De același autor
Statele Unite ale Americii - Noua Roma. Ma aflu aici de mai bine de sase saptamani, la invitatia Departamentului de Stat, incercand sa inteleg cat mai bine politica externa a Statelor Unite. Sunt impreuna cu un grup de 16 universitari si diplomati din toata lumea. Am audiat profesori din faimoase universitati americane(1), am vizitat si ascultat reprezentanti ai unor institutii cheie ale statului (NSC, Departamentul de Stat, Pentagon), si ale unor think-tank-uri proeminente (Rand, Brookings, Heritage). Am calatorit prin SUA de la Atlantic la Pacific si inapoi. O experienta extraordinara..jpg)
Politica lumii se vede cu totul altfel din Washington DC decat din Bucuresti. Relatia transatlantica pare mai problematica vazuta din DC decat de la Bucuresti. Interesul SUA pentru China si Pacific este prioritar. Europa este mai jos pe lista.
Dificultatile de coordonare a unei politici externe a UE care sa-i permita inserarea ca actor major in politica mondiala contribuie la aceasta ordine de prioritati. UE nu are nici pe departe forta militara si o politica de aparare pe masura SUA. Securitatea UE este indisolubil legata de cea a Aliantei Nord-Atlantice. SUA este cel mai mare contribuabil la bugetul NATO, detinand aproape 50% din cheltuielile militare ale tuturor statelor lumii luate la un loc. Europa, cum este indeobste numita aici Uniunea Europeana, cheltuieste nesemnificativ de putin, proband afirmatia unui ministru belgian conform careia UE este un "gigant economic, un pitic politic si un vierme militar". Securitatea majoritatii statelor UE este in esenta realizata prin NATO sau prin mecanisme care folosesc capabilitatile Aliantei.
Problemele economice ale UE - reale sau hiperbolizate - par sa impinga Europa intr-un orizont mai departat al interesului SUA. Pietele orientale - China, India - sunt considerabil mai mari si mai atractive. Absenta unei politici externe comune consistente a UE face din Europa o forta politica mai putin proeminenta si mai putin capabila sa orienteze ordinea mondiala. Recenta si dramatica escaladare a conflictului din Orientul Mijlociu dintre Israel si Hezbollah pare sa adanceasca diferentele de viziune si atitudine politica dintre SUA si Europa. Americanii sunt de pe Marte iar europenii de pe Venus, afirma un analist american cu greutate in DC.
SUA s-au repliat rapid, la scara istoriei, in ce priveste relatia cu Rusia. Exista opinii conform carora SUA continua sa aiba fata de Rusia o atitudine nascuta in perioada Razboiului Rece, ca SUA nu se pot desprinde de o anumita optica critica fata de realitatile din Rusia. Consider ca e gresita aceasta opinie. SUA nu mai sunt animate de o politica de "containment" ideologic fata de Rusia. Rusia a trecut prin procesul de constructie a unei economii bazate pe capital si piete - chiar daca intr-un mod specific, caracterizat de un joc al controlului de catre Kremlin a oligarhilor. Rusia incearca sa-si refaca imperiul cu o alta fata. SUA stiu acest lucru si continua sa "contain" Rusia, dar nu ideologic, ci strategic.
Exista tentatia, in randul unor universitari, de a minimaliza degradarea valorilor democratice in Rusia. Putin este descris ca fiind un presedinte care incearca sa impuna domnia legii in Rusia. Mai mult, KGB ar fi fost "o agentie menita sa implementeze legislatia sovietica". Pare mai putin important ca organizatiilor neguvernamentale li s-au impus restrictii drastice in ultimul an, ca libertatea de expresie este dramatic limitata, ca agentiile de tehnologie politica sunt dintre cele mai infloritoare afaceri in Rusia.
SUA incurajeaza in primul rand afacerile, pietele libere si castigurile - cum e firesc pentru orice stat. Situatia prezenta din Ucraina este ingrijoratoare pentru SUA in primul rand datorita faptului ca Viktor Ianukovici ar aduce cu sine un climat investitional mai corupt. Si, desigur, ar face o noua bresa in Coalitia Portocalie. Coruptia pe care o aduce cu sine un guvern condus de Ianukovici este neprielnica intereselor americane si favorabila celor rusesti.
SUA este un imperiu, chiar daca litera "i" ("the «e» word" - de la cuvantul "empire") este respinsa sau privita cu suspiciune de multi americani. Altii insa o descriu ca fiind Noua Roma. Romania, prin istoria ei, a fost mai tot timpul la margine de imperii sau la granita dintre imperii. Istoria se repeta. Rusia este un fost imperiu care incearca sa se refaca sub conducerea presedintelui-tar Putin. Dialogul dintre SUA si Rusia se desfasoara dupa ritualul dialogului dintre imperiul castigator si cel invins (dar imperiu).
Odata cu intrarea in Uniunea Europeana, Romania intra in posesia celui de-al doilea atu - alaturi de cel de membru NATO. Romania va alege intre conformism si contributia creatoare la afirmarea UE ca actor politic global. Va avea posibilitatea de a actiona in directia intaririi relatiei transatlantice. Si este in interesul ei sa o faca.
Nota:
1. Multumiri speciale Departamentului de Stat, profesorilor Jerel Rosati, Donald Puchala si colegilor de la Institutul Richard L. Walker de Studii Internationale si de Arie (Universitatea Carolina de Sud).
