De același autor
Cand vorbeste despre Cozma, presedintelui i se umezesc ochii. Prea seamana cariera lui Miron Cozma cu cea a ilegalistilor care au mancat, pentru actele lor de terorism patriotic, inchisoare pe paine. Miron Cozma nu ar fi existat, daca Ion Iliescu nu l-ar fi creat. Presedintele avea nevoie de lampasul lui Cozma sa vada inainte, in istorie. El a fost luminita de la capatul abatajului unde traieste Ion Iliescu. Chiar si-asa, de dupa gratii, Miron Cozma e un exemplu viu pentru cei care promiteau sa redea Romania romanilor. A fost muza liderilor sindicali care au scris istoria economiei romanesti cu pumnul si palma, pe spinarea investitorilor straini. Nu intamplator, intre Miron Cozma si Vadim Tudor a fost o mare iubire, iar cel care-l apara astazi prin tribunale este avocat de partid in PRM. Patriotul Miron Cozma a vrut sa scape tara de venetici, mosieri, de partide istorice, de intelectuali si de studenti.
Cele doua personaje, Iliescu si Cozma, au fost doi siamezi care au tesut cu fir rosu Cursul scurt de istorie PSD. Cand a avut nevoie de o mana de fier, care sa biciuiasca moravurile unei lumi in deriva, in care lupta de clasa a fost inlocuita cu lupta pe casa cu bani, liderul maxim a imprumutat o ranga de la Dan Iosif sau o bata de la Miron Cozma. Ion Iliescu a avut mereu la indemana recuperatori care sa-l scoata de la fundul gramezii.
Asa se face ca lui Ion Iliescu pedeapsa lui Cozma i se pare cam exagerata. De ce ar infunda numai el in puscarie cand altii sunt la fel de vinovati ca el? Gura activistului adevar graieste. Unul dintre beneficiarii si mamosii violentelor din zorii democratiei a fost insusi presedintele Iliescu, profetul si beneficiarul primelor patru mineriade. Nici urmatoarele doua nu i-au prins rau. Pe atunci, in primii ani de despotism luminat, trebuia sa arate ca, la o adica, are mana grea si stie sa se foloseasca de ea. Si a facut minuni. Romania, care avusese si ea starea ei de gratie post-revolutionara, s-a reintors in bezna, cu un nou sistem de organizare statala-securisto-minereasca. Ion Iliescu le-a multumit din suflet minerilor ca au dat un exemplu de patriotism. I-a omenit cu casa si masa, doar-doar vor culca la pamant asperitatile democratiei populare. La ultimele doua mineriade, Ion Iliescu, lider al opozitiei, s-a facut avocatul diavolului spunand ca brigazile negre de fum vin spre Bucuresti doar pentru a-i pedepsi pe cei care au aruncat mineritul in bezna. A punctat bine, vorbind tarii si electoratului, ca sa stie cine e seful al mare. La cateva luni dupa alegeri, Ion Iliescu a primit o cerere de gratiere de la Cozma. Pe atunci presedintele isi facea liftinguri si masaje de intretinere, se imbraca chic si trimitea emisari la rege la poarta, sa nu se mai spuna ca are ceva cu regimul burghezo-mosieresc. Atunci, cererea lui Cozma nu era oportuna.
Acum este. Miron Cozma a inteles sugestia a si trimis la Cotroceni cererea de gratiere. Are si motive - copiii, majori si vaccinati, n-ar mai razbi prin viata fara grija parinteasca, sotia nu se mai descurca prin conturile pe care le administreaza, Marinela i-a facut figura, sanatatea lui s-a ruinat scriind versuri, memorii si conducandu-si afacerile de dupa gratii. Ce mai, un om nacajit care stie ca bate la usi intredeschise. Ion Iliescu e milos si nu de ieri, de azi. Are suflet mare de pe vremea cand dadea butelii din cabinetul sau de prim-secretar la judet. A mai gratiat acum o vreme cativa tablagii care au dat iama in timisorenii iesiti sa protesteze impotriva lui Ceausescu si a mai facut scapati cativa delincventi de partid din inchisoare.
Ion Iliescu a vorbit despre gratierea lui Cozma, la emisiunea lui Adrian Paunescu, alt personaj a carui hazna biografica si morala a fost asanata de Ion Iliescu cu ditamai medalia. Pentru ca Ion Iliescu are intelegere si pentru poetul de curte al lui Ceausescu. Dupa ce l-a saltat din periferia unde il aruncase centrifuga revolutiei si i-a sters de pe haine si obraz sudalmile groase in care a fost scaldat de oamenii de pe strada, Ion Iliescu a acoperit petele de mizerie cu diplome si decoratii. L-a gratiat moral. Drept urmare, de multe ori, discursurile parlamentare ale lui Adrian Paunescu sunt versificari ale discursurilor lui Ion Iliescu, cu care fraternizeaza inca de pe vremea cand erau marginalizatii partidului comunist.
Dar gratierea presedintelui sau versurile Paunescului nu sterg realitatea biografica a regelui subteranelor. Chiar si gratiat Miron Cozma ramane ce a fost - un terorist care a atentat la ordinea de drept si siguranta nationala. Ion Iliescu stie, a trecut si el prin asta, insa ar putea risca. S-ar putea sa mai aiba nevoie de bratul ghintuit al partidului, mai ales ca acum, la batranete, scartaie si paraie din toate incheieturile. Si-apoi, oricum ar da-o, tot bine ar fi. Daca semneaza, oamenii vor spune despre el ca este intelegator, milos si fidel fostilor tovarasi de drum. Daca nu semneaza, oamenii vor spune ca, la urma urmei, Miron Cozma a fost un pericol chiar si pentru Ion Iliescu, de la care cere acum mila. Reluand discutia referitoare la gratierea lui Cozma, Ion Iliescu nu a facut decat sa reaminteasca electoratului ca el are painea si cutitul. Punct ochit, punct lovit. Nu mai are nevoie de o invazie. E de ajuns sa reaminteasca oamenilor ca e oricand posibila. In plus, da satisfactie si lui Corneliu Vadim Tudor, un alt mare luptator pentru libertatea lui Cozma. Ca o fatalitate, intru gratierea lui Miron Cozma, marile spirite democratice, Iliescu, Paunescu si Vadim, au sfarsit prin a se intalni!
