De același autor
2016 nu va fi plictisitor şi, probabil, nici previzibil. Dar o parte dintre provocările acestui an vor avea efecte majore şi în 2017, în paralel, probabil, cu marile surprize ale anului viitor.
Anul 2015 a fost dramatic pentru pieţele financiare: mişcările francului elveţian au produs primele şocuri. Mai întâi a fost eliberarea din cleştele autoimpus al unui curs de 1,20 de franci pentru un euro, mişcare urmată de o avalanșă de efecte negative asupra economiei elveţiene, ceea ce a dus la penalizarea oricărei depuneri în băncile Ţării Cantoanelor. Când pieţele s-au calmat, a reizbucnit criza greacă, în care un Grexit, ieşirea ţării din zona euro, era o probabilitate luată în calcul cu seriozitate. Grecii au votat dual: pe de o parte, au adus la putere o echipă flamboiantă, opusă austerităţii, pe de altă parte, votul cu buzunarul a fost mesajul real, în care economiile şi conturile în euro au fost scoase din băncile greceşti. Când zeci de miliarde de euro au ieşit din ţară, gestul provocat de frica grecilor de reapariţia drahmei a fost înţeles, într-un final, de politicienii siliţi să se replieze.
Se încheie un an al lebedelor negre
Alegerile întăresc dolarul |
---|
Economia lumii va sta, în continuare, sub presiunea surprizelor provocate de alegeri. Americanii au alegeri, dar asta, în istorie, s-a dovedit un stimul pentru dolar, care s-a apreciat aproape constant în anii electorali. Deşi, aparent, politica Federal Reserves nu este influenţată de anii electorali, mişcările majore ale pieţei financiare americane par să se fi produs în preajma alegerilor prezidenţiale. Sau se încing lucrurile prea tare şi este nevoie de mişcări financiare subtile? |
China a surprins printr-o mişcare abruptă în care yuanul, moneda naţională, a fost lăsat să fluctueze liber, desigur, sub atenta observare a unei bănci centrale cu vistieria arhiplină. Apoi, analiştii păreau să se fi speriat de frânarea economiei Chinei, care nu mai creştea cu 10%, ci într-un ritm inferior lui 7%. Toate aceste temeri s-au răsfrânt şi asupra pieţelor valutare din statele emergente, inclusiv asupra leului, care a fost supus unor presiuni de devalorizare. Bursele au fost puse din nou la pământ de vânzările grăbite ale investitorilor de portofoliu, cărora, brusc, nu le mai plăcea riscul.
Petrolul s-a ieftinit constant, ca efect combinat al mai multor factori: economia Chinei se schimbă şi nu mai consumă atât de mult aur negru, revoluţia gazelor de şist a adus Statele Unite în poziţia de exportator net de petrol. Pe de altă parte, Iranul reintră în piaţă şi asta va însemna o ofertă mai mare de petrol destinată unui consum mai redus, în aparenţă.
Finalul de an a stat sub semnul Federal Reserves, sistemul american de bănci centrale, care a amânat până în buza sărbătorilor de iarnă momentul ridicării dobânzilor sale cheie.
Economia lumii pare să nu fi fost afectată negativ de criza siriană, aparent toţi şi-au văzut de treabă. Atentatele din Paris au îngrozit lumea, dar, economic vorbind, nu sunt multe semne de şoc. Companiile franceze depind mai degrabă de evoluţia pieţelor de export, alea solide, iar financiar vibrează la semnalul Băncii Centrale Europene. Dar asta nu înseamnă că riscurile crizelor geopolitice nu apasă asupra economiilor lumii. Se încheie un an al lebedelor negre, cum ar spune Nassim Nicholas Taleb, adică al evenimentelor improbabile, dar predictibile, care au luat prin surprindere lumea. Niciuna dintre aceste probleme nu şi-a epuizat forţa, influenţa şi efectele asupra economiei globale.
Fracul elveţian rămâne captiv
Brexit-ul, instrument de presiune |
---|
Problemele Greciei nu s-au rezolvat, dar lucrurile par să fie sub control şi o criză elenă nu este un risc major luat în calculele analiştilor. Nici Brexit-ul, ieşirea Marii Britanii din Uniunea Europeană, nu pare să fie o opţiune serioasă, ci doar un exerciţiu de retorică politică. În ciuda tensiunilor provocate de valul de emigranţi, premierul Cameron pare mai degrabă dispus să negocieze termeni mai favorabili pentru Londra, sub presiunea Brexit-ului, decât să împingă ţara în afara pieţei unice europene. |
Francul elveţian este silit să rămână o monedă ale cărei mişcări depind de euro, aşa încât aproape că te întrebi când va veni momentul în care un referendum va impune adoptarea monedei unice. Întrebarea, desigur, descrie o „lebădă neagră“, adică un episod improbabil, dar care nu poate fi ignorat.
Deocamdată, francul şi-a abandonat statutul de monedă de refugiu din cauza ratelor de dobândă negative, adică plăteşti ca să-ți ţii banii în bănci elveţiene. „În 2016 predicţia noastră este un curs euro/franc elveţian de 1,07 franci pentru un euro, ceea ce este de fapt oarecum stagnant, nu ne aşteptăm la vreo apreciere majoră“, spun analiştii băncii elveţiene Dukascopy Bank. „Ne aşteptăm ca francul elveţian să se deprecieze faţă de dolarul american, dar semnificativ, deoarece nu anticipăm ca Federal Reserves să ridice prea curând, din nou, dobânzile, mai degrabă o nouă majorare a acestora fiind probabilă în septembrie 2016. Deci va dura ceva timp până când dolarul se va aprecia faţă de francul elveţian şi asta se va întâmpla doar în a doua jumătate a anului viitor, undeva în culoarul 1,04-1,05 franci pentru un dolar“, explică aceştia. Prognoza analiştilor elveţieni descrie însă şi risipirea temerilor că dolarul se va întări exagerat, deoarece randamentele mai mari ale investiţiilor în piaţa financiară americană, sofisticată, adâncă şi sigură, ar atrage o mare parte din banii lumii.
Petrolul şi-a atins preţul minim
O altă mare necunoscută în 2016 rămâne evoluţia petrolului, al cărui preţ a ajuns, spun unii, la nivelul „Adam şi Eva“, adică la cele mai joase cotaţii posibile. Într-adevăr, petrolul ieftin a tăiat inflaţia în ţările consumatoare, a produs chiar deflaţie, adică preţuri în scădere constantă, dar a provocat recesiune în statele exportatoare. Potrivit unor estimări, bazate pe realitatea influenţei încasărilor din petrol asupra bugetelor de stat, cotaţia ideală a petrolului pentru Rusia ar fi de 100 de dolari barilul, pentru Arabia Saudită preţul optim ar fi de 99 de dolari/baril, în timp ce Kuweitului i-ar conveni o cotaţie de 75 de dolari/baril. Întrebarea care frământă pieţele financiare este când şi, mai ales, cu cât va creşte preţul, după ce a scăzut cu 20% în acest an? „Ne aşteptăm la un an mai bun pentru petrol“, spun analiştii băncii elveţiene UBS. „Ne aşteptăm ca preţurile petrolului să se stabilizeze şi să-şi revină parţial în 2016 şi prognozăm în următoarele 12 luni o cotaţie de 63 de dolari/baril pentru petrolul Brent şi de 60 de dolari/baril pentru cel WTI“, adaugă analiştii de la UBS. În mare, prognozele analiştilor oscilează între 60 şi 70 de dolari pentru barilul de petrol Brent în 2016, dacă se menţin o parte din tendinţele de consum actuale. În plus, renunţarea la sancţiunile financiare care sufocă oarecum activitatea corporaţiilor ruseşti pe pieţele financiare poate provoca o creştere a cotaţiilor. Asta, deoarece firmele mari ruseşti sunt şi jucători importanţi în pieţele financiare unde se tranzacţionează petrolul, şi acolo unde, în anii de vârf, cotaţiile urcau la cer fără multe alte explicaţii. Rămâne de văzut dacă scumpirea petrolului va injecta inflaţie în economiile mari.
Sub sabia deficitului
În ce ne priveşte, ştim deja că ne vom împrumuta mai mult din pieţele financiare pentru a hrăni un buget de stat cu un deficit mai adânc. Această nevoie mai mare de bani ar putea ridica dobânzile în piaţa bancară, inclusiv cele ale împrumuturilor în lei.
„Continuăm să vedem randamentele la titlurile de stat în creștere graduală în 2016 nu numai din cauza politicilor monetare divergente ale marilor bănci centrale, dar și ca urmare a majorării semnificative a nevoii de finanțare la buget ocazionată de relaxarea Codului Fiscal și de politica salarială lejeră în sectorul bugetar“, spune Radu Crăciun, economistul şef al Băncii Comerciale Române (BCR). „În încercarea de a ține deficitul bugetar sub 3% din PIB și, în particular, de a găsi modalități de ameliorare a creșterii importante a deficitului structural, guvernul tehnocrat ar putea pierde la un moment dat o parte din sprijinul parlamentar. Aceasta se va adăuga altor probleme și provocări existente deja la nivelul mediului extern“, avertizează Radu Crăciun.
Într-adevăr, dincolo de tensiunile interne aproape inevitabile în an electoral, economia României depinde enorm de ceea ce se întâmplă în lume, în jurul nostru şi, uneori, chiar mai departe de Europa.
Previziuni scandaloase
Dar cele mai savuroase şi absurde prognoze sunt lansate, anual, de analiştii băncii daneze Saxo Bank, numite „previziuni scandaloase“. Câte unele se împlinesc, deoarece, deşi par absurde, nu sunt altceva decât pariuri pe lebede negre, adică evenimente previzibile, dar improbabile. Pentru 2016, de pildă, analistul Ole S. Hansen întrevede posibilitatea ca barilul de petrol să urce, temporar, la 100 de dolari. De ce ar urca aşa de mult, sfidând prognozele pieţei? Pentru că ţările OPEC ar tăia, brusc şi brutal, producţia de petrol, panica s-ar instala în piaţa financiară şi investitorii s-ar îmbulzi să cumpere contracte la termen cu petrol, cât e încă profitabil. „Într-un mediu geopolitic instabil, amenințarea creșterilor pe termen scurt va rămâne prezentă de-a lungul întregului an 2016“, constată Hansen. Predicţiile scandaloase mai includ şi o posibilă întărire a rublei, cu 20% în 2016, o scumpire a argintului cu 33% şi un puseu de hiperinflaţie provocat de El Niño, da, de uragan. În plan politic, scandaloasele predicţii prevăd că „Democrații păstrează președinția și recâștigă Congresul prin victoria zdrobitoare din 2016“...
2016 nu va fi plictisitor şi, probabil, nici previzibil. Dar o parte dintre provocările acestui an vor avea efecte majore şi în 2017, în paralel, probabil, cu marile surprize ale anului viitor.