De același autor
După ieșirea publică a președintelui Klaus Iohannis față de modificările legislative pregătite de ministrul educației, Sorin Cîmpeanu, modificări care ar duce la o amnistie individuală a doctorilor plagiatori, vom vedea ce va prima: opinia președintelui sau interesele conjurației plagiatorilor. Nu puțini, iar unii încă foarte puternici în stat.
După ce ministrul educației, Sorin Cîmpeanu, aducea în discuție, în iunie, un proiect de ordin ministerial prin care urma să fie aduse modificări la Regulamentul de organizare și funcționare al CNATDCU și la metodologia de analiză a sesizărilor de plagiat în tezele de doctorat, modificări care, aplicate, ar duce la o amnistie individuală a plagiatorilor, scriam că „rămâne de văzut dacă cei care l-au decorat, care l-au numit la Educație, care au girat pentru el, inițiatori sau susținători ai «României educate», îl vor determina să renunțe la aceste modificări. Dacă în perioada 2012-2014, de la toxica alianță USL – în fața intereselor căreia nu au stat nici legi, nici Constituție, nici stat de drept – nu se aștepta nimeni nici la integritate și moralitate, nici la reformă, în 2021, sub guvernarea pusă sub stindardul «României educate» – programul prezidențial considerat «fundamentul pe care să putem construi România următorilor 100 de ani» – așteptările sunt altele. Rămâne, de asemenea, de văzut dacă mediul academic – ai cărui reprezentanți, rectorii, s-au încolonat de două ori în spatele lui, alegându-l președinte al Consiliului Național al Rectorilor – sau Consorțiul Universitaria va reacționa public.”
Nu l-au determinat să renunțe la modificări. De altfel, nici nu au existat reacții oficiale. Nici din partea președintelui Klaus Iohannis, nici din partea mediului academic – civil sau militar –, nici din partea acelor rectori care clamează reforma universitară. Asta deși teoretic mediul academic ar fi primul interesat de eliminarea imposturii din universități. Tăcerea, dezinteresul față de subiect au fost percepute, probabil, ca un semn oficial de complicitate, astfel că ministrul Sorin Cîmpeanu nu a retras proiectul de ordin ministerial. Așteptând, probabil, o liniștire a apelor.
A fost nevoie de o scrisoare deschisă adresată, în 28 iulie, președintelui Iohannis, inițiator al programului România educată, semnată inițial de aproape 200 de profesori universitari, cercetători, academicieni, prin care șefului statului i s-a solicitat să se exprime public în privința acestor modificări în legislația de analiză a plagiatelor și să împiedice transformarea lor într-o modalitate legală de salvare a celor care și-au plagiat tezele de doctorat.
Două zile mai târziu, printr-un răspuns oficial, Klaus Iohannis anunța că a luat act de scrisoarea deschisă și a cerut „măsuri concrete și coerente pentru a preveni instituirea unei culturi a plagiatului”, solicitându-i, totodată, ministrului educației să țină cont de „îngrijorările și riscurile sesizate în spațiul public”.
Dinspre universități însă – instituțional vorbind – nicio reacție. Dinspre Consorțiul Universitaria – care reunește cele mai mari cinci universități de stat din țară – și dinspre Consiliul Național al Rectorilor, la fel. În plus, niciunul dintre rectorii marilor universități din țară – civile sau militare – nu este pe lista de semnatari ai scrisorii deschise, adică pe lista celor care cer oprirea modificărilor care ar duce la o salvare legală a doctorilor plagiatori. Asta deși în alte situații, unii dintre ei nu au ratat ocazia de a-și asocia numele cu demersuri publice pe care le considerau utile. În ianuarie 2018, de exemplu, la nici o zi după ce Comitetul Executiv al PSD îl desemnase ca viitor ministru al educației pe Valentin Popa, rector al Universității din Suceava, la nici o zi după ce presa scrisese și vorbise despre exprimarea agramată a acestuia, o pleiadă de rectori – 30 într-o primă fază, apoi 45 – s-au încolonat, benevol și mândri, în spatele lui, plonjând într-un penibil Laudatio. Inițiativa redactării acelei scrisori de susținere publică o avusese Consiliul Național al Rectorilor, condus atunci de Sorin Cîmpeanu. Ca o paranteză, pe lista de semnături a fost și Niculae Istudor, rectorul Academiei de Studii Economice, care deține acum conducerea rotativă a Consorțiului Universitaria.
În funcție de reacția lui Sorin Cîmpeanu – dacă va retrage aceste modificări sau le va menține, cu justificări ori cu insignifiante corecturi care nu vor îndrepta problema de fond –, vom vedea ce va prima: opinia președintelui care a girat pentru el, numindu-l la Educație, drept garant al implementării României educate, în ciuda unor episoade din cariera acestuia care l-au poziționat indubitabil de partea impostorilor din mediul academic, sau interesele conjurației plagiatorilor. Nu puțini, iar unii încă foarte puternici în stat, dovadă stând tergiversarea retragerii titlului de doctor, în ciuda dovezilor clare de plagiat din tezele lor de doctorat.
