Apelul Europei Centrale către Washington

2016 a fost un an prost, în care scenariile ne­gative au prins viață. Referențialul cuvintelor „prost“ și „negativ“ este cel al intereselor ma­jore ale Occidentului. În acest proces com­pli­cat de reașezare a ordinii in­ternaționale, de apariție a ce­ea ce Richard Haas numea Or­dinea Globală 2.0, apărarea in­tereselor de ansamblu ale Ves­tului și a liniilor de forță ale ordinii internaționale li­be­rale reclamă unitatea Occi­den­tului. Tocmai de aceea, anul 2016 a fost unul prost. Prin Brexit am asistat la o primă fractură importantă în lumea occidentală, una politică, dar și de valori. UE este acum mai mică, dar mai ales mai slabă. Victoria „nativiștilor“, a celor care speră ca sal­varea intereselor lor să fie în trecut pola­ri­ze­ază restul Uniunii, alimentând speranțele ex­tremiștilor din Franța, Olanda sau Ger­ma­nia. Deja doamna Le Pen vorbește apăsat des­pre posibilitatea unui Frexit, ceea ce ar în­sem­na sfârșitul UE în formatul actual. Paradoxal, chiar în anul în care UE ar aniversa 60 de ani de la semnarea la Roma a tratatului care a dus la înființarea pieței economice comune.

Ulterior Brexit-ului, victoria lui Donald Trump a agravat și mai tare liniile de fractură din in­te­riorul lumii occcidentale, atât prin ruperea în două a politicului și socialului american, cât și prin creșterea riscului ca relația tran­s­atlantică să fie, la rândul ei, diluată sau chiar frac­turată. Din unele declarații ale preș­e­din­telui american ales poți trage concluzia că Rusia este mai utilă Americii decât aliații săi europeni, fie că vorbim aici de mai vechii aliați, de exem­plu, Germania sau Italia, sau de cei noi, precum România sau Polonia. Cu doar câteva zile înaintea inaugurării man­datului său, Donald Trump a vorbit laudativ despre Vla­di­mir Putin și a criticat-o pe can­celarul Angela Merkel. În actualele con­di­ții, inclusiv Americii îi va fi foarte greu să-și pro­tejeze interesele și să se asigure că noua or­dine internațională îi va fi favorabilă, păs­trând măcar și parțial unele dintre carac­te­ris­ticile progresiste ale vechii, deja, ordini libe­rale. Un Occident confuz ideologic și divizat va avea numai de pierdut. În special eco­no­mic, globalizarea trecând sub controlul altora, în primul rând al Chinei.

Această atmosferă nocivă, europeană și ame­ricană, este ceea ce îi îngrijorează foarte mult pe aliații central-europeni ai SUA. Mai ales că niciuna dintre țările regiunii noastre nu este suficient de mare și de puternică pentru a privi cu detașare toate aceste evoluții. De aceea, mai mulți actuali sau foști oficiali din Europa Centrală au decis să-și unească vocile pentru a trage un semnal de alarmă, dar și pentru a recomanda un curs de acțiune. În definitiv, statele europene așezate în istmul pon­to-baltic, așa-numitele „state din prima linie“, au experiența istorică și legitimitatea politică să înțeleagă chiar mai bine decât res­tul Occidentului avantajele pe care o ordine internațională liberală ți le aduce. Europa Centrală, de la baltici până la România, Bul­ga­ria sau Croația, încă are memoria vie a co­mu­nismului autoritar, a sărăciei și lipsei de mo­der­nitate. În plus, fiind și o beneficiară a efor­turilor modernizatoare ale Vestului, are și da­toria de a avertiza asupra pericolului frag­men­tării Occidentului. De aceea, folosind un mo­del utilizat cu succes și la începutul man­da­tu­lui din 2009 al președintelui Barack Obama, prieteni ai Americii din Europa Centrală au de­cis să-i trimită o scrisoare președintelui ales al SUA, d-l Donald Trump. Scrisoarea es­te în ace­lași timp o recunoaștere a rolului ma­jor pe care SUA sunt chemate în continuare să îl joace, un apel la continuitate, dar și un avertisment.

Și noi, aliații SUA din Europa, ne dorim o Ame­rică „great again“. De fapt, noi am con­siderat SUA ca fiind tot timpul „great“ prin per­se­ve­rența și inteligența cu care au apărat valorile ce definesc lumea occidentală, prin forța cu care au protejat țările membre NATO. În ul­ti­mii ani, țările Europei Centrale și-au asumat onest obligațiile ce le revin din noua lor pos­tu­ră de state membre ale NATO, dar și ale UE. Ne-am dovedit aliați loiali, consfințind relația noastră cu sângele militarilor căzuți, alături de soldații SUA, în diferitele misiuni in­ter­na­țio­nale. Suntem gata în continuare să lu­crăm cu SUA și așteptăm cu interes instalarea noii Ad­mi­nistrații Trump. Pe de altă parte, credem că noul președinte ales al SUA are obligația de a înțelege corect situația din re­giu­nea noas­tră: „Have no doubt - Vladimir Pu­tin is not America’s ally“. Nici țările Eu­ro­pei Centrale nu doresc confruntare cu Rusia, există multă deschidere în țările noastre pen­tru o relație echi­librată, civilizată cu Rusia. Dar nu cu pre­țul sacrificării intereselor legiti­me ale po­poa­re­lor din Ucraina, Georgia sau Republica Mol­dova. Nu cu prețul repunerii pe tapet a vechii politici a sferelor de influență. America poate fi „great again“ doar con­du­când, dar și apă­rând „lumea liberă“. Din care, cu mândrie și recunoștință, datorită și efor­tu­ri­lor aliaților americani și europeni, Europa Cen­trală face din nou parte. Respectăm de­ci­zia poporului ame­rican, salutăm alegerea d-lui Donald Trump ca președinte al SUA, sun­tem atenți la me­sa­je­le sale și suntem gata să continuăm par­te­ne­riatul atlantic. Mai ales în aceste vremuri de mare pericol pentru țările noastre.