum cand a luat cu asalt putregariul din clasa politica.
Si de fapt acesta este adevaratul fond al chestiunii. Asistam la o noua faza a atacului politicului asupra justitiei. Dupa asaltul declarativ, dupa asaltul asupra legilor penale, iata ca asistam si la asaltul asupra conducerii institutiilor cel mai incomode, cel mai periculoase pentru politicenii corupti.
Dl Tariceanu nici macar nu se ascunde cine stie ce. In aceeasi scrisoare ii cere presedintelui sa se alature demersului Parlamentului de modificare a legislatiei penale, pe care Klaus Iohannis a anuntat ca nu il va promulga in caz de adoptare. Asta-i durerea!
In plus, dl Tariceanu nu stiu cat de confortabil se simte tocmai cand DNA ii solicita inca o tura de documente in cazul Sova. Cine stie daca acolo in afara de neconstitutionalitati nu sunt si abateri penale?
Deocamdata dl Ponta tace. Nu se alatura, nu se disociaza de scrisoarea lui CPT. Dar mie mi-e foarte, foarte greu sa cred ca e cu totul strain de el. Nu sunt singura care considera ca de multa vreme deja CPT nu este decat bratul lung anti-justitie al lui Victor Ponta care face ceea ce premierul nu poate, fie pentru ca nu are atributiile necesare, in Senat, fie pentru ca inca mai incearca sa pastreze niste aparente pentru imaginea externa.
In schimb la Antena 3 am vazut ceva pe care nu pot sa-l numesc decat vecin delirului: cereri de interventie din partea DIICOT impotriva DNA, invocarea suspendarii presedintelui Iohannis, amenintarea ca oricine poate fi arestat oricand de oriunde. Presiunea mediatica e dezlantuita si se asociaza celei politice.
Traim ceea ce cred ca, inspirat, colegi din presa numesc o mineriada impotriva justitiei pe toate fronturile, cu toate armele posibile si, daca ea nu va fi oprita, Romania poate fi aruncata din nou in afara lumii civilizate. Ca doar niciunde nu se fura mai cu spor si mai linistit decat in afara lumii civilizate.
