De același autor
Controlul de constitutionalitate are in vedere nu doar textul Constitutiei, ci si principiile constitutionale, indiferent daca acestea fac sau nu parte din Constitutie. Astfel, Curtea Constitutionala din Germania afirma inca din 1951 ca "exista principii constitutionale care sunt in asa masura expresia unui drept preexistent Constitutiei incat il leaga chiar pe constituant si celelalte dispozitii constitutionale care nu au dreptul la acest rang pot sa fie nule datorita faptului ca violeaza aceste principii". Doctrina constitutionala franceza a dezvoltat notiunea de "bloc al constitutionalitatii" din care fac parte Constitutia din 1958, Declaratia Drepturilor Omului si Cetateanului din 1789 si principiile care au valoare constitutionala, chiar daca nu fac parte din Constitutie. Aceasta doctrina a fost preluata si in Spania. Curtea Constitutionala din Ungaria a dezvoltat teoria "Constitutiei invizibile" prin care a decis ca poate interpreta si aplica nu numai prevederile Constitutiei, ci si orice alte principii de drept care au o valoare constitutionala.
Curtea Constitutionala din Romania nu a mers pe aceasta linie de interpretare in Decizia nr. 51/2008, ignorand faptul ca si Constitutia Romaniei vorbeste de valori constitutionale (art. 1, alin. 3). In momentul in care a fost confruntata cu optiunea de a da un raspuns functionarii CNSAS, Curtea Constitutionala ar fi trebuit sa vada daca interpretarea pe baza principiilor si valorilor constitutionale nu intra in opozitie cu interpretarea pe baza literei Constitutiei. Daca ar fi intreprins o asemenea operatiune, judecatorii Curtii ar fi observat ca cele doua tipuri de interpretare produc, in acest caz, rezultate diametral opuse.
"Idealurile Revolutiei"
Constitutia din 1991 enumera valorile constitutionale in art. 1. Odata cu revizuirea din 2003, s-a adaugat faptul ca acestea sunt valori "in spiritul traditiilor democratice ale poporului roman si idealurilor Revolutiei din decembrie 1989". Aceasta inseamna ca judecatorul constituant nu numai ca este obligat sa tina cont de aceste valori, ci si ca aceste valori trebuie interpretate tinand cont de: a) traditiile democratice dezvoltate in Romania; b) idealurile Revolutiei din decembrie 1989. Incepand cu 2003, libertatea de interpretare a judecatorului constituant a fost limitata, in sensul ca sunt enuntate chiar in Constitutie regulile interpretarii care se constituie totodata in limite ale interpretarii.
Presedintele Romaniei a prezentat pe data de 18 decembrie 2006 in fata Camerelor reunite ale parlamentului si in prezenta membrilor guvernului Raportul Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Condamnarea regimului comunist din Romania si declararea drept ilegala a acestui regim, prin concursul a trei dintre autoritatile a caror natura si mod de functionare sunt descrise de Constitutia Romaniei (presedinte, parlament, guvern), a oferit judecatorului constituant un ghid de interpretare a "idealurilor Revolutiei din decembrie 1989". Raportul Tismaneanu se refera la problema Securitatii: "Condamnand acest regim scel comunistt, statul democratic roman condamna instrumentele acestuia, in primul rand (…) Securitatea"; "in cazul Securitatii, a fost vorba de o institutie criminala si terorista".
Atunci cand a fost chemata sa interpreteze natura CNSAS, Curtea Constitutionala avea la indemana optiunea de a invoca aceste concluzii, deoarece acestea expliciteaza unul din principiile din art. 1, alin. 3 din Constitutie. Surprinzator este faptul ca anterior Curtea Constitutionala s-a raportat la valori si principii constitutionale. Astfel, in 2001, inainte deci ca valorile constitutionale sa trebuiasca a fi interpretate in acord cu traditiile democratice preexistente, Curtea si-a argumentat o decizie pe existenta "unei lungi traditii democratice in ceea ce priveste folosirea limbii materne in raporturile dintre cetatenii apartinand minoritatilor nationale (…) si autoritatile publice" (Decizia nr. 112/2001). Cum anume poate judecatorul constituant sa identifice necesitatea invocarii acestor traditii democratice si ce acte intra in sfera celor care fac posibila aparitia acestor traditii? Chiar Curtea Constitutionala ofera un raspuns la aceasta intrebare, prin aceeasi Decizie nr. 112/2001: este invocata Rezolutia Adunarii Nationale de la Alba Iulia din 1918 referitoare la unirea Transilvaniei cu Romania, declaratie politica ce nu face parte din vreo Constitutie.
Din moment ce Curtea Constitutionala a invocat, chiar si inainte de revizuirea Constitutiei din 2003, declaratii politice carora le-a acordat un rol in cadrul "blocului de constitutionalitate", caracterizarea Securitatii drept institutie criminala si terorista in fundamentarea Deciziei nr. 51/2008 s-ar fi impus cu necesitate.
Nu afirmam nimic nou, ci facem o interpretare a acestei Decizii pe baza a ceea ce s-a afirmat deja in doctrina romaneasca de drept public. Astfel, Dan Claudiu Danisor considera ca este obligatorie interpretarea Constitutiei prin raportare la traditiile democratice si la idealurile Revolutiei din decembrie 1989. Mai mult, autorul citat intareste aceasta concluzie, afirmand: "nu idealurile [Revolutiei din decembrie 1989] vor trebui sa fie interpretate in raport de dispozitiile constitutionale, ci acestea in raport de idealuri".
Competente depasite
Legea nr. 47/1992 pentru organizarea si functionarea Curtii Constitutionale prevede ca, in cazul in care este sesizata cu o exceptie de neconstitutionalitate, Curtea solicita punctul de vedere al Avocatului Poporului, ca si al altor autoritati publice (art. 30). Aceeasi prevedere se regaseste si in Legea nr. 35/1997 privind organizarea si functionarea institutiei Avocatul Poporului (art. 13, lit. d). Avand in vedere ca scopul institutiei Avocatul Poporului este definit de legea sa de organizare ("apararea drepturilor si libertatilor cetatenilor in raporturile acestora cu autoritatile publice" - art. 1), acesta ar fi trebuit sa isi bazeze argumentatia pe drepturile constitutionale, si nu sa puna in discutie compatibilitatea intre Constitutie si normele pe baza caror functioneaza CNSAS. Procedand astfel, Avocatul Poporului si-a depasit propriile sale competente. Curtea Constitutionala ar fi trebuit sa nu retina o argumentatie a unei institutii care si-a depasit competentele, or, Decizia nr. 51/208 este construita pe logica contrara, argumentele Avocatului Poporului fiind insusite in totalitate de Curtea Constitutionala.
Unul dintre drepturile fundamentale garantate de Constitutia Romaniei este cel de a avea acces la orice informatie de interes public (art. 31, alin. 1). Potrivit aceluiasi articol, autoritatile publice "sunt obligate sa asigure informarea corecta a cetatenilor asupra treburilor publice si asupra problemelor de interes personal" (alin. 2). Ratiunea Legii nr. 187/1999 este de a descrie modalitatile de exercitare a acestui drept fundamental, dupa cum reiese si din lectura art. 2 al acestei legi: "pentru a asigura dreptul de acces la informatiile de interes public, orice cetatean roman cu domiciliul in tara sau in strainatate, precum si presa scrisa si audiovizuala, partidele politice, organizatiile neguvernamentale legal constituite, autoritatile si institutiile publice au dreptul de a fi informate, la cerere, in legatura cu calitatea de agent sau de colaborator al organelor Securitatii, ca politie politica, a persoanelor care ocupa sau candideaza pentru a fi alese ori numite in urmatoarele demnitati sau functii", acestea fiind enumerate in acelasi articol 2. Declarand neconstitutionala intreaga Lege nr. 187/1999, Curtea Constitutionala a actionat contrar art. 31 si art. 53 din Constitutie, ingradind exercitarea unui drept fundamental. Pentru a elimina aceasta posibila acuzatie, guvernul a recurs la un subterfugiu aflat la limita legii: Decizia nr. 51/2008, data publicitatii integral de Curte la o zi dupa pronuntare (31 ianuarie), a fost publicata in Monitorul Oficial abia la 6 februarie, data intrarii in vigoare a OUG nr. 1/2008 pentru asigurarea continuitatii unor activitati ale CNSAS.
Prin declararea intregii Legi nr. 187/1999 ca fiind neconstitutionala, Curtea si-a depasit competenta. Potrivit art. 31, alin. 2 din Legea nr. 47/1992, "in caz de admitere a exceptiei, Curtea se va pronunta si asupra constitutionalitatii altor prevederi din actul atacat, de care, in mod necesar si evident, nu pot fi disociate prevederile mentionate in sesizare". In mod normal, daca Curtea doreste sa declare neconstitutionala o lege in intregime, trebuie sa faca dovada conexiunii intre toate prevederile incluse in acea lege. Nu acesta a fost modul de rationament al Curtii atunci cand a declarat neconstitutionale toate prevederile Legii nr. 187/1999.
Unul dintre principalele motive pentru care Curtea Constitutionala a declarat ca Legea nr. 187/1999 este neconstitutionala este acela ca exista jurisdictii speciale administrative care sunt facultative, potrivit art. 21, alin. 4 din Constitutie, si jurisdictia judiciara care se realizeaza prin instantele judecatoresti, CNSAS fiind inclus in categoria jurisdictiilor administrative obligatorii. Simplul fapt ca, potrivit acestei legi, decizia Colegiului CNSAS putea fi atacata la Curtea de Apel inlatura acest rationament. Constitutia a avut in vedere doar interzicerea situatiilor in care o jurisdictie administrativa nu poate fi contestata in fata instantelor judecatoresti. Acesta este sensul termenului "facultativ"; cea mai buna dovada este aceea ca art. 21 este intitulat "accesul liber la justitie". Numai in cazul in care dispozitiile Legii nr. 187/1999 ar fi incalcat liberul acces la justitie aceste prevederi ar fi putut fi declarate neconstitutionale. Curtea Constitutionala nu a demonstrat ca procedura descrisa de Legea nr. 187/1999 incalca liberul acces la justitie si de altfel nici nu a urmarit sa mearga pe aceasta linie de interpretare. In schimb, Curtea a mers pana intr-acolo incat a declarat ca CNSAS exercita o jurisdictie extraordinara, iar Constitutia interzice prin art. 126, alin. 5 instantele extraordinare. Acest rationament nu poate fi acceptat, deoarece interzicerea instantelor extraordinare este facuta prin art. 126 care se refera doar la instantele judecatoresti, aceasta fiind si denumirea folosita in Constitutie pentru acest articol. Este adevarat ca alin. 5 vorbeste despre "instante", si nu despre "instante judecatoresti", insa ar fi absurd sa concluzionam de aici ca legiuitorul constituant a avut in vedere in cuprinsul aceluiasi articol doua categorii de instante. Daca interzicerea instantelor extraordinare ar fi avut in vedere jurisdictiile administrative, legiuitorul constituant nu ar fi plasat aceasta interdictie la art. 126, ci in continuarea art. 21.
Curtea Constitutionala a considerat ca prin verificarea apartenentei unor persoane la serviciile de informatii inainte de anul 1990 se incalca "principiul prezumtiei de onestitate, dedus din conceptia legiuitorului constituant care sta la baza art. 23, alin. 11 din legea fundamentala". Prevederea constitutionala citata de Curte se refera la hotararile judecatoresti. Invocarea acestui argument inseamna ca in aceasta parte a deciziei Curtea considera jurisdictia CNSAS ca fiind judiciara, si nu administrativa, asa cum a concluzionat in alta parte a aceleiasi decizii. Cu alte cuvinte, pentru Curte, jurisdictia CNSAS poate apartine simultan la doua categorii constitutionale descrise din punct de vedere normativ ca fiind opuse doar pentru ca acest tip de argumentare duce la identificarea mai multor argumente pentru a declara neconstitutionale reglementarile pe baza carora este organizat CNSAS.
Curtea Constitutionala a afirmat ca CNSAS nu verifica daca serviciile de informatii vizate de Legea nr. 187/1999 "aveau ca obiectiv represiunea impotriva adversarilor regimului comunist sau daca serveau sigurantei nationale". Aceasta ar insemna ca inainte de 1989 au existat in Romania servicii de informatii care nu au contribuit sub nicio forma la represiunea adversarilor regimului comunist, o afirmatie care nu are un continut normativ. Procedand astfel, Curtea Constitutionala isi excede propria competenta si ofera verdicte asupra naturii serviciilor de informatii din Romania inainte de 1989. Asemenea consideratii sunt apanajul istoricilor, si nu al judecatorului constituant. In plus, Constitutia nu foloseste sintagma "siguranta nationala" utilizata de Curte, ci pe cea de "securitate nationala" (art. 53). Astfel, prin afirmatia de mai sus, Curtea se plaseaza in afara cadrului constitutional in vigoare, prin invocarea unei sintagme care nu are nicio valoare din punctul de vedere al legiuitorului constituant. Curtea isi extinde propria sa competenta si datorita faptului ca recurge la caracterizarea din punct de vedere normativ a unor situatii nascute si incheiate inainte de intrarea in vigoare a Constitutiei pe care este chemata sa o interpreteze. Adaugam la aceasta si faptul ca nici macar Constitutiile din timpul regimului comunist nu foloseau sintagma "siguranta nationala", ceea ce inseamna ca rationamentul folosit de Curte nu poate fi in niciun fel explicat prin raportarea la un cadru constitutional.
Cum ar putea fi caracterizat raportul intre ordinea constitutionala postcomunista si cea comunista in Romania? Consideram ca in Romania s-a produs o ruptura intre cele doua ordini constitutionale, prin simplul fapt ca a aparut dupa 1989 o noua Adunare Constituanta si o noua Constitutie care a abrogat-o in totalitate pe cea din 1965. Desigur, aceasta concluzie trebuie relativizata: prin dispozitia din Constitutia din 1991, care prevede ca judecatorii de la Curtea Constitutionala trebuie sa aiba 18 ani vechime in domeniul juridic, a fost marcata continuitatea cu vechiul regim; experienta in regimul comunist a fost considerata a fi o conditie esentiala pentru interpretarea Constitutiei din 1991. Mecanismele statului de drept prin care a fost marcata ruptura fata de vechiul regim au fost Curtea Constitutionala (cu amendamentul de mai sus) si CNSAS. Prin Decizia nr. 51/2008, Curtea Constitutionala a negat necesitatea unei institutii care marca ruptura cu vechea ordine constitutionala, fara a tine cont ca tocmai aceasta ruptura a facut posibila aparitia insesi Curtii Constitutionale. Prin urmare, odata cu aceasta decizie, nu mai este clar care este raportul intre ordinea constitutionala a regimului comunist si cea a statului postcomunist. Pentru a clarifica aceasta chestiune fundamentala, solutia nu este contextualizarea felului in care Curtea Constitutionala interpreteaza Constitutia, ci este nevoie de un nou cadru normativ constitutional.
