Din nou despre achiziții publice

Așa cum discutam săptămâna trecută, legislația referitoare la achiziții publice se modifică pentru a transpune noile directive europene. Suntem încă în etapa consultărilor publice pe baza proiectelor de lege elaborate în grupurile de lucru de la nivel guvernamental. Se pot trimite comentarii la Ministerul de Finanțe până la sfârșitul lunii august.

Modificările nu sunt de nuanță, sunt de fond. De exemplu, legislația actuală in­terzice împărțirea unui contract pe loturi deoarece se consideră că, în acest mod, va­loarea contractului scade și se vor putea folosi pro­ce­duri de achiziție publică mai puțin transparente și com­pe­ti­tive. Legea viitoare – care se conformează di­rectivelor europene – im­pune îm­părțirea în loturi întot­deauna, iar neîm­păr­țirea în loturi trebuie sus­ținută cu explicații deta­li­a­te. Se consideră că, în acest mod, piața nu mai este confiscată de companiile mari, care exclud agenții economici medii și mici care au, de fapt, capacitatea de a pres­ta respectivele servicii sau de a pune la dispoziție bunuri la prețuri mult mai mici. Această majoră schimbare de para­digmă va trebui să fie însoțită de un am­plu proces de pregătire profesională a ce­lor care lucrează în domeniul achizițiilor pu­blice. De altfel, strategia națională în do­meniul achizițiilor publice anunță in­tenția guvernamentală de a profesionaliza achizitorii prin cursuri de pregătire, me­canisme de certificare și prin asigurarea unui statut legal și a unui nivel de sala­rizare corespunzător.

Dificultățile apărute în cadrul autorităților contractante mici în găsirea personalului suficient de bine pregătit pentru derularea corectă a procedurilor de achiziții au con­dus la întărirea cadrului normativ privind asocierea autorităților con­tractante și a celui privind realizarea de achiziții în sis­tem cen­tralizat. În alte sta­te mem­bre UE, aceste me­canisme au fost utilizate în ultimii ani cu succes, ob­ținându-se prețuri mai bu­ne pentru achiziționarea bu­­nurilor sau serviciilor. Ca­litatea procedurilor este și ea mai crescută pentru că, prin aso­ciere, se pun prac­tic în comun și re­sur­sele umane implicate în domeniul achi­zițiilor publice. Nu în ultimul rând, valoa­rea achi­ziției crește și procedura devine mai atrac­tivă pentru agenții economici, po­tențialul succes în atribuirea con­trac­tului contra­balansând costurile implicate de pre­gă­tirea documentației.

O altă noutate este posibilitatea auto­ri­tă­ților contractante de a publica spre con­sultare caietul de sarcini, înainte de de­mararea procedurii de achiziții publice. Com­paniile active în respectivul sector vor putea să comenteze și să propună mo­dificări ale termenilor de referință. În aces­te condiții, la momentul lansării proce­durii propriu-zise, caietul de sarcini este mai bine construit și se presupune că va ridica mai puține discuții cu potențialii con­tractori. Tot pentru a se ușura munca autorităților contractante, se preconizează rea­lizarea de caiete de sarcini standard pen­tru anumite lucrări, servicii sau bu­nuri – de exemplu, pentru lucrări de rea­bilitare termică.

Viitorul ANAP va oferi îndrumări pentru au­toritățile contractante care au dileme cu privire la felul în care trebuie să se des­fășoare anumite proceduri. Problema este că, în prezent, opiniile exprimate de au­to­ritatea de reglementare sunt pur con­sultative, iar autoritatea contractantă ră­mâne direct și unic răspunzătoare pentru deciziile pe care le ia în procedura de achi­ziții. Se caută în acest moment o soluție care să ofere o mai mare certitudine juri­dică pentru autoritățile contractante care se adresează reglementatorului și, în ace­lași timp, o unificare a practicii admi­nis­trative a reglementatorului prin elimi­na­rea situațiilor în care autoritățile contrac­tante primesc răspunsuri diferite la ace­eași întrebare, deși se află în situații simi­lare sau chiar identice. În acest domeniu este necesar să fie implicate și autoritățile de control, pentru a putea să construim un mediu predictibil pentru cei care lu­crea^­ză în acest domeniu.