BOR, S.O.S.!

Pentru un creștin ortodox practicant, anumite contradicții în termeni, pe care unii slujitori ai BOR îl obligă să le accepte tale quale, pot provoca trăiri dureroase. Totuși, gândul bun și analiza lucidă îl îndeamnă să nu-și reprime eventuala atitudine critică. Dimpotrivă, să o exprime sincer. Dacă se poate, în duh filocalic.

Dumincă, 15 februarie, în ziua Lăsatului sec de carne de dinaintea Postului Mare, curtea Bi­se­ricii Mavrogheni (lăcaș de veche și nobilă tra­diție, din Sectorul I al Capitalei) prilejuia un ta­blou incongruent, dacă nu smintitor. În timp ce, în interiorul bisericii, se citea Evanghelia du­pă Matei, 25, 31-46, a „Înfricoșătoarei Ju­decăți“, în curtea lăcașului staționa intimidant o dubă a Poliției comunitare (B-72-PDL), che­mată de noul paroh să-i protejeze pe enoriași de cele câteva persoane nevoiașe care, săp­tă­mânal, așteaptă acolo întâlnirea cu bi­ne­fă­că­torii lor. Efectul măsurii adoptate cu o vi­gi­lență demnă de o cauză mai bună, în plină pe­rioadă de sporire duhovnicească, nu a în­târ­ziat să se facă simțit. Curat ca-n palmă, pes­te tot! Cei doi solizi reprezentanți ai forțelor de ordine, dotați cu veste antiglonț (sic!), îi îm­prăștiaseră pe săraci ca pe muște, în dreap­ta și în stânga, astfel încât raza vizuală a cre­dincioșilor „de bon ton“ să fie curățată de ase­menea tangențe dezagreabile... Dacă sec­vența evocată ar fi fost (pentru mine cel pu­țin) o premieră absolută, cu siguranță că nu aș fi lansat strigătul de față. Din păcate însă, nu e nici prima oară când astfel de măsuri sunt luate la Mavrogheni și nici singura bi­se­rică din București unde am asistat la scene si­milare.

Fără a nega că, adesea, comunitatea se­me­nilor noștri defavorizați, strânsă ciorchine în fa­ța bisericilor, are inevitabile atitudini de­vi­a­te (care ne sâcâie egoismul), trebuie să re­cu­noaștem că nu vom găsi niciun verset în Evan­ghelie și niciun paragraf în scrierile Sfin­ților Părinți care să ne îndemne să o com­batem în bloc, ca pe un inamic public. Dacă Po­liția comunitară se consideră îndreptățită din punct de vedere legal (?!) să alunge un ce­tățean pașnic de pe trotuarul unde stă, con­știința unui creștin care asistă la o asemenea scenă când tocmai se pregătește să ia parte la Sf. Liturghie ar trebui cel puțin să tresalte. Da­că nu chiar să-l impulsioneze a iniția o dez­batere pe tema respectivă. În asemenea ca­zuri, tristețea e multiplă: fie că slujitorii Bi­se­ricii nu fac ceea ce predică; fie că predică, mai mult sau mai puțin explicit, „segregarea“ ce­lor rătăciți; fie că noi, credincioșii, ne so­co­tim inapți de o reacție în fața celui care ne păstorește. Precum într-o dictatură a tăcerii. Ascultarea, în sens duhovnicesc, nu înseamnă însă complezență în fața alunecărilor de la pre­ceptele evanghelice și nu implică ținerea conștiinței la foc mic. Ascultarea este calea că­tre smerenie. Iar smerenia înglobează iu­bi­rea și înțelegerea pentru cel aflat la restriște.

Maşina Poliţiei comunitare în curtea Bisericii Mavrogheni

Preoții supărați pe săraci vor o societate „asep­tică“: fără cerșetori, fără invalizi, fără be­țivi, fără oamenii străzii centrifugați de soartă, care ne cad nouă pe cap. Ar dori o lu­me alcătuită din mireni evlavioși, generoși la pungă și respectuoși - indiferent ce li se pre­dică. Dar lumea nu este un mediu aseptic, iar Biserica lui Hristos este prin excelență corabia în care se găsește loc pentru toți. În ciuda mul­tor ispite sau obstacole, dovada că e așa o reprezintă acei slujitori ai Bisericii care, din fericire, țin pasul cu Evanghelia, ajutându-i pe năpăstuiți fără a le face din asta o vină și fă­ră a recurge la bodyguarzi.

Sigur că nimeni nu se ostenește îndeajuns pen­tru cei slabi. Dar măcar cu o încercare sun­tem datori. Căci, așa cum spunea Prea­fe­ricitul Patriarh Daniel în Cuvântul său de în­vă­țătură din Duminica Înfricoșătoarei Judecăți, taina libertății omului se măsoară și prin în­tre­barea: „Am folosit libertatea noastră ca să cul­tivăm iubirea milostivă față de semenii aflați în nevoi sau am confundat libertatea cu neglijența și nepăsarea față de ei?“.