Patru ani de razboi antiterrorist

In urma atacurilor teroriste de la New York si Washington din septembrie 2001, presedintele american George Bush a declarat un razboi global impotriva terorismului. Bilantul celor patru ani de “razboi antiterorist” este deprimant. Numarul atentatelor teroriste ale jihadistilor islamici a crescut in mod alarmant. Actele de violenta impotriva populatiei civile s-au extins in multe alte tari.
Ca si premierul britanic Tony Blair, Bush pretinde ca razboaiele “de eliberare” din Irak si din Afganistan au fost si continua sa fie absolut esentiale in lupta cu teroristii internationali. “Eliberatii” nu par sa fie prea entuziasmati de prezenta trupelor straine in tarile lor. In ciuda unei prezente militare americane considerabile, confruntarile dintre ocupantii straini si gherilele antioccidentale din Irak si Afganistan continua neabatute. Cu infuzie masiva de resurse financiare americane, cooptarea unui numar semnificativ de localnici de partea “coalitiei” invadatoare pare sa fi progresat satisfacator. Dar loialitatea noilor lideri si a acolitilor lor fata de ocupanti este dubioasa. Elemente ostile fata de ocupanti au infiltrat noile forte de ordine.
Eforturile de “pacificare” au produs rezultate modeste. Dupa doi ani si jumatate de ocupatie americana in Irak, securitatea a ramas precara. Strainii inca nu indraznesc sa se deplaseze cu masina din oras la aeroport. Coruptia este galopanta. Miliarde de dolari, alocate pentru reconstructia tarii, au fost “extrase” fraudulos de oficiali din guvern si de contractorii autohtoni si straini.
Acum sase luni, organizatiile extremiste islamice pareau a fi slabite de ofensiva americano-britanica. In vara, jihadistii au contraatacat virulent. Ei au vizat si aliatii Americii in Europa si in Orientul Mijlociu. In iulie 2005, teroristii au omorat 56 si au ranit 700 de britanici la Londra si au ucis 90 de egipteni si straini la Sharm-el-Sheik. In Irak, in ultimul an, insurgentii au omorat peste 1.600 de politisti si de recruti irakieni. In prima saptamana din august 2005, au ucis 31 de militari americani. Peste 60 de atentate impotriva ocupantilor sunt initiate in fiecare zi de insurgentii irakieni.
Cei mai temuti teroristi sunt cei care se sacrifica in cursul actului de teroare. In trecut, sinucigasii au fost implicati in atacurile cele mai devastante. In iulie 2005, Marea Britanie a fost expusa pentru prima oara atentatelor sinucigase. Cinicii au prezis ca, in cele din urma, organizatiile teroriste si insurgentii isi vor epuiza “voluntarii” sinucigasi. Evenimentele au demonstrat ca presupunerea lor a fost eronata. Inainte de 2003, numarul actelor de teroare cu sinucigasi a fost de 315. In ultimul an si jumatate, in Irak, au avut loc peste 400 de atentate sinucigase.
Patru ani de “razboi antiterorist” nu au reusit sa minimalizeze sau sa elimine riscul civililor de a fi loviti de teroristi. Din contra, amenintarile, nesiguranta si teama au devenit mult mai aprige. Guvernele care se considera vizate de teroristi au impus masuri “antiteroriste” drastice. Autoritatile au limitat sever libertatile individuale, au inasprit “supravegherea” cetatenilor de catre organele de ordine si au ingreunat pana la exasperare libera circulatie. Inconvenientele pentru calatori, turisti si vizitatori au devenit exasperante.
Masurile antidemocrate, acceptate fara proteste majore de publicul speriat, buimacit si traumatizat de actele de teroare, ameninta sa vicieze permanent liberalismul occidental si sa faciliteze glisarea societatilor respective spre represiune, intoleranta si autoritarism. Argumentele “antiteroriste” sunt acum utilizate frecvent si de dictatorii din Asia Centrala, Orientul Mijlociu, China si Rusia ca justificare pentru incorsetarea populatiei, pentru evitarea democratizarii si pentru suprimarea dizidentilor.
Rusia a declansat o adevarata prigoana impotriva comunitatilor musulmane autohtone. Multi cetateni de origine uzbeca, kirghiza si tadjica au fost arestati, persecutati si suprimati pe motive nefondate de “extremism religios”. Persecutarea mahomedanilor si dezlantuirea fortelor militare impotriva minoritatilor musulmane nu au suprimat activitatea terorista si, de fapt, incurajeaza recrutarea de noi adepti in structurile militante islamice. Nici asalturile militare impotriva populatiei minoritare, asa cum a procedat presedintele rus Vladimir Putin in Cecenia, nu au reusit sa stavileasca actele de teroare ale insurgentilor.
Razboiul impotriva terorismului nu poate fi “castigat” numai prin metode militare. Rezistenta militantilor musulmani si actele de terorism nu pot fi eliminate atata timp cat liderii statelor afectate de terorism refuza sa se adreseze cauzelor care au provocat actele de terorism. Reformarea religiei islamice este esentiala pentru combaterea din interior a dogmatismului si a ideologiei jihadiste. La fel de importanta este insa si reevaluarea politicii Statelor Unite fata de musulmani si evitarea aspectelor care permit extremistilor sa recruteze adepti, sa obtina finantare pentru activitatile lor si sa beneficieze de solidaritatea populatiei.

Ingradirea libertatii

Ca sa-si demonstreze vigilenta si abilitatea de a proteja publicul impotriva teroristilor, guvernantii din Statele Unite si din Europa au legiferat si au decretat legi draconice si aberante care permit monitorizarea comunicatiilor electronice, interceptarea convorbirilor telefonice, incarcerarea fara mandat a “suspectilor” si utilizarea unor metode de interogare detestabile.
Marea Britanie a devenit cea mai supravegheata tara din lume. Peste 4 milioane de camere de observatie au fost instalate in locurile unde englezii isi desfasoara zilnic activitatea. Statiile de tren din Londra sunt sub observatie continua cu 1.800 de camere. Alte 6.000 de camere supravegheaza reteaua de metrou si autobuzele publice. Imaginea fiecarui calator este inregistrata zilnic, constant si necrutator. Cu intentia declarata de a preveni un al treilea val de acte teroriste, peste 6.000 de politisti inarmati patruleaza strazile Londrei. Guvernul britanic a propus recent noi legi “antiteroriste” prin care libertatea de exprimare nu va mai fi permisa. Musulmanilor britanici care se pronunta “ofensiv” le poate fi revocata cetatenia si pot fi deportati.
La Washington, guvernantii au alocat fonduri uriase ca sa restructureze si sa intareasca serviciile secrete. Ei au creat noi departamente si structuri de securitate. Autoritatile acumuleaza si stocheaza informatii detaliate despre toti locuitorii si vizitatorii tarii. Populatia este atentionata in repetate randuri ca noi atacuri teroriste in America, in Europa si in Orientul Mijlociu sunt inevitabile.
In SUA, numarul camerelor de observatie si al agentilor a crescut exponential. Calatorii si angajatii sunt “cercetati” in aeroporturi, in statiile de metrou si la intrarea in cladiri oficiale. Ca in opera clasica 1984 a lui George Orwell, membrii guvernului american fac declaratii despre “succesele rasunatoare impotriva teroristilor” si, in acelasi timp, avizeaza publicul ca teroristii au devenit din ce in ce mai numerosi si mai periculosi.

Antiamericanismul islamic

Americanii sunt detestati in lumea araba mai mult ca oricand. Sondajele de opinie arata ca majoritatea arabilor cred ca politica Statelor Unite si a aliatilor lor este antiislamica. Ei acuza SUA ca ignora suferintele palestinienilor, ca ocupa militar tari musulmane, precum Irak si Afganistan, ca mentin trupe in Peninsula Araba, sprijina dictatori nelegitimi si corupti in tari islamice si colaboreaza cu Rusia, China si India in eforturile lor de a stavili aspiratiile minoritatilor mahomedane. Antipatia si resentimentele fata de America nu au cum sa se aplaneze atata timp cat politica SUA si perceptiile majoritare din statele islamice raman neschimbate.
Exponentii guvernelor de la Washington si Londra pretind ca musulmanii au o intelegere viciata a intentiilor lor, ca mass-media din tarile arabe denatureaza cu premeditare politica, actiunile si obiectivele lor, si ca singurul remediu necesar pentru corectarea impresiilor eronate este intensificarea eforturilor diplomatice si mediatice de “lamurire”. Oratorii “evanghelisti” si o parte importanta din mass-media americane au dezlantuit o campanie intensa de defaimare a religiei mahomedane, pe care o acuza ca incita “credinciosii” la ura si violenta.
Din ce in ce mai multi oficiali, analisti si comentatori americani incearca sa convinga omenirea ca terorismul si violenta antioccidentala a extremistilor musulmani sunt consecintele traditiei, educatiei si credintei islamice. Ei insista ca jihadul antioccidental nu are nici o legatura cu politica guvernului SUA in Orientul Mijlociu, cu prezenta militara americana in tarile musulmane si cu umilirea milioanelor de mahomedani. In consecinta, ei pretind ca aceste aspecte ale politicii americane nu merita sa fie mentionate, comentate sau filmate.
Ca sa mentina sprijinul popular autohton, oficialitatile de la Washington pretind in mod aberant si repetat ca musulmanii ii urasc si ii ataca pe americani pentru ceea ce sunt, ceea ce gandesc si ceea ce reprezinta, nu pentru ceea ce fac. In realitate, lumea din tarile mahomedane nu este suficient de ofensata de organizarea sociala, de libertatile individuale si de sistemul electoral din SUA ca sa atace mamutul american. Reticentele mahomedanilor impotriva Americii sunt consecintele perceptiei lor ca America dispretuieste religia lor, ii agreseaza, ucide si umileste pe “fratii” lor si mentine trupe de ocupatie in tarile lor. Asa a fost si in razboiul antisovietic din Afganistan. Rezistenta mujahedinilor autohtoni si straini nu a fost motivata de faptul ca sovieticii erau comunisti sau atei. Jihadistii au luptat impotriva Armatei Rosii deoarece ateii comunisti au invadat si au ocupat o tara musulmana, au ucis peste un milion de afgani si au fortat trei milioane in exil.

Reformarea islamului

Educatia religioasa are un rol central in islam. Divinizarea traditiilor si riturilor religioase, interpretarea ad literam a directivelor compilate in “cartile sfinte” si lipsa de consideratie pentru contradictiile si inconsistentele “dogmei” creeaza convingeri fundamentaliste. Credinciosii sunt obligati sa-si ghideze toate aspectele vietii in conformitate cu “legea divina”. Majoritatea mahomedanilor se identifica in principal cu religia lor. Incercarile de reorientare spre nationalism, socialism si secularism nu au produs revirimentul scontat. In urma infrangerii umilitoare a arabilor in razboiul cu statul Israel in 1967, islamismul a redevenit ideologia dominanta. Din nefericire, fundamentalismul islamic este nociv pentru relatiile “credinciosilor” cu restul omenirii, pentru modernizarea sociala si pentru ameliorarea calitatii vietii in tarile musulmane. Avand legitimitate limitata, regimurile autoritariste din lumea araba au tendinta de a-i brutaliza pe oponentii interni. Violenta impotriva opozitiei predispune la contraviolenta. Saracia, lipsa de perspective si ignoranta tind sa sporeasca sprijinul populatiei pentru islamistii radicali.
Dominand sistemul educational, clericii mahomedani indoctrineaza tineretul in spirit strict religios. Educatia fundamentalista este responsabila in mare parte pentru modul anacronic de gandire al populatiei, pentru criza endemica a lumii mahomedane si pentru inabilitatea societatilor respective de a se adapta la realitatile stiintifice. Presiunile americane asupra guvernelor musulmane pentru a forta secularizarea sistemului educativ au starnit reactii furioase din partea clericilor si au confirmat perceptia lor ca politica SUA este antiislamica.
Lumea araba are nevoie urgenta de o reinterpretare moderna a Coranului in contextul realitatilor contemporane. Reevaluarea critica a poruncilor “sfinte” este esentiala pentru modernizarea societatilor arabe si pentru domolirea impulsurilor jihadiste de a utiliza violenta impotriva civililor.
Pentru evitarea anarhiei, pentru securitatea civililor si pentru supravietuirea societatilor liberale, democratiile occidentale sunt obligate sa rezolve satisfacator conflictul cu terorismul islamic. Altfel, in viitor, achizitionand arme de distrugere in masa, teroristii vor putea crea adevarate catastrofe umanitare.