De același autor
Este o victorie de etapă. Problemele de fond care au fost strigate în stradă, la unison, de zeci de mii de oameni – corupţie, abuzuri, dispreţ ciocoiesc pe care reprezentanţii Puterii îl afişează faţă de popor – nu vor dispărea de mâine încolo. Pentru a curăţa această zgură din viaţa noastră şi pentru ca Statul să nu mai fie captiv al găştilor politice şi al clientelei lor mai este nevoie de ceva.
După mitingul gigant din seara de 3 noiembrie, de la Bucureşti – un miting în memoria victimelor de la Clubul Colectiv, care a scos în stradă peste 25.000 de oameni, un miting pornit pentru demisia primarului Sectorului 4 şi transformat spontan, fără partide şi fără ONG-uri, într-unul antiguvernamental –, a doua zi dimineaţa premierul Victor Ponta a demisionat. Anunţul nu a fost făcut, însă, de primul-ministru, ci de şeful său pe linie de partid, Liviu Dragnea. Semn că demisia nu a fost un act de voinţă proprie, ci impusă. Nu asupra acestui aspect mă opresc acum, însă. Ci asupra faptulul că schimbarea Guvernului, pe care o atrage după sine această demisie, nu e suficientă, deşi se produce în contextul unei victorii a străzii.
Trebuie să conştientizăm că este doar o victorie de etapă. Să conştientizăm că problemele de fond care au fost strigate în stradă, la unison, de zeci de mii de oameni – corupţie, abuzuri, dispreţ ciocoiesc pe care reprezentanţii Puterii îl afişează faţă de popor – nu vor dispărea de mâine încolo, fiiindcă ţin, pe de o parte, de componenţa unui sistem putred, care e încă în picioare, iar pe de alta, ţin de mentalitate. Şi că mulţi dintre acei oameni care, prin protestul lor, au dărâmat un Guvern, au fost de fapt scoşi în stradă de o emoţie colectivă extrem de puternică, de tragedia de la Colectiv. Câţi s-au arătat deranjaţi de derapajele Puterii cu care acum au dat de pământ şi au ieşit în stradă să protesteze împotriva acestora? Şi au fost multe, comise sau dirijate de oameni ai Puterii. Ca exemple: tentativa de lovitură de stat din vara lui 2012, frauda de la referendumul din aceeaşi vară, „marţea neagră”, abuzul de imunitate, în formă continuată, sfidarea Constituţiei, suita de plagiate de la vârful Guvernului – de la cele semnate, la cele coordonate –, susţinerea pe faţă şi fără jenă a propriilor corupţi, croşeele aplicate Justiţiei care îi deranja, închiderea dosarului Revoluţiei, deşi vorbim de peste o mie de oameni nevinovaţi care, acum 26 de ani, au ieşit şi ei în stradă, să protesteze faţă de Putere. Pentru a curăţa această zgură din viaţa noastră şi pentru ca Statul să nu mai fie captiv al găştilor politice şi al clientelei lor mai este nevoie de ceva.
În primul rând, este nevoie să reacţionăm ori de câte ori situaţia o cere. Nu numai după situaţii-limită, cum este acum moartea a 32 de oameni şi rănirea altor aproape 200. Trebuie reacţionat în faţa oricărui abuz – chiar dacă impresia este că nu ne afectează direct –, şi asta indiferent de forma pe care o îmbracă: tolerarea sau încurajarea corupţiei, bătaie de joc la adresa legilor şi a ţării, clientelism, lichelism. Închizând ochii în faţa lor, mâine, se vor întoarce, sub o formă sau alta, într-un mod neaşteptat poate, împotriva noastră. Aşa cum, zilele trecute, incompetenţa sau corupţia unor funcţionari s-au întors împotriva unor tineri nevinovaţi. Ucigându-i.
În al doilea rând, este nevoie imperioasă de schimbarea mentalităţii fiecărui individ în parte. Pentru că se va schimba ceva cu adevărat abia când va scădea drastic numărul celor care încurajează corupţia, sistemul şpăgii. De la şpaga dată funcţionarului de la Primărie, pentru rezolvarea peste rând a problemei proprii sau pentru a mima miopia în faţa unui act lipsă, inspectorului de la Muncă, pentru a se preface că nu vede angajările la negru sau la gri, poliţistului de la Circulaţie, pentru a trece cu vederea şofatul în stare de ebritate, trecerea pe roşu ori depăşirea vitezei legale, poliţistului ori procurorului, pentru a scrie caligrafic un "NUP" pe dosar – fapte încadrabile la mica corupţie, mica însă până la un punct –, până la şpaga dată unui funcţionar, unui primar, unui şef de instituţie, unui ministru, pentru a facilita câştigarea unei licitaţii trucate, de milioane de euro, pentru a accepta cumpărarea de servicii sau materiale la suprapreţ – fapte încadrabile la mare corupţie.
O schimbare reală, eficientă porneşte de la schimbarea mentalităţii fiecărui individ în parte. Degeaba se va ieşi în stradă doar după o altă tragedie, iar efectele protestului se vor stinge concomitent cu emoţia publică stârnită de acea tragedie. Degeaba se va striga "Jos corupţii!", "Jos mafioţii!", dacă, mâine, unii dintre cei care poartă azi pancarte vor mitui alţi funcţionari, pentru a-şi rezolva propriile probleme. Şi dacă alţii vor închide ochii la abuzuri, pe principiul că nu e treaba lor şi că nu le afectează tihna cotidiană.
