De același autor
Liviu Dragnea propune amenzi imense pentru defăimare socială. Printre cei vizați de protecție, politicienii. Sau, poate, mai cu seamă ei. Rămâne speranța că parlamentarii vor avea o brumă de luciditate și nu vor vota o aberație anticonstituțională.
Președintele interimar al PSD, deputatul Liviu Dragnea, a depus la Senat Legea privind promovarea demnităţii umane şi toleranţei faţă de diferenţele de grup, un proiect care prevede, printre altele, ca defăimarea socială să fie sancționată cu amendă cuprinsă între 1.000 și 30.000 de lei, dacă vizează o persoană fizică, și cu amendă de la 2.000 la 60.000 de lei, dacă vizează un grup social. Prin defăimare socială înțelegându-se, se arată în același proiect, fapta sau afirmația prin care o persoană este pusă în situație de inferioritate, „pe temeiul apartenenței sale la o categorie de persoane care se disting din punct de vedere social prin una sau mai multe trăsături de gen, vârstă, rasă, religie, origine etnică, limbă maternă, tradiții culturale, apartenență politică (sublinierea mea), orientare sexuală, origine socială, dizabilități, boală cronică necontagioasă sau infecție HIV/SIDA”. O exprimare care lasă loc interpretării şi abuzului.
Adică, în cazul în care acest proiect legislativ ar trece de Parlament, dacă un jurnalist scrie, de exemplu, despre plagiatul doctorului Victor Ponta, mușamalizat datorită funcției sale, pe care i-a făcut-o cadou PSD, se cheamă că l-a defăimat social și e pasibil de o amendă de 30.000 de lei.
De aceeași sancțiune este pasibil dacă scrie despre condamnarea inițiatorului acestei legi, dl Liviu Dragnea, în dosarul „Referendumul” si spune că decizia nu s-a dat pentru îndemnarea la vot a populaţiei, cum susțin el și staff-ul PSD, ci pentru modul în care, din poziția sa în conducerea partidului, a încercat să vicieze rezultatul referendumului din 2012. Adică, prin fraudarea votului, un act prin care democraţia a fost pusă în pericol. Iar dacă jurnalistul adaugă și că, în iulie 2012, USL pusese la cale, cu premeditare, o lovitură de stat – ratată milimetric, din fericire – înseamnă că declarațiile sale vizează și grupul social numit PSD, deci crește cuantumul amenzii.
Sau dacă scrie, cu exemple și argumente, că din 2012, de când USL preluase puterea, am asistat din partea PSD la un şir de acţiuni premeditate ce au avut ca scop major fuga de Justiţie, încălecarea acesteia şi protejarea marilor corupţi de partid, acţiuni ce trădează metehne de grup infracţional organizat, înseamnă că defaimeaza si este pasibil de o amendă de 90.000 de lei. Adică, un cumul între amenda pentru defăimarea persoanei fizice (Victor Ponta, Liviu Dragnea, Șerban Nicolae etc) și cea pentru defăimarea grupului social PSD.
Acestei inițiative a lui Liviu Dragnea este dificil să-i găsești o altă justificare în afara intenției de a limita libertatea presei. Pentru că demnitatea unei persoane este protejată în momentul de față atât prin prevederi constituționale, cât și prin prevederi ale Codului Civil. Nu mai era nevoie de o lege suplimentară. Ceea ce nu prevede, însă, nici legea fundamentală, nici Codul Civil este referirea la apartenența politică a unei persoane.
Sub pulpana promovării toleranței și demnității umane, eu văd legea asta ca un grav atentat la libera exprimare, la libertatea presei. Un atentat la presa incomodă. Cu trei - patru amenzi de genul acesta, un jurnalist este scos din joc. Definitiv. Sau, pentru a le evita, se autocenzurează. Ceea ce înseamnă cam același lucru.
Inițiativa aceasta legislativă amintește de o alta – care, dacă nu avea același scop, ar fi avut același efect, a unui coleg de partid de-al domnului Dragnea, până mai zilele trecute, contracandidat al său în cursa pentru șefia PSD. În toamna anului trecut, senatorul PSD Şerban Nicolae depunea la Senat o iniţiativă legislativă care viza modificarea Codului Penal astfel încât cei care dezvăluie informaţii din dosare de corupţie să fie aruncaţi după gratii. Adică, nu numai procurorii sau judecătorii care dau informaţii dintr-un dosar – stenograme sau rechizitorii, ci și sau, mai ales, jurnaliştii, care le publică. Dacă ar fi reuşit să treacă această lege, ar fi însemnat că ar fi fost ţinute departe de atenţia presei şi a opiniei publice dosare penale sensibile deschise pe numele unor nume grele din partid. Pentru că, în lipsa unei presiuni publice şi dacă „norocul” face ca aceste dosare să ajungă la magistraţi obedienţi, problema, pentru învinuții/inculpații de lux, e ca şi rezolvată. În ultimii ani, au fost „n” dosare grele de corupţie, care au vizat oameni ce păreau, până la un anumit moment, intangibili, dosare care nu e sigur că ar fi avut finalul pe care l-au avut – condamnări, uneori cu ani grei de detenţie, şi dispuneri de confiscări de averi – dacă ar fi fost ţinute departe de ochii şi urechile presei şi, implicit, de presiunea societăţii civile sau a opiniei publice. Efectul initiațiative legislative a d-lui Șerban Nicolae a fost, în fond, tot o încercare de prevenire a defăimării sociale. A corupților și pușcăriabililor cu carnet de partid și, mai ales, funcție în partid. Cei care, pe persoană fizică sau pe grup social, se simt defăimați social.
Rămâne speranța, infimă, că parlamentarii vor avea o brumă de luciditate și nu vor vota o astfel de aberație anticonstituțională, care îngrădește libertatea de exprimare și dă liber unei polițiii politice a gândirii. Un fel de minister orwellian al adevărului – Minadev.
