Manipulările Phenianului

Prin manevrele din ultimul timp, regimul nord-coreean pare hotărât să creeze un conflict între Seul și Washington. O eventuală breșă între cei doi aliați tradiționali, legată de prioritățile viitorului summit din Singapore, consolidează poziția de negociere a lui Kim Jong-un. În timp, acesta ar putea spera chiar la o extragere a Sudului din orbita SUA.

Octavian Manea 22.05.2018

De același autor

 

Diplomația pe muchie a Phenianului, care a anulat în ultimul moment o întâlnire la nivel înalt cu Seulul, amenințând că se va retrage și din mult așteptatul summit Donald Trump-Kim Jong-un din iunie, arată că schimbarea la față a Nordului rămâne una de fațadă. Foarte probabil, coregrafia regimului este menită să influențeze agenda reuniunii de la Washington, din această săptămână, dintre președintele american și cel sud-coreean. Ulterior, șarja Phenianului a continuat printr-o ieșire brutală împotriva lui John Bolton, consilierul de securitate națională al președintelui Trump, exponentul agendei SUA. Acesta din urmă nu este doar un avocat al loviturilor preventive împotriva Coreei de Nord, dar pledase recent pentru un model de tip Libia (aplicat în 2003-2004) pe care Casa Albă l-ar avea în vedere în interacțiunea sa cu Phenianul. Cu alte cuvinte, înainte de orice potențiale concesii, Washingtonul așteaptă ca Phenianul să demonstreze că este gata să se dezarmeze, renunțând nu doar la arsenalul nuclear, dar și la capacitățile industriale de îmbogățire a uraniului și rafinare a plutoniului. De partea cealaltă se află Seulul, care preferă un proces gradual, de acțiuni quid-pro-quo. Astfel, nu este o surpriză faptul că Ministerul de Externe Nord-Coreean a respins ideea unui big-bang „nuclear unilateral“ specific Libiei, inclusiv formula utilizată de întreaga administrație americană privind o denuclearizare „completă, verificabilă și ireversibilă“: „lumea știe foarte bine că țara noastră nu este Libia sau Irak, țări care au avut o soartă mizerabilă“.

 

Mai mult, Phenianul simte că poate deschide un front suplimentar chiar în interiorul Casei Albe, speculând distanța dintre agenda maximală enunțată de Bolton și predispoziția unui președinte Trump preocupat mai degrabă să atingă obiectivele America First. Iar unele dintre declarațiile făcute de secretarul de stat al SUA, Mike Pompeo nu fac decât să împingă Phenianul să testeze cât de departe poate ajunge: „interesul Americii este acela de a preveni riscul lansării unei arme nucleare către Los Angeles sau Denver de către Coreea de Nord. Acesta este obiectivul stabilit de președinte“.

 

De fapt, Phenianul este departe de a fi dispus să opteze pentru concesii revoluționare. De remarcat cum se vede de la Beijing ofensiva diplomatică nord-coreeană. În loc să vadă un Phenian cu pistolul la tâmplă, slăbit și dispus să-și tranzacționeze cea mai importantă garanție a supraviețuirii sale, Beijingul vede cu totul altceva: „Coreea de Nord a atins, până la sfârșitul lui 2017, pragul unei descurajări nucleare rudimentare, dar credibile. Obiectivele lor de securitate au fost îndeplinite și acest lucru i-a determinat să-și schimbe politica“, spunea Tong Zhao (de la centrul Carnegie Tsinghua) pe scena forumului de securitate de la Bratislava (GLOBSEC). În această lectură, este foarte probabil ca Phenianul să opteze pentru concesii marginale, simbolice, fără însă a renunța la armele care i-ar pune în pericol arsenalul de descurajare. Cu atât mai mult, cu cât îi este fluturată o soartă de tip Libia (și care, în memoria instituțională a regimului nord-coreean, echivalează cu soarta avută de colonelul Gaddafi). Este sugestivă în acest context poziția de pe care vorbește Phenianul și care pornește deja de la premisa că este putere nucleară: „este absolut absurd să îndrăznești să compari Coreea de Nord, un stat cu arme nucleare, cu Libia, care se află într-un stadiu incipient al dezvoltării nucleare“.

 

În cele din urmă, indiferent de rezultatul summit-ului dintre Trump și Kim, poate marele obiectiv rămâne o pace separată între Nord și Sud, o eventuală realitate care ar putea fi folosită de o parte a opiniei publice din Coreea de Sud și de Phenian pentru a cere retragerea trupelor americane. „Dacă nu există nicio obiecție dinspre Coreea de Nord, atunci zic să menținem forțele americane chiar și după semnarea unui tratat de pace. Dar, dacă se opune, vom avea o mare problemă pentru că s-ar putea să nu existe niciun tratat de pace“, spune unul dintre sfătuitorii președintelui sud-coreean Moon Jae-in. Iar episodul bombardierelor americane B-52 de săptămâna trecută (care au făcut cale întoarsă pentru a nu tulbura fragilul proces de pace) arată că Phenianul va căuta cu orice preț să pună Seulul în fața unor alegeri limită.

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

CELE MAI CITITE

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2018 Revista 22