Conflictul Israel-HezbollahSub bombe si rachete, tratative si sperante

Nando Mario Varga 04.08.2006

De același autor

Zilele si noptile se succed cu lentoare, in nordul Israelului si in sudul Libanului, deosebirile fiind nu lumina soarelui sau stralucirea lunii, ci timpul trecut de la o alarma aeriana la alta, de la caderea unei rachete la explozia alteia, de la vuietul inspaimantator al avioanelor de lupta la suieratul sinistru al unei Katiuse.

Dupa peste 20 de zile de cand gruparea terorista siita Hezbollah a bombardat din senin orasele din nordul Israelului concomitent cu un atac armat lansat pe teritoriu israelian asupra unui jeep militar, atac soldat cu uciderea a opt soldati israelieni si rapirea altor doi, aparenta si tensionata "liniste" de la granita israeliano-libaneza s-a spulberat, moartea secerand vieti de o parte si de alta a frontierei.

Aflat deja angrenat intr-o confruntare de lunga durata in Fasia Gaza, statul Israel s-a vazut nevoit sa reactioneze comasand noi forte militare si la granita de nord, concomitent cu amplificarea operatiunilor de asigurare a conditiilor de supravietuire a locuitorilor din aceasta zona, nevoiti sa traiasca in adaposturi sau sa fuga pur si simplu spre centrul si sudul tarii, pentru a scapa de ploaia de rachete lansate fara incetare de gruparea Hezbollah.

Bineinteles ca nici armata israeliana nu s-a multumit cu rolul de observator si a ripostat cu o amploare care i-a surprins pe liderii miscarii siite, obisnuiti cu replici sporadice, urmate de tratative soldate mereu cu eliberarea detinutilor Hezbollah de catre Israel.

 

Buncarele

 

De data aceasta insa lucrurile au luat o intorsatura neasteptata, care a ingrijorat nu numai opinia publica, ci mai ales pe liderii internationali. Surpriza cea mare a constituit-o insa nivelul ridicat al capacitatii de atac dovedita de Hezbollah, numarul incredibil de rachete aflate in dotare si mai ales faptul ca, desi victimele libaneze se numara cu sutele, iar cele israeliene cu zecile, gruparea siita a pierdut un numar relativ mic de membri. Incetul cu incetul, misterul a fost lamurit si un nou cuvant a inceput sa fie folosit in relatarile corespondentilor: buncarele Hezbollah.

Declaratii mai mult sau mai putin oficiale au ridicat valul asupra unei stari de fapt care a stupefiat opinia publica israeliana, un lucru care este posibil sa declanseze, dupa ce ostilitatile vor inceta, un mare scandal politic si poate un proces rasunator. Astfel, asemenea unui puzzle, s-a conturat o realitate pe care nimeni nu si-o poate explica si care nici nu este explicata de nimeni. Din anul 2000, cand premierul israelian de atunci, Ehud Barak, a decis iesirea Israelului din Libanul de Sud, si pana acum, in iulie 2006, gruparea Hezbollah, sustinuta intens de Siria si Iran, a pus pur si simplu stapanire pe sudul Libanului, a intrat in viata politica si chiar a patruns in parlamentul si guvernul libanez, o tara dominata pana acum cateva luni de guvernul de la Damasc. Cu un presedinte prosirian, Libanul s-a vazut in imposibilitatea de a-si controla propria tara, sudul teritoriului, practic zona cea mai sensibila, respectiv granita cu Israelul, devenind un stat in stat, fieful Hezbollah si implicit zona de manevra a Siriei si Iranului. In toti acesti ani, si aici se produce incredibilul, Hezbollah si-a intarit pozitia in sudul libanez, a construit buncare la adancimi de peste 60 de metri, dotate cu aer conditionat si cu tot confortul, adapostind aici arme sofisticate si rachete iraniene si chiar siriene, cu raza medie si lunga de actiune, totul subventionat de guvernele de la Damasc si Teheran. Si in toata aceasta perioada, cand oamenii din Hezbollah munceau de zor, strangand "alimentele" mortii, armata israeliana si guvernul stiau si erau pusi la curent imediat cu orice miscare a inamicului.

Si cu toate acestea, timp de sase ani, nu s-a spus un cuvant, nu s-a actionat in nici un fel, armat sau diplomatic. O tacere incredibila s-a lasat peste intensele pregatiri din Libanul de Sud, fapt ce l-a facut pe un superior militar israelian, care a dorit sa ramana anonim, sa exclame, la intrebarea unui ziarist ingrijorat de ampla reactie a miscarii siite: "Noi nu am fost deloc surprinsi". Venita in contradictie totala cu opinia unor oameni politici, aceasta declaratie nu numai ca a surprins, dar a dat nastere la o serie de alte intrebari, pana s-a ajuns la aflarea adevarului: s-a stiut totul, dar nu s-a actionat. Indolenta, prea multa incredere in sine, calcul? Iata intrebari la care nu se dau raspunsuri oficiale, fapt ce lasa loc suspiciunilor si interpretarilor. Bineinteles ca imediat s-au facut comparatii cu Bora Bora, fost fief Al-Qaida, ale carei buncare si combatanti au fost desfiintati de americani prin atacul direct, uman, prin folosirea de napalm etc.

Va folosi Israelul napalm impotriva Hezbollah? Cu siguranta ca nu. Asemenea actiuni nu fac parte din strategia armatei israeliene si nici macar o supozitie de acest gen nu a fost lansata sau mentionata macar. Va patrunde armata israeliana adanc in Libanul de Sud, in timp ce trupe de comando speciale vor lua cu asalt buncarele Hezbollah? Se pare ca, potrivit strategilor, aceasta este unica solutie pentru a desfiinta miscarea terorista. Dar statul Israel ia in calcul si numarul mare de victime care se vor inregistra in randul soldatilor sai.

 

Complicatii internationale

 

Intre timp, opinia publica internationala, liderii comunitatii europene, care, chiar daca nu o fac direct, sustin actiunea militara israeliana, incep sa dea inapoi, acuzatiile impotriva statului evreu devenind din ce in ce mai frecvente. Daca pana nu demult Occidentul, satul de amploarea terorismului islamic, a vazut in actiunea militara israeliana unica solutie de a impusca doi iepuri (o victorie impotriva terorismului prin dezarmarea si desfiintarea Hezbollah si discreditarea Iranului, principalul furnizor, alaturi de Siria, al terorismului international), acum, impactul mediatic, realizat prin intensa propaganda vizuala axata pe imagini cat mai dramatice din Libanul si mai ales din Beirutul "distrus" de aviatia israeliana, ii pune pe ganduri pe liderii internationali. Dar fiindca nu pot da inapoi, in primul rand deoarece teama de terorism ii face sa fie de acord cu orice actiune care poate conduce la lichidarea acestuia, mai-marii lumii au imbratisat varianta diplomatica, fiecare propunand o varianta sau alta, multi lansand idei, unele deja perimate, fara a cunoaste deloc istoria, cultura, geografia si complicatiile specifice acestei zone a Orientului Mijlociu.

Si atata timp cat Hosni Mubarak, liderul egiptean care vrea sa fie centrul politic al Orientului Mijlociu, a dat nu o data gres, dovedeste cat de complicata este gasirea unei solutii diplomatice viabile si mai ales aplicabile. Care ar fi principalele elemente de luat in consideratie? In primul rand, accentul trebuie pus nu pe Israel sau Hezbollah si cerintele lor, ci pe Liban. Un stat nestat, cu un popor dornic de libertate si independenta, condus insa de un presedinte vandut trup si suflet guvernului sirian, a carui ocupatie o doreste reinstalata. O tara care si-a vazut si continua sa-si vada sudul tarii rupt pur si simplu si izolat de miscarea Hezbollah, care actioneaza potrivit propriilor legi si dispozitiilor propriului guvern pe care si l-a constituit in paralel cu guvernul oficial. In plus, nici Siria si nici Iranul nu au nici un interes in abandonarea gruparii Hezbollah si nici in reducerea actualului conflict, folosit de cele doua guverne arabe pentru a indeparta atentia opiniei publice internationale de la problemele care le privesc direct: asasinarea fostului premier libanez Hariri (Siria) si dosarul nuclear (Iran).

Propunerea lansata sambata de Condoleezza Rice Israelului, si anume cedarea Fermelor Cheeba de catre Israel Libanului, in schimbul desfasurarii unei forte internationale in sudul Libanului, schimb de prizonieri si ulterior amplasarea armatei libaneze la granita cu Israelul, ar avea sanse de succes. Dar, concomitent, trebuie folosite tarile care au relatii mai stranse cu Siria si Libanul, Franta fiind vizata in acest sens, pentru a se ajunge la o intelegere si din aceasta directie. E drept, va fi mult mai greu, vor trebui sa fie facute concesii, ce nu trebuie insa sa afecteze securitatea internationala.

Spre deosebire de ultima sa aparitie TV de acum o saptamana, liderul Hezbollah, seicul Nasrallah, s-a dovedit recent, intr-o noua transmisie televizata, mult mai sigur pe sine, amenintand cu noi atacuri care vor viza centrul Israelului, aluzie directa la Tel Aviv. Iar lansarea unei rachete impotriva metropolei israeliene, aparata de baterii Patriot, va avea nu neaparat o importanta strategica, cat mai ales psihologica, mai puternica decat o victorie militara. Mai mult decat atat, bombardarea Tel Avivului ar putea conduce la o amplificare fara precedent a violentelor, pana la gradul la care diplomatia va trebui ea insasi sa intre in adapost.

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2024 Revista 22