Mass-media și Cavalerii Apocalipsei educaționale*

La 28 de ani după Revoluția din decembrie 1989, România e o țară schimbată, dar are încă un drum lung de parcurs pentru a institui pe deplin democrația care îi va ser­vi pe toți cetățenii în mod just, bazat pe respectul le­gilor și pe valorile liberale. Sistemul mass-media și jur­nalismul românesc fac par­te din procesul de de­mo­cratizare. S-au înregistrat progrese. Însă mass-media și jurnalismul se im­preg­nează de evoluțiile negative din politică și din piața li­beră. Cu câteva excepții, mass-media și jurnalismul românesc nu ofe­ră ceea ce cere democrația și ceea ce me­rită cetățenii.

Trăim într-o perioadă în care de­mocrația liberală este amenințată și multe dintre instituțiile sale și-au pierdut credibilitatea, iar acest lucru se aplică atât pentru mass-media, cât și pentru universități. Ne­încrederea în mass-media este un simp­tom elocvent, iar fenomenul a fost dez­bă­tut de către cercetători, critici ai mass-me­dia și de către instituțiile care supra­ve­ghează dezvoltarea mass-media în întrea­ga lume, precum Freedom Forum, Orga­ni­zația Pentru Securitate și Cooperare în Europa, Uniunea Europeană și Reporteri fără Frontiere. Publicul român a sesizat, de asemenea, că nu primește de la mass-media genul de jurnalism pe care îl merită și de care are nevoie. Jurnalismul „bun“, bazat pe fapte, echilibrat și lipsit de pre­judecăți, fie ele ale reporterilor sau ale edi­torilor, căruia nu i se pune piedică de pro­prie­tarii de media și de politicieni, este rar în România. Fără un jurnalism cu ade­vărat consecvent profesional și etic, nu va exista o cetățenie activă, educată și, prin urmare, nici o democrație reală.

Deci, nu este deloc surprinzător faptul că românii văd presa ca fiind lipsită de etică profesională, dar, din păcate, e un sen­ti­ment pe care și mulți americani îl împăr­tășesc astăzi, atunci când vine vorba de pro­priile lor mass-media. De aceea, nu este surprinzător nici faptul că studenții români de la facultățile de jurnalism devin cinici la o vârstă fragedă. Din motive ana­lizabile, situația încă nu s-a schimbat cu totul. Marea majoritate a presei tipărite sau online și a audiovizualului nu-și înde­pli­nește corect rolul și poate că aceasta se da­torează faptului că elitele politice și me­diatice ale țării nu au îmbrățișat adevă­ra­tele valori ale democrației liberale. În ge­ne­ral, valorile, convingerile și atitudinile elitelor politice ale României se abat de la democrație nu din cauza unei alegeri ideo­logice, ci a unei alegeri personale cal­cu­late, determinate de interesul propriu. Ce­ea ce înseamnă că majoritatea clasei po­li­tice nu este orientată spre societate, ci este alcătuită din indivizi cu interese ne­transparente, fără simț al responsabilității sociale, care își arogă libertatea pe care o re­fuză altora, intoleranți, oportuniști ori­en­tați spre vârful ierarhiei și care posedă o șocantă lipsă de respect pentru normele, reglementările și legile existente.

Această nefericită realitate este transferată fiecărei instituții pe care elita politică o con­duce, incluzând uni­ver­sitățile, care permit pla­gia­tul și diverse alte forme ale corupției în interiorul sis­temului educațional. În ce­le din urmă, conduita uni­versităților este tot o re­flectare a valorilor elitelor și îi afectează nu doar pe absolvenți, ci, prin ex­ten­sie, mass-media și întreaga societate. Absența valorilor liberale în sens socio-politic și absența va­lorilor în sensul practic, aplicabil, care aju­tă la progresul cunoașterii și învățării, pa­ralizează societatea și stimulează regresul. Filozoful american Robert Maynard Hut­chins (1899-1977), fost decan al Facultății de Drept de la Yale University și pre­șe­dinte al Universității din Chicago, unde Mircea Eliade și Ioan Petru Culianu au fost profesori, a declarat că „Dacă obiectul edu­cației este ameliorarea omului, atunci orice sistem de educație fără va­lori este o contradicție în termeni“, adăugând că „un sistem care neagă existența valorilor neagă posibilitatea educației“. El a aver­tizat asupra riscurilor a ceea ce el a numit simbolic Cei patru călăreți ai Apocalipsei educaționale, apocalipsă „care se va sfâr­și cu dezintegrarea Occidentului“. Cei patru călăreți produc haos în universitățile din SUA, poate chiar mai mult acum decât în secolul trecut, și, fără îndoială, sunt un blestem pentru universitățile românești:

Primul e Relativismul - ideea că noțiunile de adevăr și fals, bine și rău sunt pur su­biective.

Al doilea e Scientismul - ideea că singura cu­^­­noaștere adevărată sau semnificativă es­te cea dobândită prin știință, prin cer­ce­tare em­pi­rică, realizată doar prin mijloace can­ti­tative, și nu și prin metode calitative.

Al treilea e Scepticismul - legat de re­la­ti­vism, induce ideea că toate credințele noas­tre nu sunt altceva decât „propriile noas­tre dispoziții și umori sau, ma­xi­mum, pre­judecăți locale ale țării noas­tre“.

Al patrulea, Antiintelectualismul – presu­pu­ne creșterea gradului de senti­men­ta­lism, de emoție în cultură. Astăzi se ma­nifestă în mod special în școli, unde elevii sunt încurajați să aibă simple opinii asu­pra unor chestiuni despre care au puține cunoștințe și unde profesorii sunt mul­țu­miți doar cu afirmarea acestor păreri. Acest antiintelectualism cultivă noțiunea falsă că democrația rezidă în afirmația „ig­noranța mea este la fel de bună ca și cunoștințele voastre“, după cum remarca Isaac Asimov, renumitul scriitor și bio­chi­mist american. Și, legată de toate acestea, este absența gândirii critice.

Dacă mass-media au misiunea de a crea un electorat informat, un consumator informat, critic și o ființă umană ale cărei ac­țiuni și reacții într-o de­mo­crație să fie atât autonome, cât și bazate pe o atitudine motivată, iar nu doar pe păreri subiective, opinii, puncte de ve­dere, sentimente și interes proprii, atunci programele de jurnalism ale universităților trebuie să joace un rol activ în acest pro­ces. În primul rând, prin educarea vii­to­rilor jurnaliști la standarde profesionale și etice consolidate, pentru a rămâne con­sec­venți cu principiile profesiei, indiferent de situațiile cu care se pot confrunta ca an­gajați redacționali. Facultățile de jur­na­lism trebuie să facă mai mult decât să-și învețe studenții. Ele trebuie să se angajeze în educarea societății prin diverse pro­gra­me de informare și de media literacy, ca­re vorbesc despre valoarea mediului jur­nalistic profesional și despre etica sa, de­ontologie care stabilește că jurnalistul este responsabil față de nimeni altcineva decât față de societate și de cetățeni.

Acest mesaj trebuie transmis și membrilor organizațiilor civice și profesionale. Profesorii de jur­nalism ar trebui să devină un fel de intelectuali publici în comunitățile lor, susținând un mediu pro­fesional, cu o bază etică, în relație cu va­lo­rile democrației. O sugestie este ca mem­brii facultăților să efectueze cel puțin de do­uă ori pe an focus-grupuri, interviuri cu reprezentanți din societate – cetățeni și consumatori media din toate domeniile vieții - pentru a identifica problemele pe ca­re ei le consideră importante. Alte fo­cus-grupuri ar trebui să conțină jurnaliști, editori, directori de știri. Constatările ar trebui făcute publice în articole și în lu­crări de specialitate. Acesta ar fi un ser­viciu important pentru comunitate, pre­cum și pentru programul de jurnalism. Astfel, distanța dintre mediul academic și societate s-ar putea reduce, iar cons­ta­tă­rile acumulate prin dialog ar putea duce la reconsiderarea unor aspecte din curri­cula (care ar trebui înnoită la fiecare doi ani) și din procesul de educație pentru viitorii jurnaliști, cu metode inter­dis­ci­pli­nare și interactive.

Avem tendința de a gravita astăzi în jurul mass-media digitale și a tot ceea ce pare să fie actual în tehnologie. Mass-media di­gitale necesită, bineînțeles, un stil diferit de prezentare și oferă diverse modalități de a transmite informații și date de spri­jin. De asemenea, solicită o producție mult mai rapidă de știri și informații, iar au­diența lor crește și se contractă ins­tan­taneu. Cu toate acestea, în ultimă ins­tanță, mediile digitale necesită aceeași ra­portare la documentare și scriere de ca­li­tate pe care toate celelalte platforme le so­licită. Nimic nu s-a schimbat în această privință. Acest lucru trebuie să fie în cen­trul educației jurnalistice, iar nu lucruri efemere, care sunt în vogă, ci subiectele de bază, esențiale pentru sistemul media.

Azi, când mass-media au devenit central relevante pentru societate, mai mult decât în trecut, programele universitare trebuie să se implice pe deplin în dezvoltarea oa­me­nilor de știință capabili să studieze in­fluențele societății asupra mass-media, pre­cum și invers, studierea publicului și a societății civile, a schimbărilor sferei pu­blice și discursului public care, la rândul lor, penetrează programele de jurnalism. Aceasta înseamnă o abordare profund mul­tidisciplinară și interdisciplinară și, mai mult, presupun colaborare internațională în domeniul cercetării, dată fiind influența mass-media manifestată global.

* Textul reproduce parțial discursul rostit la Universitatea de Vest din Timișoara la aniversarea de 25 de ani de la fondarea Facultății de Jurnalistică.