Cazul ANRE-ENEL: procurorii nu pot face totul

Recentul caz ANRE-ENEL e o hârtie de turnesol pentru problemele de integritate sistemice - și nu neapărat penale - din sectorul energiei electrice, probleme care au un potențial uriaș de a genera corupție.

Ne-am cam obişnuit (prost) cu ideea că procurorii rezolvă absolut toate pro­ble­mele de integritate din sectorul energiei şi se vor asigura că nu vom fi încărcați la factură prin neglijența sau corupția autorităților sta­tului. Într-adevăr, în esen­ță, multe dintre problemele grave ale sistemului ener­getic se dovedesc a fi ca­zuri clasice de corupție: toa­te se reduc la re­gle­men­tări sau chiar legi date cu dedicație și la contracte avantajoase date de com­panii de stat unor par­te­neri favorizați. Problema e că nu se pot opri toate aceste scandaluri doar cu pro­cu­rorii și justiția, că nu se pot dovedi toate în penal: mai trebuie să ne ocupăm puțin și de prevenirea situațiilor care duc la co­rupția propriu-zisă, altminteri nu vom rezolva niciodată problema de fond.

Recentul caz ANRE-ENEL e o hârtie de tur­nesol pentru problemele de integritate sis­temice - și nu neapărat penale - din sec­torul energiei electrice, probleme care au un potențial uriaș de a genera corupție. În esență, cazul e unul simplu: ENEL (și, se pare, și alții) au încărcat la factură clienții de două ori cu subvenția pe care o plătim cu toții pentru a sprijini regenerabilele (pen­tru cazul de față, e irelevant dacă au făcut-o pentru că era neclar cum ar trebui să treacă pe factură, cum zice ENEL, sau pen­tru că au vrut să ne jumulească un pic). ANRE s-a prins și a zis: vă tai 6% din tarife până își recuperează con­su­ma­torii finali banii plătiți în plus. Un vi­ce­președinte ANRE a promis unui director ENEL că va pune o vorbă bună la co­mi­te­tul de reglementare (unde sunt 7 membri, vicepreședintele fiind doar unul) să se taie procentul de reducere a facturii de la 6% la 1,3%. Pe lângă această păsuire, cei doi au mai discutat creșterea unui spor de eficiență de la 25% la 50%, tot în tarife. La schimb, di­rectorul ENEL urma să pu­nă o vorbă bună pentru o firmă, sponsor de partid și fost angajator al vice­pre­ședintelui ANRE. Înțeleg că cei doi nu neagă faptele, în­să neagă că ar fi ceva în ne­regulă cu această practică - iar dacă e așa, atunci e foar­te posibil ca această prac­tică să fie regula, nu excepția în relațiile dintre reglementator și industria regle­men­tată.

Şi totuși, cum s-a ajuns aici? Noi la EFOR am spus în mai multe rânduri că e o pro­blemă majoră cu modul în care e construit și funcționează ANRE, cu politizarea ex­ce­sivă a conducerii, dar și că există factori favorizanți pentru tot soiul de conflicte de interese, mai mari sau mai mici, și că re­glementatorul nu poate fi tras ușor la răs­pundere pentru ceea ce face. ANRE, care începuse ca un reglementator model, s-a de­teriorat semnificativ după 2004, când sa­lariile bune au făcut-o deosebit de ten­tantă pentru sinecuri și a început po­li­tizarea masivă de la vârf. Apoi, n-a existat niciodată un cod de etică funcțional, care să specifice că personalul-cheie nu trebuie să se angajeze imediat în industria regle­mentată (în audit, de pildă, există ase­me­nea prevederi). Mai rău, în 2009 s-au tăiat salariile și au plecat în privat aproape toți oamenii competenți rămași în ANRE. Toa­te acestea fac ca acum ANRE să controleze companii cu angajați mai deștepți decât ai ei.

Tot așa, ANRE nu răspunde, de fapt, în fa­ța nimănui. O bună parte dintre re­gle­men­tări sunt neclare, cu elemente care se cal­culează netransparent și la discreția re­gle­mentatorului - de aceea putem avea, de pildă, un spor de eficiență „negociabil“, o reducere de tarif „negociabilă“, un coe­ficient la tarif „negociabil“. Tocmai pos­i­bilitatea de „negociere“ deschide opor­tu­nități infinite de corupție: cu cât mai mul­tă discreție la reglementator, cu atât mai puțină responsabilitate în fața celorlalți re­glementați și în fața publicului. Res­pon­sa­bilitatea scade cu atât mai mult, cu cât ANRE și companiile reglementate au una față de celelalte niște „restanțe“ dintre ce­le mai dubioase: de pildă, ANRE recu­noaș­te investiții, dar nu le-a inclus încă în ta­rif, companiile încearcă să-și recupereze din pierderi mai ciupind, de ici, de colo, un tarif mai favorabil sau o scutire de amen­dă, cu sentimentul clar că sunt per­fect îndreptățite la asta. În loc de regle­men­tări confuze cu excepții peste excepții da­te pe criterii neclare, regulile ar trebui să fie simple, transparente și clare, iar acest lucru să fie valabil inclusiv pentru procesele verbale ale ședințelor comi­te­tu­lui de reglementare. Niciun element care privește tarifele și companiile care fac obi­ectul reglementării nu trebuie să fie con­fi­dențial: singurele informații confidențiale ar putea fi doar informațiile pe care le strân­ge reglementatorul ca să facă o ana­liză de piață, că acolo avem concurență și unele informații sensibile, dar în niciun caz nu poate fi vorba de informații con­fidențiale când e vorba de distribuitori și furnizori reglementați.

Scandalul ANRE-ENEL arată întocmai ace­s­te lipsuri ale sistemului. Directorul ENEL a venit direct la ENEL din ANRE (fiind și unul dintre cei mai buni specialiști pe re­glementările de tarife, cu siguranță mai com­petent decât ce a mai rămas prin ANRE). Vicepreședintele ANRE a fost se­lectat politic, fără criterii de competență (adică nu are cine știe ce reputație de apă­rat, cum s-ar întâmpla în cazul unor oa­meni selectați cu adevărat competitiv), și vine tot direct din industria reglementată. ENEL are de recuperat bani (de la CFR, dar și din tarife); penalitățile s-au dovedit negociabile la mica înțelegere. Este mai mult decât probabil ca situația de față să fie regula și tot sistemul să fie în mod fun­damental la fel de putred, câtă vreme nu se rezolvă preventiv problemele de gu­ver­nanță și conflictele de interese. Nu este ex­clus ca aceste practici să fi devenit atât de uzuale, încât cei implicați nici nu-și mai dau seama că fac ceva greșit. Tocmai de aceea, trebuie să pornim curățenia de la educarea oamenilor din sistem și de la schim­barea regulilor de guvernanță - ca să ajutăm justiția. //