De același autor
În acest moment, în ciuda tensiunilor dintre un mare exportator de petrol, Rusia, şi Occident, nu geopolitica mişcă preţurile, ci fundamentele economice.
Cotaţiile petrolului coboară, de luni bune, într-un iureş surprinzător, care pune o presiune de scădere asupra multor preţuri şi explică, astfel, temperarea inflaţiei în mai toate economiile lumii. Piaţa petrolului este însă extrem de nervoasă, mişcările preţurilor fiind rezultatul unor ingrediente multiple, complexe, care ţin atât de fundamente economice, cum ar fi cererea şi oferta de ţiţei, cât şi de raţiuni geopolitice. Petrolul este şi o marfă financiară, jucată la burse, pe care se pariază iraţional uneori. Nivelul istoric de 147 de dolari pe baril nu a fost atât rezultatul unei cereri nebuneşti de petrol care alerga o ofertă insuficientă, cât a fost expresia pariurilor bursiere, avide de câştig.
În acest moment însă, în ciuda tensiunilor dintre un mare exportator de petrol, Rusia, şi Occident, nu geopolitica mişcă preţurile, ci fundamentele economice. Cotaţiile joase ale petrolului sunt mai ales efectul cererii scăzute. China şi-a domolit ritmul de creştere anuală, de la 10% spre 7%, ceea ce indică şi o scădere a interesului pentru consumul de ţiţei. Mai mult, China este în plin proces de schimbare a modelului economic, de la consumul intensiv de materii prime, către industrii de vârf şi servicii, iar aceasta este o tendinţă pe termen lung. Semnalul trimis pieţelor este de consum mai scăzut. Statele Unite ale Americii, un alt mare consumator, tinde să importe mai puţin petrol deoarece produce mai mult ţiţei. Din 2011 încoace, producţia americană de petrol din şisturi a urcat cu 0,9 milioane de barili pe zi, ceea ce înseamnă cam 1% din producţia totală de petrol a lumii din 2014.
Totuşi, toate ţările exportatoare de petrol pompează masiv aurul negru, deşi piaţa consumă mai puţin: Arabia Saudită, de pildă, inundă lumea cu petrol pentru a-şi menţine cota de piaţă, ameninţată de revoluţia petrolieră a şisturilor. Logica este simplă: petrolul extras din şisturi bituminoase costă mai mult, deoarece a presupus investiţii în tehnologie şi, pentru asta, împrumuturi. Saudiţii speră să pompeze petrol până la un nivel în care cotaţiile mici vor descuraja producţia mare de petrol din şisturi. Rusia pompează şi ea mai mult petrol, deoarece scăderea preţurilor dă peste cap ecuaţia bugetului de stat, care depinde masiv de încasările din taxele aplicate exporturilor de petrol şi gaze naturale. Bugetul pentru acest an al Rusiei a fost estimat ţinând cont de o cotaţie a petrolului de 100 de dolari pe baril, dublu faţă de actualele preţuri.
O altă explicaţie a scăderii preţurilor petrolului este şi întărirea dolarului, moneda în care este tranzacţionat ţiţeiul. Un dolar mai puternic scumpeşte factura de petrol a importatorilor, ca atare, economiile mai slabe tind să consume mai puţin. Un studiu al Băncii Mondiale arată că, pe termen scurt, o apreciere cu 10% a dolarului se poate traduce într-o ieftinire undeva între 10% şi 3% a petrolului. Declinul preţurilor petrolului a fost însă mult mai puternic faţă de aprecierea dolarului.
Întrebarea este unde se va opri scăderea preţului şi, apoi, cât de repede şi până unde va urca. Marile bănci de investiţii, cele care fac cărţile în tranzacţiile financiare cu aurul negru, şi-au expus viziunea pentru viitorul imediat: petrolul va rămâne în zona unei cotaţii de 50 de dolari pe baril în prima jumătate a anului. Analiştii băncii de investiţii Goldman Sachs estimează un preţ mediu al petrolului Brent de 50,40 dolari pe baril.
Goldman Sachs a afişat o perspectivă de scădere şi pentru cotaţiile petrolului american, West Texas Intermediate (WTI), tranzacţionat la New York Merchantile Exchange. Cotaţiile WTI, tradiţional mai joase decât cele ale pretrolului Brent, sunt estimate să oscileze în jurul unei medii de 47,15 dolari barilul. Analiştii grupului financiar francez Société Générale au o viziune similară: petrolul Brent va oscila, în medie, în jurul cotaţiei de 55 de dolari pe baril, în timp ce preţul WTI va avea o medie de 51 de dolari pe baril în acest an.
Preţul petrolului Brent, tranzacţionat la Londra, a coborât luni sub 50 de dolari barilul, până la 49,35 de dolari, după ce săptămâna trecută a scăzut cu 11,2%. Tendinţa de scădere a preţului petrolului Brent, o referinţă standard a pieţelor financiare internaţionale în materie de petrol, s-a menţinut constantă din iunie 2014, de când a pierdut 57% din valoare.
Se duce deci o bătălie pentru cota de piaţă, dirijată de Arabia Saudită. Este un déjà-vu. Saudiţii au inundat cu petrol piaţa între 1985 şi 1986, cu intenţia de a o domina. Au scăzut preţurile masiv, dar şi-au cucerit cota de piaţă după ce au redus producţia timp de trei, patru luni. Preţurile şi-au revenit treptat. Acum par dispuşi să reziste până la o cotaţie de 20 de dolari pe baril, declaraţie a ministrului Petrolului Ali al-Naimi, ceea ce a infuriat restul partenerilor din OPEC.
Deocamdată, există o tabără a învingătorilor, în care intră toate economiile importatoare de petrol, cu efecte benefice asupra inflaţiei şi asupra buzunarelor populaţiei, care poate consuma în plus, deci poate stimula economia ţărilor respective. China, India, întreaga Uniune Europeană beneficiază de situaţie. Rusia însă îşi vede spulberate planurile bugetare şi face eforturi disperate pentru a-şi menţine rubla, aflată în cădere liberă. Totuşi, nu se pune problema unei intrări a Rusiei în incapacitate de plată, deoarece datoria sa publică este extrem de joasă, mult sub nivelul de alarmă. Companiile ruseşti au însă datorii imense, de peste 600 de miliarde de dolari, şi aici va fi o problemă.