Oaza de normalitate

În noianul de veşti proaste şi crize financiare, sociale, politice etc. cu care mass-media ne bombardează neobosit, ca şi cum ar fi testată rezistenţa fibrei umane la negativitate abundentă şi la stresul de toate felurile şi intensităţile, trebuie să ne găsim singuri echilibrul şi normalitatea.

Înainte, eram prinşi în structuri sociale rigide şi în tradiţii conservatoare care ne integrau pe cei mai mulţi dintre noi într-un mod pasiv şi supus. Acum, ritmul teribil de accelerat al schimbărilor, dizolvarea vechilor reguli din mai toate domeniile, deschiderea spre globalism şi multiculturalism ne obligă la o tot mai mare flexibilitate mentală şi disponibilitate interioară, la acceptarea unei identităţi fluide şi în permanentă restructurare, la integrarea unor noi şi multiple seturi de coduri profesionale, morale şi spirituale.

S-ar zice că nu putem face faţă la toate aceste schimbări, dar, de fapt, cu inevitabile excepţii, toţi ne adaptăm şi ne transformăm continuu. Fie că o vrem sau nu, existenţa e un proces în continuă reformulare, ajustare şi transformare, în care trebuie să ne folosim bine inteligenţa şi şansa, atenţia şi discernământul.

Putem, chiar putem să nu ne lăsăm copleşiţi de veştile proaste din jur şi să alegem singuri cum să ne compunem oaza noastră de normalitate. Măcar acum avem această şansă enormă, de a alege să trăim aici sau aiurea, de a ne schimba profesia şi a ne corecta traseul existenţial în funcţie de circumstanţe, de a trăi mai degrabă simplu decât complicat, de a refuza negativitatea şi stresul şi de a alege, măcar din când în când, frumuseţea şi armonia care să ne împace cu noi înşine şi cu lumea.

La toate acestea mă gândeam duminica trecută la Mogoşoaia, când, în ambianţa palatului brâncovenesc şi a parcului din jur, sute de bărbaţi, de femei şi de copii se bucurau de frumuseţea locului şi de armonia arhitectonică dimprejur, dar şi de spectacolul Seri de jazz şi poezie, ce se derulează acolo gratuit, timp de o lună, până pe 21 august inclusiv, în fiecare duminică seara.

Observând cum vibraţiile poeziei şi acordurile muzicii îi făceau atenţi pe oamenii dimprejur şi înfloreau surâsuri şi bucurie pe feţele lor, m-am gândit că totul nu e pierdut în România. Iată oameni care ştiu să-şi încarce bateriile fizice cu natură şi frumuseţe şi care nu au uitat să-şi regenereze bateriile emoţionale şi spirituale cu poezie şi muzică. Iată oameni care ştiu să-şi creeze oaza lor vitală de normalitate.

Citeste si despre: oaza de normalitate, stiri negative, circumstante atenuante, armonie arhitectonica, regenerarea bateriilor.