De același autor
Felul in care premierul Tariceanu a facut anuntul retragerii din Irak aduce prejudicii politicii externe a Romaniei?
As dori ca acestei intrebari sa-i dau doua raspunsuri, pentru ca incerc sa separ doua chestiuni: una de substanta si o problema de ordin tactic, procedural. Faptul ca exista intentia politica de a lansa o dezbatere nu constituie o problema in sine. E foarte bine sa existe interes pentru subiectele de politica internationala, si mai ales pe temele de politica externa majore pentru interesele noastre in context european si euroatlantic. PNL a decis lansarea unei dezbateri pe tema retragerii trupelor române din Irak. Dezbatere ale carei ratiuni le pot vedea, le admit si sustin ca este nevoie de verificarea starii de spirit fata de acest subiect.
In ceea ce priveste modalitatea, aici intr-adevar trebuie discutat. Pentru ca era nevoie, sunt convins, de o etapa preparatorie, care sa includa o consultare a ministrului de Externe, mai ales ca are o dubla calitate - e membru al conducerii PNL, deci un om aflat in apropierea lui Calin Popescu Tariceanu, si cu o pozitie, in mod firesc, institutionala semnificativa in cadrul guvernului.
In al doilea rand, consultarea asupra orisicarei propuneri are nevoie de o minima informare asupra posibilelor consecinte, calcul in urma caruia s-ar fi putut croi o strategie de comunicare optima, care sa atraga atentia asupra diferentei dintre dezbatere si decizia politica. A aparut o nefericita confuzie intre propunerea de ordin politic si o prezumtiva decizie guvernamentala, care a stârnit sensibilitati partenerilor nostri si a generat discutia din CSAT. Ceea ce ne ramane de facut este sa revenim la canalele de comunicare pe care le avem cu toti prietenii nostri, accentuand asupra constantei politice a Romaniei.
Totusi aliatii Romaniei au ridicat din sprancene. Ce face acum MAE pentru a repara daunele produse de acest anunt neasteptat?
"Surprinderea" este cuvantul cel mai bun pe care l-am putea utiliza. Surprinderea poate determina, si nu s-a lasat asteptata, replica politico-diplomatica. Ceea ce ne ramane noua de facut este cumva simplu si in acelasi timp complicat; simplu pentru ca e o suita de gesturi care au parcurs rutinier, complicat pentru ca va trebui sa desfasuram o suma intreaga de argumente si de detalii prin care sa explicam diferenta dintre dezbaterea politica si decizia guvernamentala. Evident ca va fi nevoie de un plus de insistenta, pentru a risipi indoieli acolo unde ele pot aparea si trebuie sa recunosc ca vor fi destule umbre pe care trebuie sa le risipim.
Care ar fi fost traseul normal pentru a se ajunge la o astfel de decizie de retragere?
Rezultatele unei eventuale dezbateri politice ar fi urmat sa fie prezentate dupa o atenta consultare intre ministerele strategice in CSAT la propunerea primului ministru, iar decizia, dupa incuviintarea data de CSAT ar fi urmat s-o ia parlamentul. Evident, in tot acest interval de timp am fi avut ocazia consultarii prealabile cu partenerii nostri.
Totusi e straniu, PNL, un partid care se declara de centru-dreapta, lanseaza o dezbatere publica privind retragerea din Irak, tema care este cu predilectie vanturata de stanga.
Trebuie sa recunosc ca pentru mine inca este o intrebare fara raspuns. Subiectul retragerii din Irak, in speta, si in general subiectul retragerii din teatrele de operatiuni din strainatate reprezinta unul dintre subiectele preferate ale coalitiilor de stanga si stanga accentuata. In cazul formatiunilor politice care au castigat alegerile in ultimii doi, trei ani, ma refer la coalitiile de stanga, acest subiect a fost tema principala in mesajul de campanie si, implicit, in programul de guvernare. Noi nu am avut asa ceva in programul de guvernare. De altfel si prezenta mea la Ministerul de Externe, care vizeaza punerea in aplicare a programului de guvernare, a tinut cont de aceasta regula fixa: respectarea angajamentelor internationale. Acesta ar fi, sa zicem, aspectul ideologic.
In ceea ce priveste aspectul procedural institutional, ei bine, o asemenea chestiune se trateaza in mod delicat, discret, presupune o colaborare intensa pe orizontala intre ministerele de linie - Externe, Aparare -, servicii de informatii, toate piesele sistemului de forta strategic romanesc, poate si o discutie intr-un CSAT care sa nu aiba atata prezenta publica. In paralel, porti discutii cu aliatii Romaniei, carora, evident, in asemenea cazuri le desfasori argumentele solide pe baza carora trebuie sa reconsideri o linie politica.
A consemnat Armand Gosu
1 iulie 2006
