De același autor
Dincolo de dilema dacă rectificarea bugetară a fost pozitivă, adică existau mai mulţi bani strânşi din taxe şi impozite decât cei planificaţi, sau negativă, exerciţiul de redistribuire a banului public între instituţii descrie acutizarea unor probleme grave ale finanţelor ţării.
În primul rând avem o rectificare destinată aproape exclusiv achitării facturii suplimentare de salarii şi de pensii, ceea ce demonstrează că avertismentul Consiliului Fiscal privind subdimensionarea cheltuielilor cu salariile şi pensiile, ignorat la vremea lansării sale, s-a materializat. Confirmarea avertismentelor arată necesitatea revenirii la politici fiscale responsabile, exact ceea ce urmărea prin lege Consiliul. În plus exerciţiul de rectificare bugetară descrie şi realitatea că România nu a atras fonduri europene, deoarece banii pregătiţi în buget pentru cofinanţare au fost risipiţi acum pentru plata facturilor de salarii şi pensii.
În esenţă rectificarea micşorează veniturile bugetului cu 1,3 miliarde de lei şi cheltuielile sale cu 347,7 milioane de lei, dar amplifică deficitul cu un miliard de lei (978,8 milioane de lei). Este asta o rectificare pozitivă? Logica economică şi matematica sugerează că nu, însă guvernarea are o altă logică.
Simultan cu rectificarea, Ministerul Finanţelor şi-a anunţat şi calendarul de lansări ale titurilor şi obligaţiunilor de stat, care descrie o amplificare a împrumuturilor în luna septembrie. Doar în septembrie statul va împrumuta 3,9 miliarde de lei pentru finanţarea cheltuielilor sale şi a împrumuturilor scadente.
În goana după bani guvernanţii extind și presiunile exercitate asupra companiilor de stat. Potrivit unui anunţ afişat pe site-ul Bursei de Valori, Ministerul Energiei a cerut Romgaz să convoace adunarea generală a acţionarilor pentru "distribuirea sumei de 750.000.000 lei, sub formă de dividende". Astfel statul strânge şurubul în jurul Romgaz, care a livrat deja 90% din profit sub forma dividendelor, dar căruia i se cere să suplimenteze suma prin redistribuirea sub forma dividendelor a rezervelor de bani de care dispune compania. Alarmantă este constatarea că Romgaz a distribuit deja bani din rezervele sale sub formă de dividende, dacă ne uităm atent la rezultatele financiare din 2016 ale companiei. Profitul net al Romgaz era de un miliard de lei, dar şi atunci acţionarul majoritar, statul, a impus acordarea unui dividend suplimentar din rezerve. Situația este similară și la Conpet, transportatorul de țiței, căruia statul îi cere să vireze la buget 85 miloane lei sub formă de dividende speciale.
Deci politicienii smulg toţi banii pe care companiile statului i-ar putea avea pentru investiţii, mentenanţă şi alte obiective ale afacerii. Probabil atitudinea haiducească se extinde şi la alte companii care, fie n-au anunţat public cererea guvernanţilor, fie nu sunt listate la Bursă şi n-au obligaţia de a afişa toate evenimentele importante aşa încât să informeze investitorii. Această decizie ridică un mare semn de întrebare privind gestionarea, sub cupolă politică, a celor 27 de companii unde statul este acţionar majoritar, în interiorul Fondului Suveran de Dezvoltare şi Investiţii.
Războiul psihologic între guvernanţi şi piaţa financiară continuă cu declaraţii războinice care întreţin focul incertitudinii. Nimeni nu se întreabă cine va mai finanţa împrumuturile viitoare ale statului dacă Pilonul II este mutilat, iar băncile sunt intimidate şi silite să plătească impozite pentru profituri pe care nu le-au avut.
Oricum toată situaţia finanţelor ţării ridică un semnal de alarmă pentru anul viitor, când posibila scădere a ratingului, în tandem cu inflamarea preţurilor, ar putea mări costurile la care se împrumută statul, cu efecte negative pentru datoria publică şi pentru leu.
Între timp realitatea economiei contrazice din nou declaraţiile aiuritoare ale guvernanţilor. Ministrul Finanţelor declara nervos că nu doar consumul a impulsionat economia, ci şi exporturile. Desigur, exporturile au mers bine, însă importurile le-au depăsit performanţa. Deficitul comercial al României s-a amplificat masiv, diferenţa negativă între banii încasaţi din exporturi şi factura importurilor în primele şapte luni ale anului fiind de 6,8 miliarde de euro. Această sumă semnalizează o presiune suplimentară exercitată asupra monedei naţionale, deoarece bunurile importate sunt cumpărate în moneda naţională, dar plata se face în valută. Balanţa comercială descrie clar o situaţie alarmantă, deoarece faţă de anul trecut deficitul este cu cu 33% mai mare. Un succes al creşterii economice, evident, care arată însă că guvernarea se face după ureche, cu improvizaţii şi fără capacitatea de a evalua efectele viitoare ale deciziilor păguboase, dar populiste.
