Dincolo de omogenitate

Publicam in continuare fragmente din conferinta cu tema Dincolo de omogenitate, sustinuta de Olli Rehn, comisarul european pentru Extindere, la Central European University din Budapesta, la 9 februarie 2006.

Strategia de aderare

In calitate de comisar pentru Extindere, este de datoria mea sa ma asigur de buna desfasurare a procesului de extindere, care sa contribuie la promovarea pacii, democratiei, prosperitatii, drepturilor omului si a statului de drept in intreaga Europa. Dupa atatea generatii dominate de conflicte si divizari, UE doreste crearea unei Europe libere si unite. De peste trei decenii UE a asimilat cu succes o serie de tari extrem de diferite in esenta. De fapt, UE s-a dezvoltat treptat, ajungand la ceea ce este acum, prin procesul de extindere. In circumstante inedite, cum ar fi cea de dupa caderea regimurilor comuniste, UE s-a dovedit o forta stabilizatoare, care a folosit extinderea ca pe o unealta politica foarte puternica. Forta de atractie a UE a contribuit la transformarea tarilor Europei Centrale si de Est in democratii moderne si functionale. In mod similar, UE continua sa se foloseasca de conditionarea statutului de membru pentru exportul propriilor valori economice si politice in regiuni mai putin stabile, cum ar fi zona Balcanilor de Vest. Rezultatul este remarcabil in cadrul reformelor din Turcia, Croatia si vestul Balcanilor. Noi toti, ca cetateni europeni, beneficiem de pe urma faptului ca vecinii nostri au democratii stabile si economii de piata prospere. Cu toate acestea, in prezent, procesul de extindere traverseaza o perioada dificila. Dupa referendumul francez si cel olandez legat de Tratatul Constitutional, multi politicieni si jurnalisti au dat vina pe extindere pentru rezultatele negative. Dar, in realitate, faptele au demonstrat ca extinderea este o poveste de succes a Europei. Pentru noi provocarea inseamna, pe de-o parte, sa continuam misiunea istorica a extinderii, iar pe de alta, sa tinem cont de problemele cetatenilor. Pentru a realiza aceste lucruri, am adoptat o strategie in jurul a trei puncte cheie: consolidare, conditionare si comunicare. Consolidarea In primul rand, trebuie sa ne consolidam angajamentul fata de statele care deja fac parte din procesul de extindere. Aceasta inseamna ca, desi UE va fi foarte precauta in luarea unor noi angajamente, trebuie sa-si respecte actualele promisiuni. UE a oferit tarilor din sud-estul Europei - adica Bulgaria, Romania, Balcanii de Vest si Turcia - perspectiva aderarii, odata indeplinite conditiile extrem de stricte. Respectarea promisiunilor va asigura credibilitatea Uniunii ca actor pe scena internationala, permitandu-ne, totodata, sa incercam sa aducem stabilitatea si securitatea in Europa. Conditionarea Cel de-al doilea element al strategiei noastre pentru extindere este conditionarea. Urmatorii pasi ai extinderii trebuie sa depinda de performantele fiecarei tari in parte si de modul in care acestea indeplinesc conditiile stabilite. Capacitatea de absorbtie - sau posibilitatea ca UE sa accepte noi state membre - este direct proportionala cu pregatirea unei tari candidate de a se integra in UE. Evident, o Uniune functionala este atat in interesul statelor membre, cat si al viitorilor membri. De aceea, UE trebuie sa fie si va fi foarte ferma in a cere tarilor candidate sa indeplineasca toate cerintele inainte de aderare. Conditionarea ferma impusa viitorilor membri este modalitatea prin care UE promoveaza reforma politica, economica si administrativa in tarile candidate. Faptul ca aceasta conditionare aduce rezultate concrete este demonstrat, de exemplu, prin aceea ca generalul Ante Gotovina se afla in inchisoare, in timp ce scriitorul Orhan Pamuk este liber. Acest mod de a cantari lucrurile este insa valabil doar daca UE combina aceasta conditionare cu stimularea unei perspective politice credibile pentru tarile deja candidate si pentru potentialii candidati. Joseph Nye, profesor la Harvard, numeste aceasta “soft power”, concept care sta la baza politicii de extindere a UE. Profesorului Nye ar trebui sa i se acorde Medalia “Robert Schumann” pentru dezvoltarea conceptului care descrie cu atata acuratete esenta politicii UE. Comunicarea Ultimul element al strategiei este o mai buna comunicare. Trebuie sa acordam politicii de extindere creditul pe care-l merita! In primul rand, a dus la extinderea pacii si democratiei in Europa asa cum nu s-a mai intamplat vreodata de-a lungul istoriei. Perspectiva aderarii a contribuit la consolidarea democratiei si incurajarea reformei in tarile europene. Aderarea a avut ca rezultat o dezvoltare fara precedent in Europa, contribuind la o mai mare stabilitate si la o crestere a competitivitatii. UE, luata in intregime - si eu cred ca si vecinii UE -, a beneficiat de pe urma acestora. Din punct de vedere economic, extinderea poate crea un dublu castig, atat pentru vechii, cat si pentru noii membri. De exemplu, anul trecut noile state membre au dus, in medie, la o dublare a ratei UE-15. Cu totii vom avea de castigat de pe urma acestui proces dinamic inregistrat in centrul, estul si sud-estul Europei. Extinderea duce la crearea unor noi oportunitati economice si a unor noi locuri de munca in toate statele membre. Relatiile comerciale intre UE-15 si cele 10 noi state membre au crescut de patru ori de la inceputul anilor ’90 pana in prezent. Cu toate acestea, efectele pozitive ale extinderii nu sunt intotdeauna recunoscute. Trebuie sa invatam sa comunicam mai bine si sa facem cunoscut acest succes. Pana acum, atat Comisia Europeana, cat si liderii nationali au fost mai eficienti in realizarea propriu-zisa a procesului de extindere decat in explicarea lui! Pasii urmatori Agenda actuala a extinderii, conform deciziilor unanime ale sefilor de state si guverne ale membrilor UE, include zona Balcanilor si Turcia. In octombrie anul trecut, am inceput negocierile cu Turcia si Croatia. La sfarsitul anului 2005 am demarat negocierea Tratatelor de Stabilizare si Asociere cu Bosnia-Hertegovina si Serbia-Muntenegru. Recent, la recomandarea Comisiei Europene, Consiliul Europei a transmis un semnal politic fostei Republici Iugoslave a Macedoniei, acordandu-i statutul de tara candidata. Bulgaria si Romania Anul acesta, UE va hotari daca Bulgaria si Romania vor adera in 2007 sau 2008. In acest scop, Comisia urmareste cu foarte mare atentie punctele slabe identificate in Rapoartele de Monitorizare din octombrie 2005. In mai 2006, Comisia va intocmi alte rapoarte pentru a reanaliza situatia si, daca este necesar, va recomanda amanarea aderarii pentru 2008. Decizia va fi luata de statele membre pana la summit-ul european din iunie. Turcia si Croatia Inceperea negocierilor de aderare cu Turcia si Croatia, in octombrie, a declansat noi dezbateri pe marginea integrarii. Raspunsul meu la temerile legate de Turcia este ca Europa are nevoie de o Turcie stabila, democratica si prospera, care sa adopte si sa implementeze valorile, legile statului de drept, politicile si standardele Uniunii. Acesta este interesul nostru strategic, pe care politica de extindere il sprijina. Oricum, in acest moment suntem inca la primii pasi in vederea negocierii. Balcanii de Vest Balcanii de Vest reprezinta o provocare aparte pentru UE. Regiunea cuprinde mai multe tari mici, care se afla in diferite etape pe drumul spre aderare. In consecinta, politica de extindere trebuie sa se adapteze cerintelor fiecareia dintre aceste tari slab dezvoltate, cu societati divizate. Perspectiva unei eventuale integrari in UE ofera un stimulent important acestor state pentru a face reforme politice si economice fara de care nu ar putea candida la aderare. Dar mai avem de infruntat provocari majore, cum ar fi Rezolutia privind statutul provinciei Kosovo, in care UE va juca un rol important. Provincia Kosovo, ca si restul statelor din vestul Balcanilor, are o perspectiva clara europeana. Negocierile referitoare la viitorul sau statut reprezinta problema politica cea mai arzatoare din regiune. Noi sprijinim acest proces si eforturile emisarului Natiunilor Unite, presedintele Ahtisaari. Ne-am angajat sa gasim o solutie pentru crearea unui Kosovo multietnic si cu adevarat democratic. Incurajez Belgradul sa ia parte in mod constructiv la discutii. In acelasi timp, fac apel la populatia din Kosovo sa se implice in descentralizarea si protectia minoritatilor, a siturilor istorice si culturale. Statutul se poate obtine doar daca se ajunge la anumite standarde. Urmatorii pasi in cooperarea cu tarile din vestul Balcanilor constau intr-o serie de masuri concrete care sa creeze conditiile pentru dezvoltarea economica in regiune si sa faciliteze populatiei contactul cu tarile din jur. Prioritare pe agenda noastra sunt liberalizarea comertului in regiune si facilitarea obtinerii vizelor. Acestea se vor regasi printre prioritatile presedintiei austriece a UE din prima jumatate a anului. Granitele Europei Multi sunt aceia care, in ultimele zile, doresc sa se pronunte in legatura cu granitele Europei. Eu cred ca politica de extindere nu ar trebui sa devina prizoniera unor dezbateri cu caracter teologic despre forma ideala a unei Uniuni perfecte sau granitele finale ale Europei. Avem la ora actuala o agenda bine consolidata si destul de solicitanta, astfel incat, in acest moment, o discutie teoretica despre o eventuala aderare a Ucrainei nu ar fi nici in beneficiul Uniunii, dar nici in cel al ucrainenilor. Harta Europei este foarte bine definita in mintile europenilor. Geografia stabileste cadrul, dar valorile sunt cele care determina granitele Europei. Haideti sa ne ghidam dupa principiul Articolului 19 al Tratatului UE, care spune ca orice stat european care respecta si aplica valorile europene, mai cu seama democratia, drepturile omului, statul de drept si libertatile fundamentale, poate candida pentru integrarea in UE. Ceea ce nu inseamna ca orice tara europeana isi poate depune candidatura sau ca UE trebuie sa-i accepte pe toti, dar inseamna ca nu trebuie sa adoptam o pozitie rigida, in litera legii, in timp ce lumea din jurul nostru este una extrem de dinamica. In tot acest timp, pentru a sprijini parteneriatele si cooperarea cu tarile vecine, UE creeaza alte tipuri de proiecte, cum ar fi, de exemplu, cel al Politicii pentru tarile Europene Vecine. Omogenitatea In context actual este interesant de analizat titlul acestei conferinte, Dincolo de omogenitate. Intai de toate, se pune intrebarea ce este omogenitatea si in ce masura sau in ce sens vrem sa mergem dincolo de omogenitate? Este clar ca politica de extindere duce la o mai mare diversitate in cadrul UE, intr-un numar nelimitat de aspecte. Totusi, UE insista asupra unui anumit grad de omogenitate in privinta setului de valori si regulamente dupa care este ea insasi construita. Aceste valori si reguli unifica statele partenere. Cu toate acestea, statele nu sunt si nici nu intentioneaza sa devina omogene. In al doilea rand, o conditie politica esentiala pentru o viitoare integrare economica este aceea ca UE considera diversitatea economica in termeni de politici regionale si de fonduri structurale. In cazul in care tarile candidate sau potential candidate erau mai sarace decat media UE, aceasta le-a acordat programe de asistenta pentru preaderare, menite sa diminueze decalajul socio-economic. Sunt de acord cu Péter Balázs cand afirma ca “una dintre problemele cheie in dezvoltarea procesului de integrare europeana este managementul diversitatii”. Cu cat Uniunea se largeste si cu cat absoarbe mai mult, cu atat mai mare devine provocarea de a ajunge la un consens in ceea ce priveste profunzimea si accelerarea procesului de integrare. Tratatul Constitutional propune statelor membre modalitati de angajare intr-o “cooperare sporita”. Ramane de vazut daca o astfel de prevedere isi va gasi locul in Cadrul Legal European

Exista si alte modalitati prin care statele membre si cele care se vor alatura, in viitor, Uniunii, pot alege sa mearga “dincolo de omogenitate”. Va voi da un exemplu in care Uniunea nu are ca scop doar omogenitatea: unul dintre criteriile politice pentru aderare este respectul fata de si protectia pentru minoritati. Imi dau seama ca aceasta este o chestiune extrem de importanta pentru Ungaria, din cauza diversitatii etnice a tarii dumneavoastra si a frecventei de cetateni unguri in aceasta regiune a Europei. Vreau sa fiu foarte clar: in termeni etnici si culturali, UE nu se caracterizeaza prin omogenitate, iar statele candidate trebuie sa constientizeze particularitatea pentru a putea adera. In acest context, integrarea in UE inseamna ca cetatenilor europeni li se permite sa mearga dincolo de omogenitatea impusa de regimurile anterioare, pentru a se bucura de viata conform motto-ului Uniunii: “Unificati in diversitate”. Intr-adevar, cred ca acest motto rezuma foarte concis modul nostru de abordare a integrarii europene: in timp ce cu totii alegem sa ne unim in spatele stindardului valorilor noastre comune, tocmai aceste valori ne obliga si ne incurajeaza sa respectam, sa pretuim si sa ne pastram individualitatea. Visul unei federatii carolingiene strans unite a fost spulberat in 1973 si a disparut de-a dreptul in mai 2004. In locul sau a aparut incercarea de adancire si largire a Uniunii - adica de a intari procesul integrarii politice europene si de a crea o regiune a pacii, democratiei si prosperitatii pe continent. UE a urmarit, in paralel, procesul de adancire si pe cel de largire. Sau, citandu-l pe diplomatul belgian Philippe de Schoutheete: “Dezbaterea se transforma intr-o disputa intre fenomenul de largire si cel de adancire, sau intre cei care sprijina o Europa puternica punand accent pe unitate si cei care sprijina extinderea Europei punand accent pe diversitate. Dar aceasta dezbatere nu e relevanta, cata vreme Europa, privita drept continent, nu poate renunta la extindere fara a-si nega vocatia, dar nici nu poate renunta la unitate fara sa-si piarda dinamismul. Asa cum intotdeauna a trebuit sa impacam unitatea cu diversitatea, ar trebui sa impacam fenomenul de largire cu cel de adancire”. Traducere de Cristina Spatarelu