Portretul unei doamne

Daca ar incerca azi cineva sa stabileasca o ierarhie a persoanelor publice din Romania ultimilor doi ani du­pa numarul de atacuri la persoana neintemeiate, vag intemeiate sau pur si simplu umorale (nu al dez­va­lui­rilor justificate, chiar daca si neplacute), desigur ca primul loc ar fi ocupat de presedintele tarii, Traian Ba­sescu. El nu le place nici intelectualilor fini, nici ad­ver­sa­rilor politici, nici multor colegi de Alianta si nici unor jurnalisti mai mult sau mai putin obiectivi. In plus, pre­se­dintele tarii e un personaj care se hraneste din con­flicte, probabil ca de multe ori le si starneste, iese me­reu in luminile rampei, asa ca, data fiind firea lui de ac­tor mediatic profesionist, pozitia sa in fruntea po­ten­tia­lului top al celor mai atacati oameni politici e nor­ma­la.

Inamicul public numarul 2

Cine ar fi totusi pe pozitia a doua? Dupa parerea mea, cea care il urmeaza pe Traian Basescu pe lista per­soanelor publice antipatizate si mereu atacate, cea in jurul careia se isca sistematic cate un scandal, este ministrul Justitiei, doamna Monica Macovei. Aparent, situatia n-are nici o logica, fiindca Monica Macovei nu este membra in nici un partid politic, nu este implicata in scandaluri de coruptie, nu este nici agresiva, nici prost educata, nici agramata in discursuri si nici o mo­maie manipulata de superiori politici nu pare sa fie. A fost, de altfel, personajul politic cel mai bine vazut la fo­rurile inalte ale Uniunii Europene din intreaga Ro­ma­nie. Asadar, cum s-ar explica atacurile la persoana pe care aceasta doamna le incaseaza sistematic?

Una din explicatii ar putea fi aceea ca acuzatiile adu­se ministrului Justitiei sunt adevarate, iar sub mas­ca sa de civilitate, doamna Macovei ascunde cu multa maiestrie un trecut dubios, un prezent ticalos sau in­ten­tii malefice viitoare. E totusi indoielnic, de vreme ce nici una din acuzatii nu s-a confirmat - desi, teoretic, era vorba de infractiuni sau gesturi reprobabile evi­den­te, usor de demonstrat, asa cum o sa reamintesc mai jos. Daca ar fi totusi adevarat, Monica Macovei ar pu­tea trece usor drept varianta feminina a doctorului Jekyll, un fel de mistress Hyde extrem de bine ascunsa sub masca ei publica - o realizare remarcabila chiar si pentru un actor profesionist, ce ar merita tot res­pec­tul.

O alta explicatie ar putea fi aceea ca doamnei Mo­ni­ca Macovei i se cauta nod in papura. Dar de ce ar face asa ceva o intreaga clasa politica respectabila, cla­dita in saptesprezece ani de democratie si libertate? De ce oare s-ar preta la atacuri murdare la adresa unei doamne in egala masura ziaristi si oameni politici, membri ai Consiliului Suprem al Magistraturii si mem­bri ai guvernului, parlamentari ai puterii si parlamentari ai opozitiei? Ce a putut sa iste o asemenea asociere de forte - prieteni si dusmani laolalta - impotriva unui singur om, astfel incat la adresa doamnei Macovei sa porneasca mereu reactii de respingere dura dinspre toate cele trei puteri ale statului (parlamentul, guvernul si chiar sistemul juridic)? Ba chiar si de la asa-zisa a patra putere in stat, presa.

Monica Macovei si “solutia imorala”

Nu are rost - si nici nu cred ca pot - sa insir aici tot ce s-a pus pe seama ministrului Justitiei. La un mo­ment dat, dar nu la mult timp dupa preluarea functiei, a aparut in ziare (in cam toate ziarele), cu foarte mare tam-tam, stirea ca Monica Macovei s-a imbatat pe litoral. Chiar daca ar fi fost adevarat, merita retinut ca valva iscata a fost mai mare decat in cazurile in care alti membri ai guvernului s-au aflat intr-o asemenea situatie rusinoasa sau chiar mai rusinoasa. Chiar daca ar fi fost adevarat... Ulterior s-a dovedit ca nu fusese ade­varat, unele publicatii si-au cerut scuze (altele, de­si­gur, nu), iar informatia a trecut.

A rasarit mai apoi acuzatia ca Monica Macovei s-ar fi intalnit in particular cu omul de afaceri Dinu Patriciu, pe atunci anchetat intr-o cauza de natura penala. Iar scan­dal, iar critici dure la adresa ministrului Justitiei, cu acuze si suspiciuni... S-a dovedit apoi ca, in realitate, prim-ministrul tarii o chemase pe doamna Macovei la domnia sa, iar acolo, accidental sau nu, se afla si prie­tenul prim-ministrului, domnul Dinu Patriciu. Vinovat de intregul aranjament era prim-ministrul tarii, desi n-a recunoscut-o niciodata cu gura plina. Doar ca impotriva lui nu s-a mai dezlantuit aceeasi campanie de presa sau politica, cum nu s-a suparat aproape nimeni nici cu catva timp inainte, cand prim-ministrul ii luase apararea pe fata petrolistului autohton. Cu alte cuvinte, daca prim-ministrul apara persoane sub ancheta sau pune la cale asemenea smecherii, atunci e in ordine. Doar domnia sa era deja suspectat ca are relatii de afa­ceri cu respectivul capitalist de scoala noua. Asadar, dansul e de-al nostru. Se poate. Asa da! Dar daca vi­novata ar fi fost intr-adevar Monica Macovei... ei, atunci era grav!

Nu mai insist asupra conflictului cu infiintarea Di­rec­tiei Nationale Anticoruptie - pe care ministrul Justitiei o voia si politicienii romani nu intelegeau de ce - si nici asupra altor acuzatii mai recente. Amintesc doar doua, oarecum relevante: la un moment dat s-a lansat acu­zatia ca, in anii comunismului, Monica Macovei, pe atunci procuror, semna mandate de arestare in alb. A apa­rut si un astfel de mandat in alb, cu o semnatura. Una oarecare - chipurile, a Monicai Macovei. Chiar da­ca pe atunci, doamna Macovei, nefiind inca maritata, numai Macovei nu se numea. Dupa o zi, doua de ru­moare si scandal, cand unii jurnalisti - deja patiti dupa povestea cu “betia” doamnei Macovei - au inceput sa-si puna intrebari despre autenticitatea mandatului si au cerut, cu jumatate de gura, o expertiza grafologica, des­coperitorii mandatului au tacut malc si toata po­ves­tea s-a stins. S-a stins cu totul, desi era un prilej bun de a deschide un subiect fertil pentru presa si util so­cie­tatii: daca existau intr-adevar procurori ce semnau mandate in alb, cine erau ei si in ce conditii o faceau? Dar se pare ca, daca nu se putea demonstra vinovatia Mo­nicai Macovei, tema nu mai conta.

A aparut la un moment dat si un individ voinic si sigur pe el, care declara ca Monica Macovei l-a batut ingrozitor pe timpul unei anchete - tot in anii co­mu­nismului. Omul fusese pe atunci sef al restaurantului Garii de Nord, cu peste trei sute de angajati in sub­or­dine1 si informator al Securitatii. Si acuzatia respectiva s-a stins repede cand presa a inceput sa scotoceasca dupa detalii despre felul in care s-au desfasurat lu­cru­rile la acea vreme, iar ciomagitul nu si-a amintit cu cer­titudine mai nimic (nici macar daca a fost anchetat si con­damnat pe drept pentru luare de mita), exceptand faptul - esential - ca l-a batut Monica Macovei. Dar rau, rau de tot...

E demn de remarcat (desi “demn” e un cuvant exa­ge­rat, date fiind personajele din paragraful de fata) ca si mandatul de arestare semnat in alb, si chelnerul voi­nicel si informator revoltat, snopit in bataie de doamna Macovei, au fost descoperiti pe undeva de Partidul Conservator, acea organizatie politica numita de pre­se­din­tele Basescu, cu talentul sau de a pune o eticheta memorabila, “solutia imorala” la guvernare. Pentru cei care nu mai tin minte, Partidul Conservator, grupuscul al justitiarilor anti-Macovei, este condus de un fost in­for­mator al Securitatii care a lucrat in comertul exterior in timpul guvernarii comuniste. In ultimii cativa ani a pen­dulat intre mai toate aliantele posibile, injurand azi ce pupa ieri, pupand azi ce scuipa ieri si in general fa­cand tot ce poate ca sa merite eticheta pusa de pre­se­dintele Romaniei.

Nervi de politicieni

O privire mai generala ne arata ca, asa cum spu­neam, aproape toate partidele, din opozitie si de la gu­ver­nare sau de la obscuri senatori PC pana la prim-ministrul PNL, au o adversitate fatisa fata de ministrul Justitiei, Monica Macovei. Doamna Macovei a si fost printre numele vehiculate la remanierile guver­na­men­tale. Doar opozitia inaltilor functionari UE de la Bru­xel­les a salvat-o (daca asta se cheama salvare).

Ceva-ceva e totusi suspect aici. Oficialii UE (care, in ciuda eforturilor noastre de a ne autoamagi, vad foarte clar - poate chiar mai clar ca noi - ce se petrece in Romania) sustin un ministru pe care clasa politica nu-l vrea. Mai mult, revenind la scandalul cu “betia” doamnei Macovei, mi-am amintit una din declaratiile lui Iulian Comanescu, blogger la HotNews.ro: “Avem sap­te surse care spun ca Macovei s-a dat in stamba. Iese ce-a iesit. Erau sapte, crede-ma” 2. Sapte sur­se pentru o stire falsa inseamna - o poate spune ori­ci­ne din mass-media - o campanie concertata impotriva cui­va. Adica impotriva Monicai Macovei.

Ar trebui sa ai orbul gainilor ca sa nu vezi ca, de cand a fost numita ministru al Justitiei si a inceput sa-si ia rolul in serios, doamnei Macovei ii este scotocit tre­cutul, ii este urmarit prezentul, ii este amenintat vii­torul. Accidental, atacurile sistematice asupra ei se com­bina cu o respingere sistematica a legilor propuse de Ministerul Justitiei si care ataca imunitatea, privi­le­gii­le, afacerile si averile clasei politice. Parlamentul Ro­ma­niei cunoaste aliante din cele mai aberante impotriva unor legi ce i-ar supune pe politicienii controlului jus­ti­tiei, cum a fost cea de infiintare a Directiei Nationale Anti­coruptie si cum este cea a Agentiei Nationale de In­tegritate. Se aliaza stanga cu dreapta, Partidul Social De­mocrat cu Partidul National Liberal, ba chiar ad­ver­sari traditionali si altfel ireconciliabili, cum sunt Partidul Romania Mare si Uniunea Democrata a Ma­ghiarilor din Romania. Nici o adversitate ideologica si nici o raca personala nu intrece agresivitatea pe care o arata - strans uniti in jurul privilegiilor - cand vine vorba de Mo­nica Macovei. Criticata cu tafna, apostrofata cu mar­lanie ori luata peste picior, doamna Macovei a devenit inamicul numarul 1 al clasei politice din Romania.

S-ar putea sa fie vina domniei sale. E femeie, vine din­spre societatea civila, asadar, nu cunoaste jocurile po­litice si incearca sa sparga un lant al slabiciunilor care i-a legat si i-a imbogatit pe multi oameni politici de la noi.

Azi, la zoo...

Se zice ca, in fata lupului, cainii inceteaza sa se mai bata intre ei si se unesc impotriva agresorului strain. O imagine buna. Dar cand vad ce se intampla si mai ales cum se intampla, in mintea mea rasare o alta ima­gi­ne: una cu o lady victoriana nimerita in cusca unor mai­mute. Maimutele se apropie de ea mai cu teama, mai cu tupeu, ii smulg fasii din rochie, topaie in jurul ei, chiuie desantat ori isi arata fundul, dupa care fug sa­tisfacute cateva clipe la copacul lor, ca sa revina iar ime­diat. Iar undeva, in afara custii, gloata sta si rade in­cantata de spectacolul oferit.

Si cum sa nu razi la un spectacol atat de grotesc? Dar, dincolo de show-ul mediatic, o lady va ramane in­­tot­deauna lady, iar maimutele, chiar daca le atarni in­sig­ne in piept si le numesti in functii de conducere, ra­man tot maimute.

1. V. ziarul Gindul din 19.10.2006

2. In Dilema veche, nr. 138/ 15.09.2006, Pare-se ca a fi blogger e o mare chestie, interviu realizat de Cristian Ghinea