De același autor
A trecut un an de când mii de români au fost umiliți la urne și împiedicați să voteze. Timp în care DNA, care a preluat ancheta, nu are vinovați pentru ceea ce s-a întâmplat. Timp în care singurul lucru făcut de Comisia de Cod Electoral, constituită special pentru a găsi soluția legislativă optimă pentru votul prin corespondență, a fost un fel de „pupat Piața Endependenți“ între PSD și PNL, pe un proiect cu mari șanse de a se transforma într-o lege nefuncțională.
S-a împlinit un an de când, după ce, în primul tur al prezidențialelor, sute de mii de români din diaspora fuseseră împiedicaţi să voteze şi umiliţi de către reprezentanți ai guvernului, în al doilea tur au mai fost şi sfidaţi. Prin refuzul aceloraşi oameni de a îndrepta lucrurile și prin manipularea informaţiilor oficiale.
Proastei organizări a scrutinului din 2 noiembrie 2014 – când MAE nu a comunicat eficient pe seama necesităţii declaraţiei pe proprie răspundere şi nu a pus la dispoziţie formularul online, care avea menirea împiedicării fraudei la vot, situaţie discutabilă în condiţiile în care votul multiplu este o infracţiune sancţionată de art. 387 din Codul Penal – i s-a adăugat decizia a de a închide secţiile de votare la ora 21. Asta, în ciuda numărului imens de români care stăteau la coadă de ore întregi şi care nu apucaseră să voteze și în ciuda faptului că Legea 370/2004 pentru alegerea preşedintelui României, republicată în 2011, ar fi permis prelungirea procesului electoral.
Un episod după care Titus Corlăţean îşi anunţa demisia de la vârful MAE. Dar nu imediat. La opt zile după ce se întâmplase la urne. La şapte zile după ce premierul Victor Ponta refuza să-l demită şi declara că va destitui „toată echipa MAE“, dar asta numai dacă, în turul doi, se vor repeta problemele din turul întâi. La patru zile după ce BEC anunţa public că era de competenţa MAE să deschidă noi secţii de votare în străinătate, dar staff-ul ministerului se încăpăţâna să nu remedieze problema, susţinând că nu are ce face. Şi la o zi după ce tot MAE, ignorând declaraţia BEC, anunţa că nu suplimentează numărul secţiilor de votare, în turul doi.
Astfel, umilinței la care, în 2 noiembrie, au fost supuși sute de mii de români din diaspora în 16 noiembrie i s-a adăugat sfidarea lor. În pofida a ceea ce s-a întâmplat la primul tur de scrutin, în pofida declaraţiei BEC că există temei legal pentru acest lucru și a sublinierii că suplimentarea numărului de secții de vot este de datoria MAE, acest minister a refuzat suplimentarea numărului de secţii de votare. O dovadă în plus că la împiedicarea românilor din diaspora să-şi exercite dreptul la vot nu s-a ajuns dintr-o eroare. Că a fost o strategie.
În 2 decembrie 2014, DNA anunța că a preluat dosarul „Diaspora“ de la Parchetul General, în care erau cercetate fapte de abuz în serviciu, neglijenţă în serviciu şi împiedicarea exercitării drepturilor electorale. Până în octombrie anul acesta – când Titus Corlăţean a fost audiat –, nimeni nu a auzit ca în această anchetă să se fi întâmplat ceva. Asta, deşi corespondenţa intra şi interinstituţională a Autorităţii Electorale Permanente – care poate sta mărturie la diversiunea la care au recurs atunci reprezentanţii guvernului, pentru a împiedica votul în diaspora – a fost trimisă la DNA din 8 decembrie 2014. După aproape un an, DNA nu a comunicat încă dacă numărul insuficient de secţii de votare, pe care reprezentanţii guvernului – respectiv, Victor Ponta, în calitate de premier, Titus Corlăţean, ministru de Externe, iar după demisia acestuia, Teodor Meleşcanu – au refuzat să-l suplimenteze este sau nu un act deliberat, la care aceștia au recurs pentru a împiedica votul în străinătate. Faptă pe care Codul Penal o cataloghează drept infracţiune.
Tot în decembrie 2014, Klaus Iohannis, ajuns preşedinte şi cu voturile diasporei, i-a invitat pe liderii partidelor la consultări pe tema Legii electorale, promițând public că va urmări soluţia legislativă pentru a le asigura românilor din diaspora posibilitatea de a vota prin corespondență. După aproape un an, în care la nivel de parlament s-a format o Comisie de Cod Electoral care nu a căzut de acord asupra niciunui proiect de lege, s-a ajuns la un consens subit între PNL și PSD pe un proiect de lege al AEP privind votul prin corespondență. Un proiect elaborat în viteză de AEP, fără consultarea societății civile şi, tot în viteză, intrat în dezbatere în Senat. Un proiect cerut de PSD, care începe prost, discriminatoriu, menționând că au drept să voteze prin corespondență doar românii cu domiciliul sau reședința în străinătate. Ceilalţi – cei care lucrează fără forme legale sau care se află provizoriu în străinătate –, dacă vor vrea să voteze, vor înfrunta, din nou, umilința, tradusă în sute de kilometri parcurși până la secția de votare, în secții de vot subdimensionate și cozi interminabile. Surprinzător, însă, a fost votat în unanimitate de membrii PSD și PNL ai Comisiei de Cod Electoral – aceiași oameni care, de mai multe luni, nu au căzut de acord asupra unuia dintre cele patru proiecte similare depuse în parlament. E previzibil că, în urma acestui simulacru de interes față de o problemă de importanță majoră, riscurile de a avea o lege nefuncțională, poate neconstituțională, sunt mari.
