De același autor
Decizia Academiei Naţionale de Informaţii a SRI (ANIMV) de a-i retrage lui Eugen Teodorovici diploma acordată de Colegiul Naţional de Informaţii echivalează cu o recunoaştere oficială a unui act de fraudă – aici poate fi încadrată obţinerea unei diplome pentru care titularul nu a făcut absolut nimic. S-ar putea spune că hotărârea impune aplauze. Da şi nu.
Da, pentru că e un pas în faţă din partea acestei instituţii de numele căreia, în ultimii ani, s-au ţinut lanţ acuzaţii de plagiat, de pactizare cu cei acuzaţi de furt intelectual și cu cei care le-au girat tezele şi de lipsă de transparenţă.
Nu, din mai multe motive, care duc spre ideea că e mai degrabă un exerciţiu de imagine sau o reacţie la presiuni mediatice decât o secvenţă dintr-o strategie reformatoare.
Iată câteva:
1) Conducerea ANIMV trece sub tăcere numele celor care au permis obţinerea frauduloasă a acestei diplome. Nu spune nimic nici despre vreo măsură luată împotriva lor, deşi admite că i-au acordat note, chiar dacă d-l Teodorovici nu a susținut evaluările, şi i-au emis diploma, chiar dacă nu a susținut examenul, şi deși vorbim de fapte ce par abuz în serviciu. Anunţând doar că respectivii profesori nu mai au relație contractuală cu instituţia sau cu SRI, nenominalizându-i și neluând nicio măsură împotriva lor, se urmărește închiderea subiectului. Ceea ce te face să te întrebi cât de extinsă, şi pe orizontal, dar mai ales pe vertical, este cangrena?
2) De la momentul în care Eugen Teodorovici, actual ministru al Finanţelor, recunoștea că a obţinut această diplomă fără să fi făcut nimic pentru ea şi până la momentul în care s-a decis anularea ei au trecut aproape cinci luni. Timp în care au existat presiuni mediatice pentru comunicarea rezultatului verificărilor; personal, am făcut două solicitări de informaţii.
3) Controversată e și decizia de a suspenda activitatea Colegiului, pe parcursul verificărilor situaţiei celorlalţi absolvenţi. Dacă verificarea unui om a durat cinci luni, pe cât se va întinde verificarea celor aproape 900, cât se vehiculează prin presă, oficial nefiind publică informația. Neoficial, se spune chiar că ar fi fost luată în calcul şi desfiinţarea Colegiului. Or, problema nu sunt instituţiile unde se petrec lucruri ilegale, ci oamenii care au abuzat de funcții și le-au pus la cheremul propriu. Iar în astfel de situații nu închizi sau desfiinţezi instituţia, ci îi tragi la răspundere pe oameni. Nu am auzit pe cineva să ceară, de exemplu, închiderea unei universităţi în care au fost descoperite doctorate plagiate – nici măcar închiderea Academiei SRI, confruntată cu un șir de plagiate. Probabil, însă, cineva îşi imaginează că, odată cu închiderea Colegiului, ar putea fi îngropată orice ilegalitate comisă acolo.
4) ANIMV refuză să facă publice numele absolvenţilor – care nu sunt ofiţeri SRI, ci parlamentari, funcţionari guvernamentali, funcţionari publici, reprezentanţi ai mediului de afaceri ori jurnalişti –, susţinând că sunt date cu caracter personal.
5) Pronunțarea pe nouă teze de doctorat, majoritatea coordonate de Gabriel Oprea, referitor la care în presă au apărut dovezi de plagiat, e tărăgănată de peste doi ani. Nimeni nu le-a analizat până acum, în cadru instituțional, pentru a-și asuma un verdict oficial. Doar una, cea a lui Mihai Tudose, a ajuns la CNATDCU. Şi nu pe filiera ANIMV, ci după o sesizare depusă, în iulie 2017, la UEFISCDI. În plus, ANIMV a încercat să-i ajute să scape de această tinichea - în martie 2016, trimitea Ministerului Educaţiei cererile de renunțare la titlul de doctor ale lui Radu Stroe, Daniel Moldoveanu, Romeo Raicu, Mihai Stănişoară, Bogdan Licu, Loredana Popescu (Neagu), Mihai Tudose, Neculai Onţanu şi Loredana Diaconescu (Radu). Iar pentru acest lucru, a invocat OUG 94/2014, nu doar inaplicabilă, prin lipsa metodologiei aprobate prin ordin de ministru, ci, din octombrie 2016, şi neconstituţională. Cheia în care se citește această tărăgănare e o încercare de muşamalizare, de protejare a unor persoane, poate, a unei rețele încă influente.
6) Lipsa de transparenţă de care ANIMV a dat dovadă în privința concursului susţinut de Mihai Tudose pentru postul de conferențiar, în 2013, e un alt motiv. Când am solicitat titlurile lucrărilor depuse la dosar, a replicat că nu sunt informaţii publice. O opacitate probabil nu întâmplătoare, fiind posibil ca pe listă să fie şi un volum plagiat, Securitatea economică în era transformărilor globale, apărut în acelaşi an, la RAO.
7) În toamna trecută, ANIMV a refuzat să facă publice şi numele contracandidaţilor cu care actualul rector, Adrian Ivan, dăduse concurs, şi numele membrilor comisiei de concurs. Pe motiv că sunt secrete.
8) Cu câteva luni înainte, d-l Ivan fusese numit la conducerea Şcolii Doctorale, deşi nu era conducător de doctorat al respectivei şcoli, cum cere Codul Studiilor Universitare de Doctorat. În plus, ocupa aceeaşi funcţie la două universităţi diferite: era şi director al Școlii Doctorale a ANIMV („coordonator al activităţii școlii doctorale“, cum a fost numit, deși nicio lege nu prevede această titulatură), funcţie asimilată directorului de departament, şi directorul Departamentului de Studii Internaţionale şi Istorie Contemporană de la UBB Cluj-Napoca. Or, cumulul de funcții nu e legal.
A crede, deci, că măsura luată în cazul Teodorovici, o spoială de dreptate, echivalează cu reformarea Academiei SRI e o amăgire. Iar conducerea SRI ar trebui să fie conştientă de acest aspect, pentru că instituţia în ansamblul ei decontează acest mare minus de imagine.
