De același autor
Cu marile dosare (cel al Revoluţiei şi cel al Mineriadei) întoarse de judecători pentru „refacerea rechizitoriului”, un eufemism care ascunde 31 de ani de eşec repetat, cu „procesul torţionarilor” oprit în perete după condamnările lui Vişinescu şi Ficior şi cu celebra „condamnare a comunismului” rămasă la stadiul declarativ, bilanţul decomunizării în ceea ce priveşte partea juridică este absolut jenant. 50 de ani de comunism, două condamnări în instanţă (nu includ aici condamnările din procesul iniţial al Revoluţiei din decembrie 1989). Cam puţin, nu?
Cum s-a ajuns aici? Răspunsul este unul dificil de dat. Pentru că nu este vorba doar despre povestea clasică, cu „băieţii răi” (cei care se opun aflării adevărului) şi „băieţii buni” (cei care se luptă pentru aflarea lui). Este şi asta. Dar ar fi o imagine trunchiată ce reprezintă doar un strat al problemei. Adevărat, este stratul cel mai vizibil pentru publicul de la noi, care îşi pune încrederea în poveşti eroice în lipsa alternativei. Dar anii au trecut şi s-au adăugat multe altele: rezistenţa sistemului, care îi protejează pe făptaşi din spirit de corp şi interese economice (instituţiile „continuatoare” ale statului ar trebui să plătească despăgubiri), proastă cunoaştere a istoriei regimului comunist (vezi consideraţiile din sentinţa de fond din procesul Ursu), lipsa de curaj şi de asumare publică din zona decizională şi politică. Mai sunt şi altele, printre care nu lipsită de importanţă este lipsa unei strategii coerente şi credibile din partea societăţii civile, care se comportă în speţele privind comunismul ca o domnişoară ofuscată, care fie nu ştie, fie nu poate să treacă dincolo de leşin şi indignare. Un cerc vicios perfect, care duce mereu şi mereu la rezultatul că nu se alege nimic de frumoasele bune intenţii.
Speţa în sine a uciderii lui Gheorghe Ursu nu are nimic spectaculos, se înscrie perfect în criminalitatea sistemică a regimului comunist şi a „braţului său înarmat”, Securitatea. Este banală, acea banalitate a răului, aşa cum a fost ea definită şi care face din crimă un eveniment firesc. În regimul comunist era firesc să fii ucis pentru opiniile tale. Ceva ce astăzi, de exemplu, este greu de înţeles şi le pare multora o exagerare. Nu este. L-au arestat, l-au bătut cu bestialitate la şedinţele de interogatoriu, l-au bătut şi în celulă prin intermediul unui „coleg” (se numea „aplicarea unui regim de teroare”), l-au ţinut zile întregi în lanţuri şi cătuşe. Spre sfârşit, nu se mai putea ţine pe picioare, aşa că îl cărau în pătură de la „interogatoriu” înapoi în celulă. Crimă pusă în aplicare de instrumentele sistemului. Pentru că a avut nişte opinii contrare „conducerii de partid şi de stat”.
Instrumentele sunt cunoscute şi ele. Despre aceste instrumente au vorbit alţi martori, care au avut mai mult noroc decât Gheorghe Ursu: „Când era vorba de violenţă în anchetă, în ceea ce mă priveşte era chemat mr. Pîrvulescu [...] [care] mi-a zdrobit degetul mijlociu de la mâna dreaptă în uşă, mi-a tumefiat faţa. Acelaşi ofiţer [la perchezitie n.n.] a intrat în camera băiatului meu care la acea dată avea 16 ani şi pe care l-a lovit şi l-a aruncat din patul în care dormea, fiind pe la ora 2 noaptea. Radu [Chesaru] mi-a povestit că în timpul arestării a fost și el victima mr. Pîrvulescu. Din păcate, Chesaru s-a sinucis” (mărturia lui Petre Mihai Băcanu în timpul procesului).
De ce ar fi aşa greu pentru Justiţie să pună cap la cap lucrurile? Ar fi cadrul legal care din start obligă la piruete. Ca să eviţi prescripţia faptelor, trebuie să tratezi toate crimele făptuite în timpul regimului comunist drept „infracţiuni contra umanităţii”. Dar evitarea prescripţiei este una, încadrarea în definiţiile destul de restrictive este cu totul alta. Există şi prevederi din legislaţia naţională care pot fi aplicate, dar ele sunt la fel de alambicate şi disputate.
Ce ne-ar împiedica pe noi să elaborăm un cod penal care să ţintească în mod specific procesul comunismului, ca să nu fim nevoiţi să „îndoim” şi să „tragem de colţuri” prevederi ale legislaţiei internaţionale? Cred că, în principiu, nimic. Cum nimic nu a împiedicat Germania, de exemplu, să facă denazificarea. Ne-ar trebui voinţă, căci specialişti, cu siguranţă, am găsi.
Desigur, ajungem la ceea ce, de fapt, este dureros. Anume la indiferenţă şi la mimarea preocupării pentru subiect cu scopul de a călări emoţia publică. Aşa se face că suntem în ţara în care toată lumea vrea procesul comunismului, dar nimeni nu vrea să îl şi facă. Cât despre Gheorghe Ursu şi ceilalţi, este ca şi cum i-am dezgropa ca să putem să îi mai îngropăm încă o dată. Eventual definitiv. //
Comentarii 7
LevSt. - 12-16-2021
Claudiu Năsui acuză coaliția că vrea să distrugă IMM-urile: ”Cum nu sunt suficienți bani să se sature toate căpușele, trebuie să încalece mai tare pe economia reală”(...)///2-Senatul a respins proiectul de înfiinţare a unui registru al lucrătorilor Securităţii. Inițiator: "Totul este ca românii să nu afle adevărul" (Luni, 13 Decembrie 2021, ora 19:25)(...)____----___vin cu aceste 2 exemple, pentuca acest C.N. a mai fost discutat pe aceasta pagina (cam negativ),am impresia ca este un tip obiectiv, nu numai ca stie ce spune, dar are si curajul sa o faca, ma intreb cum de nu merge mai departe cu analiza, anume sa avertizeze pe toata lumea ca sistemul romanesc-chiar si "in general"- este realmente putred si numai o reala revolutie (nu neaparat cu sange) este salvarea, adica schimbari uriase, printre care -din cele extrem de importante-sunt intoarcerea la Monarhie (garantia stabilitatii politice la varf-factor esential), distrugerea -pe cai legale- a imensului parazitism institutionalizat, introducerea taxarii progresive pe total venit(pe avere) si alte 2 duzini de asemenea masuri(inclusiv in administratie), care -garantat- vor transforma cenusareasa Romania, intr-un fel de Mecca bunastarii generale...
RăspundeLevSt. - 12-15-2021
Mecanicul Alexandru Stănescu, propus de PSD la ANRE, votat în comisii fără să se prezinte la audieri(…)///2- Judecatorul danilet, exclus din magistratura(…)___—-___inca doua exemple care confirma restauratia discretionarului in conducerea natiei, practic in Romania este in voga fanariotismul comunist, oricine primeste o functie(sau o cumpara, deobicei pe datorie) isi impune toate poftele , inclusiv aducerea in functii mari, a rudelor sau „credinciosilor” din anturaj… Iar despre danilet, personal, as putea zice, „paguba-n ciuperci”, sau „se mananca sacalii intre ei”, avand in vedere ca el insusi este tratat asa cum m-a tratat el pe mine, adica interzicandu-mi accesul pe pagina sa, desi nu scriam nimic deosebit, eventual critici si la adresa asa-zisei justitii romane…Totusi, consider un act de totala discretie dictatoriala, excluderea sa, pe motivele puerile-chiar halucinante- invocate de acea comisie(sau consiliu),este absolut infricosator ca acestia(in unanimitate!?) au dat publicitatii o asa masura aberanta, semn clar ca pe romani ii paste dictatura stropita cu diverse arome, de democratie, de drepturile omului, etc., in realitate tara este condusa de o ultraminoritate( cel mult 0,1 la MIE!), iar imensa majoritate a aceste conduceri reprezinta cel mai imputzit jeg al natiei romane, inclusiv acest pres-edinte de tara, care trebuia sa fie primul care sa critice aceasta decizie, insa se stie-macar acum- individul este cel mai avansat instrument al fostei securitati si nomenclaturi, care nu vor sa piarda nici cel mai mic privilegiu, chiar daca piere natia..
RăspundeLevSt. - 12-14-2021
"...Un cerc vicios complet..."----___-----exact asta si este Romania, un cerc vicios complet, iar parlamentul musteste de asemenea monstruozitati, exemplul de mai jos este ilustrativ, numar peste dublu de votanti pentru a nu desconspira securitatea, multi dintre acesti indivizi, sunt prelungirea directa sau indirecta a fostei nomenclaturi si securitati, Romania este un stat NEOCOMUNIST-BURGHEZO-MOSIERESC-ORTODOXO-MIORITIC...Senatul a respins proiectul de înfiinţare a unui registru al lucrătorilor Securităţii. Inițiator: "Totul este ca românii să nu afle adevărul"'...Iniţiativa a primit raport de respingere şi de la comisia juridică din Senat, condusă de Iulia Scântei. 83/38/1..."
Răspundecosmin - 12-07-2021
...dvs. sunteti in mare eroare sugerand un lucru fals si anume ca denazificarea Germaniei nu s-a produs cata vreme exista AFD cu 10 procente in parlamentul de azi.
RăspundeTITUS B - 11-29-2021
„Cum nimic nu a împiedicat Germania, de exemplu, să facă denazificarea” - Sunteți în mare eroare! Alternativa pentru Germnai - Alternative für Deutschland / AfD - are în parlament între 10 şi 12% din voturi. Asata o fi denazificare!? ... Sunteți în mare eroare, dacă nu sunteți cumva plătit bine să scrieți mnciuni!
RăspundeMarius Nicolescu - 11-29-2021
Nu exista, domnule Hodor, "baieti "buni" si "baieti rai". Exista inspaimantatoarea Securitate si infioratorii securisti. Dupa aproape 32 de ani noi ne vaitam neputinciosi, unii altora, ca n-am avut parte de procese normale, ca ne-au scapat printre degete tortionarii. Dar i-am avut la lumina pe toti. Dar nu altii ne-au impiedicat sa-i judecam, ci noi exagerat de blanzii si speriatii de diversiunile lor si ale carmaciului lor (Iliescu, Brucan & Co), la Proclamatia de la Timisoara si Brucaniada 13-15 iunie 1990. N-am avut vana si orgoliu si "EI" au profitat de asta. Si profita in continuare. Ati remarcat singuri (dumneavoastra, domnul Ursu si domnul Dobrincu) cum stie Securitatea sa-si bata joc de acest popor. Raspunsul geal Ciuca la cererea domniilor voastre de desecretizare a Arhivelor Securitatii este elocvent. Securistii nu au tata, nu au mama....Noi suntem natia care nu a avut parte in indelungata istorie de un razboi civil (ma insel?). Ar fi trebuit sa-l avem atunci, in 1990. Am pierdul trenul. In care s-au suit mineri, imgb-isti, fete APACA. LOCOMOTIVA era condusa tot de "EI".
RăspundeEmil din Dublin - 11-27-2021
Daca-r fi macar 10 ca dvs. in tara. Felicitari pentru curaj!
Răspunde