De același autor
Directorul SRI, George Maior, anunţă că părăseşte funcţia. E momentul în care, în scenă, îşi fac intrarea, oficial, cei alături de care George Maior ieşea, vineri, val-vârtej din Universitatea de Vest, trecând pe lângă oameni care, apreciindu-l, îi cumpăraseră cartea pe care şi-o lansase şi îl aşteptau să le acorde un autograf. Privind scena, involuntar, mi-a venit în minte cuvântul “confiscare”...
Moment festiv găzduit, vineri, de Universitatea de Vest din Timişoara: decernarea titlului de Doctor Honoris Causa Beneficiorum Publicorum directorului SRI, George Maior, şi, ulterior, lansarea ediţiei a doua a volumului său, Incertitudine. Gândire strategică şi relaţii internaţionale în secolul XXI, ultimul fiind un eveniment anunţat de UVT ca având loc între orele 12 şi 13.
La 12.50 intru în Aula Magna. Asemenea multora, şi eu, având la purtător volumul ce urma să fie lansat. Observ că primele două rânduri de scaune au eticheta „Rezervat”. Încep să apară invitaţii – majoritatea, cadre universitare şi studenţi. În ultimul moment îşi fac apariţia, înşiraţi unul după altul – unii, purtând în braţe trei patru cărţi semnate G.C. Maior – cei cărora le fuseseră rezervate locurile: membri ai Guvernului, ai Parlamentului, ai Parlamentului European, staff-ul administraţiei publice locale. Toţi, membri PSD sau ai alianţei de guvernare. Printre ei îi observ pe preşedintele Camerei Deputaţilor, Valeriu Zgonea, pe miniştrii Gabriel Oprea, Mihnea Costoiu, Remus Pricopie, pe europarlamentarul Maria Grapini şi pe sociologul Vasile Dîncu.
Începe şi lansarea de carte, moderată de jurnalistul Emil Hurezeanu. Printre vorbitori, Cristian Pîrvulescu, decanul Facultăţii de Ştiinţe Politice a SNSPA Bucureşti. Se discută despre strategie de apărare, despre gândirea strategică a secolului XXI, despre integrarea creativă a haosului şi impredictibilităţii, despre Fukuyama şi Kissinger, despre terorism şi război rece. Mă uit spre rândurile cu locuri rezervate politicienilor Puterii. Maria Grapini plecase deja. Cei rămaşi păreau a se plictisi cumplit. Unii își freacă obrazul, încercând să evite ruşinoașa aţipeală. Alții dau din coate, chicotesc, butonează de zor telefoanele mobile. Încerc să înţeleg, totuşi, ce caută acolo în calitate de invitaţi cu poziţie privilegiată. SRI-ul nu face politică. Universitatea, nici ea. Iar ei, majoritatea, nu au nici în clin, nici în mânecă cu problemele de securitate naţională, ba, după cum se vedea, ori nu pricepeau nimic din ce se discuta, ori nu-i interesa.
Se apropie ora 13, moment în care urma să se finalizeze lansarea de carte şi să realizez cu dl Maior un interviu, acceptat şi programat deja cu câteva zile înainte. Vorbitorii nu dădeau, însă, semne că au epuizat tot ce aveau de spus. Aştept ca moderatorul dezbaterii, Emil Hurezeanu, să anunţe „time out”. Nu se întâmplă nimic. Ba, la un moment dat, se ridică în picioare ministrul Costoiu, pornind spre microfon, ţinând în mână câteva coli A4. Îşi citeşte conştiincios discursul, ridicând, din timp în timp, privirea spre public. Studenţii de pe rândul din spatele meu nu mai rezistă. Se foiesc minute bune, apoi se ridică, și părăsesc sala. O doamnă, cadru didactic deduc – ajunsă pe rândul din faţa mea când dl Costoiu începuse să-şi citească discursul şi care îl fotografiase din câteva unghiuri –, se întoarce spre studenţi şi le aruncă printre dinţi: „Staţi jos! Toată lumea, jos! Vorbeşte ministrul! N-aveţi pic de respect!”.
La ora 13.50 se încheie şi discursul d-lui Costoiu. Este anunţat finalul dezbaterii, publicul – care îşi cumpărase cărţi – fiind invitat la o sesiune de autografe ale d-lui Maior, în holul universităţii.
La ieșire văd o îmbulzeală în jurul directorului SRI care părăseşte aula val-vârtej, alături de politicienii chipurile interesaţi de Incertitudine. Gândire strategică şi relaţii internaţionale în secolul XXI. Aflu cu George Maior nu mai acordă niciun interviu, că a trebuit să plece urgent.
De la etajul întâi al universităţii, scrutez holul. Flancat de Valeriu Zgonea, Gabriel Oprea şi de câţiva membrii ai PSD Timiş, apropiaţi ai lui Victor Ponta, George Maior, încă directorul SRI, ieşea, în mare viteză, din Universitatea de Vest. După ce trecuse, tot în mare viteză, pe lângă standul cu propriile sale volume – dintre care unul, lansat cu câteva minute înainte – şi pe lângă oamenii care îl aşteptau să le acorde un autograf, aşa cum li se promisese de la tribuna Aulei Magna.
Abia acum am realizat că era prima zi de campanie electorală. Doar aşa, poate, îmi spuneam, era explicabilă prezenţa unor VIP-uri centrale şi locale ale PSD. Au fost invitaţii direcţi ai UVT sau ai PSD? Şi tot ca o coincidenţă, în această primă zi de campanie, dl Maior anunţa că, după alegeri, îşi va depune demisia de la şefia SRI, în faţa noului preşedinte. O declaraţie făcută doar în faţa unei părţi a presei locale – aleasă pe criterii de partid sau de SRI, de către potentați locali. O declaraţie care nu fusese făcută nici în cadrul ceremoniei de decernare a titlului de DHC, nici al celei de lansare de carte. O declaraţie pe un subiect în privinţa căruia mi se comunicase că nu vrea să vorbească.
CITIȚI ȘI
