De același autor
Presedintele Donald Trump s-a grabit sa denunte manuscrisul drept un “fake-book”. Desigur, criticii amplifica erorile factuale pentru a discredita fondul. Si totusi cartea se sprijina preponderent pe extrase on the record cu apropiatii presedintelui precum Stephen Bannon si Katie Walsh (adjuncta sefului staffului Casei Albe). Dupa cum spune chiar autorul, materia prima o furnizeaza ”conversatiile care au avut loc pe parcursul a 18 luni cu majoritatea membrilor staffului principal” din jurul presedintelui. S-au realizat aproape 200 de interviuri. Rezultatul? Cartea a provocat o ruptura masiva intre Bannon si Trump, generand si concedierea fostului strateg politic al Casei Albe de la Breitbart, instrumentul revolutiei Trump. Putin probabil sa iasa fum fara foc.
Instantaneul de fond tine de atmosfera anarhica institutionalizata la nivelul aparatului prezidential in prima jumatate a anului trecut. Descrie un presedinte cu impulsuri contradictorii, incapabil sa urmeze un program, sa se concentreze sau sa proceseze informatia formala, detaliile analitice. “E ca si cum incerci sa intelegi ce vrea un copil” spune la un moment dat Katie Walsh.
Mai mult, cartea lui Wolff ne introduce in culisele Casei Albe, in maruntaiele competitiei dintre taberele care isi disputau influenta asupra presedintelui. Vedem o Casa Alba dominata de rivalitatea dintre factiuni, un veritabil joc de suma zero. Este si realitatea care alimenteaza hemoragia de scurgeri de informatii in spatiul public, fiecare grupare incercand sa submineze decisiv pozitia rivalilor. De fapt Wolff vorbeste despre o cultura a scurgerilor catre presa incurajata de personaje din anturajul presedintelui. Un exemplu il reprezinta campania media instrumentalizata de Bannon pentru distrugerea reputatiei inlocuitorului lui Flynn, a consilierului pe probleme de securitate nationala generalul H.R. McMaster, considerat drept promotorul unor politici globaliste, interventioniste, cu un mindset opus lui Trump. Este sugestiva ciocnirea celor doi pe chestiunea Siriei si a Afganistanului unde fiecare prefera solutii de semn contrar.
Bannon ramane ideologul anti-globalist, militantul alt-right care proiecteaza un izolationism radical si incearca sa il faca pe Trump sa se apropie de matricea presedintelui Andrew Jackson. In cele din urma, ascensiunea lui Trump este de neconceput fara mobilizarea Americii Jacksoniene, baza sa electorala primara. Bannon vede America in coordonatele unui “razboi civil modern”, in tuse de alb si negru, impartita intre nationalisti si globalisti. Compromisul sau pozitiile moderate, centriste spre care inclinau factiunile rivale sunt pentru el de neconceput.
De partea cealalta se afla “democratii de New York”, “cuplul Jarvanka” (Jared Kushner plus Ivanka Trump) care incearca sa tempereze energiile disruptive ale presedintelui incurajate de Bannon. Aliatii lor naturali in razboaiele administratiei raman cei din aripa Goldman Sachs reprezentata de Gary Cohn si Dina Powell (insideri ai elitelor de tip Davos). Nu in ultimul rand, avem guparea din jurul Reince Priebus, un fel de liant al lui Trump cu agenda establishmentului republican.
Pe scurt, o Casa Alba cu personalitate multipla, cu un comportament bipolar intre cei care cautau deconstructia statu-quo-ului si cei care doreau pastrarea lui. Prin portretele pe care le avanseaza, cartea lui Wolff este esentiala pentru intelegerea dinamicii relatiilor din cercul intim al presedintelui Trump.
Se contureaza si doua potentiale consecinte. Deschide oare plecarea lui Bannon calea catre imblanzirea lui Trump de catre establishment? Va putea oare Trumpismul sa supravietuiasca fara Bannonism?
