De același autor
Daca UDMR ar avea însa o singura problema si daca ar fi cea pomenita anterior - cea a etnicismului excesiv -, lucrurile n-ar sta chiar atat de rau. Intr-o societate cu adevarat democratica, orice excese se pot atenua, slefui sau rafina în timp, printr-un contact permanent al formatiunii politice cu alegatorii sai si cu cetatenii romani în general. Doar ca nu aici se opresc problemele Uniunii Democrate a Mítiko din Romania, devenita un fief al mandatatilor de la Bucuresti.
A doua buba - biluntrismul
Unul dintre reprosurile pe care societatea civila le aduce mereu oamenilor politici de la noi este "traseismul", o sintagma eleganta pentru curvasaria din lumea politica autohtona, caracterizata prin migrarea diferitilor senatori, parlamentari, primari etc. dintr-un partid în altul, de obicei din partidul care pierde puterea la cel ajuns la putere. S-a propus si crearea unei legi care sa interzica sau sa restrictioneze o asemenea practica, dar, cum legea trebuie judecata si aprobata chiar de cei pe care îi vizeaza, e de presupus ca ea va îmbogati cu un nou sens expresia "la Pastele Cailor".
Dar chiar daca - prin nu stiu ce minune - un asemenea accident trist pentru politicianul autohton se va petrece odata si-odata, exista un partid ai carui membri nu vor fi afectati nicidecum. E vorba, desigur, de UDMR. Liderii partidului unic maghiar au inventat traseismul de masa, caruia i-am putea spune biluntrism, comprimand într-un cuvant expresia romaneasca "a sta cu curu-n doua luntri". Ei nu trebuie sa-si bata capul cu migratia individuala de la un partid la altul. Migratia UDMR se petrece în bloc, precum migratia cocorilor, spre scaunele calde, adica spre partidul sau alianta aflate la putere..jpg)
Din 1996 pana în 2004 în Romania a existat o alternanta la putere oarecum atipica, desi cu doua forte politice mari: FSN-ul fostilor nomenclaturisti PCR ramasi fideli practicilor socialiste de tip feudal, est-european, formatiune devenita PDSR si apoi PSD, si opozitia concentrata în diverse partide si aliante, initial CDR, iar în 2004 Alianta D.A. Uniunea Mítiko a profitat de situatie si, invitata la guvernare în 1996, ca adversar al PDSR, a ramas acolo zece ani, mai întai cu CDR, între 1996-2000, apoi cu adversarii lor îndarjiti de la PDSR- PSD, între 2000-2004, si, în fine (sper), iarasi cu adversarii PSD, din 2004 încoace. De atunci încoace întretin si o mica palalaie de disidenta în guvern, alaturi de caricatura caragialesca pe nume Partidul Conservator (fost PUR), disidenta care le-ar permite, la o adica, sa faca un nou salt în luntrea de alaturi.
Desi situatia nu e chiar aceeasi, nu pot sa nu-mi amintesc de "fidelitatea" romanilor în aliantele militare, cum a fost cea din al doilea razboi mondial: ba cu nemtii spre Stalingrad, cat timp acestia pareau învingatori, ba cu sovieticii spre Berlin, cand Armata Rosie a rasturnat situatia în favoarea sa. Acest biluntrism pentru care romanii au fost acuzati si s-au si autoacuzat se potriveste de minune liderilor UDMR, care sunt în astfel de privinte la fel de romani ca si noi. Adica la fel de Mítiko.
Daca stau si ma gandesc bine, atata putere de sacrificiu e emotionanta! Nimanui nu-i vine usor sa zambeasca si sa se pupe cu indivizi pe care mai ieri îi înjura, stiind ca maine s-ar putea sa-i înjure iarasi pe cei pe care îi pupa azi. Si invers. Iti trebuie o putere de stapanire imensa. Asa înteleg mai bine maxima nu stiu carui englez realist, care spunea ca în politica trebuie sa ai taria sa înghiti zilnic o broasca raioasa - si sefii UDMR o fac de zece ani... (E drept, în aceeasi situatie în Romania nu se vorbeste de broaste, ci de o materie mai imunda, dar îmi închipui ca efectul e cam acelasi.)
Actionand astfel, liderii UDMR s-au bazat în primul rand pe fidelitatea electoratului de etnie maghiara, erijandu-se cu seninatate (si, initial, cu îndreptatire) în unici aparatori ai drepturilor minoritarilor maghiari. Tot ei, ca reprezentanti alesi ai aceleiasi etnii, se considera si unicii judecatori ai binelui maghiarilor. Astfel, în numele acestora si ca singuri purtatori de cuvant ai lor în plan politic, si-au putut permite aproape toate combinatiile posibile de aliante pre- si postelectorale.
La asemenea reprosuri - care nu sunt nici primele, nici ultimele -, liderii UDMR raspund de obicei ca le-au facut pe toate în interesul cetatenilor romani de etnie maghiara si spre bunastarea lor. Greu de spus daca e asa sau nu. Politicienii romani folosesc acelasi tip de retorica si rareori sunt demni de crezare. Am însa pentru început o mica problema de logica: etnicul maghiar care voteaza cu UDMR aliat cu CDR în 1996 e multumit de alianta între UDMR si adversarii CDR din 2000? Sau etnicul maghiar iubitor de Iliescu (si, eventual, fan al mineriadelor) e multumit cand UDMR aliat al PSD pana în noiembrie 2004 îsi tradeaza aliatul pentru adversarii înfocati ai social-democratilor? Sau, în fine, etnicul maghiar demn, corect, cel care-si respecta întotdeauna cuvantul dat si e mandru de rectitudinea morala a etniei sale deloc balcanice (spre deosebire, sa zicem, de autohtonii majoritari) este pe deplin multumit de biluntrismul celor care îl reprezinta?
Nu intru acum în detalii, dar pot sa banuiesc ca maghiarii din Romania, tocmai fiindca traiesc în Romania, nu sunt complet autisti. Cred ca legaturile lor cu realitatea romaneasca nu se limiteaza la votarea UDMR, dupa care - convinsi ca UDMR lucreaza pentru ei - îsi vad de treburile lor exclusiv maghiare, într-o lume închisa. Ca si romanii, ca si sarbii, germanii sau bulgarii din Romania, au si ei simpatiile si antipatiile lor politice "majoritare". Nu cred ca le e indiferent daca presedintele tarii lor este Traian Basescu, Ion Iliescu sau Corneliu Vadim Tudor. Asadar, mutandu-si fundul politic dintr-o luntre în alta, UDMR risca:
1) sa starneasca antipatiile celor care simpatizeaza cu vreun partid romanesc majoritar proaspat tradat;
2) sa distruga imaginea pozitiva pe care etnicii maghiari o au despre ei însisi (fiindca, daca reprezentantii lor sunt la fel de morali ca si cei ai romanilor, care mai e diferenta? Si care mai e rostul UDMR, ca tot veni vorba?).
Asadar, daca pentru fiinta morala a etnicului maghiar astfel de miscari nu par (sau nu mi se par) foarte benefice, poate ca totusi exista interese de alt rang care merita sacrificiul amintit - adica ingurgitarea broastei raioase azi cu aliantele de stanga, maine cu cele de dreapta. De obicei aici e si zona de care se agata ca stridia de piatra liderii UDMR. Au repus la locul ei statuia generalilor de la Arad! Au obtinut dreptul maghiarilor de a-si folosi propria limba în tribunale, spitale etc.! Avem tablite bilingve! Ar fi nedrept sa neg ca toate acestea sunt remarcabile si demne de toata lauda - mai ales într-o tara cu resurse nationalist-ortodoxiste inepuizabile, cum este Romania -, dar mi se pare cam putin. Si nu foarte relevant, de vreme ce aceste drepturi nu sunt exclusiv ale maghiarilor, ci ale tuturor minoritatilor etnice din Romania si ar fi fost acordate oricum de o tara care vrea sa intre în Uniunea Europeana si are destule bube. Apelul la Uniunea Europeana ca autoritate superioara ar fi la fel de eficient si din opozitie, ba poate chiar mai eficient, caci credibilitatea unui partid care carteste mereu împotriva partenerilor sai, desi i-a schimbat cam pe toti de-a lungul unui deceniu, numai a virginitate politica nu miroase.
In fine, sa nu uitam ca, dat fiind lungul parteneriat al UDMR la guvernare, liderii maghiarilor ar fi avut destul timp la dispozitie sa ajute comunitatile care i-au votat sistematic si cuminte. Ar fi asadar de asteptat ca zonele populate de maghiari sa fie macar un pic mai prospere decat altele, mai ales ca maghiarii sunt, conform stereotipurilor etnice, ardeleni harnici si întreprinzatori. Numai ca lucrurile nu stau tocmai asa.
Conform unui studiu statistic al Directiei Judetene de Statistica Bacau, în anul 2003 (dupa noua ani de partenieriat UDMR la guvernare) rata somajului în judetul Covasna a fost de 7,7% (locul 20 din 42 de judete), în Harghita de 7,8% (locul 21), iar în Mures 6,7% (locul 11). In anul 2004, Covasna are o rata de 8,0% (locul 32), Harghita de 6,9% (locul 23), iar Mures 4,1% (locul 6)1. Un fapt interesant - si, desigur, insinuant - este acela ca Harghita si Covasna, singurele judete unde Markó Béla a obtinut în primul tur al alegerilor prezidentiale din 2004 peste 50% din voturi (adica judete fidele nu doar UDMR, ci si presedintelui sau), sunt si printre cele mai afectate de somaj.
Merita mentionat, tot în discutia despre felul în care UDMR a urmarit interesele maghiarilor (si folosind acelasi studiu statistic citat mai sus), ca în privinta gradului de ocupare a fortei de munca regiunea de dezvoltare regionala "Centru" (care include judetele cu concentratie mare de populatie maghiara - Covasna, Harghita si Mures) s-a aflat si în 2003, si în 2004 pe locul 8 din 8 regiuni, adica pe ultimul loc, fiind regiunea cu cea mai ridicata rata a somajului din întreaga Romanie.
Pana nu plictisesc cu valuri de date statistice pe toata lumea (inclusiv pe mine), mai însir aici cateva informatii preluate dintr-un studiu al Comisiei Nationale de Prognoza, Disparitatile regionale la orizontul anului 2008 2: "Castiguri salariale semnificativ sub media nationala s-au înregistrat în regiunile Nord-Est (cu 10,3%, fiind cele mai mici castiguri), Centru ssubl. meat (cu 8,2%) si Nord-Vest (cu 6,5%)... Cel mai ridicat nivel al somajului, în anul 2005, s-a înregistrat în regiunile Nord-Est, Sud-Est, Sud, Sud-Vest si Centru ssubl. meat, cu rate ale somajului peste media nationala (5,9%), iar cel mai scazut nivel a fost înregistrat în regiunea Bucuresti (2,8%)". Tot de aici am aflat ca în regiunea de dezvoltare "Centru" (care include judetele Mures, Harghita si Covasna) castigul salarial mediu net a fost în anul 2004 de 548,7 RON (5.487.000 lei vechi), adica mai mic decat salariul mediu din toate celelalte regiuni, cu exceptia celei de Nord-Est.
Într-adevar, în cei zece ani UDMR a avut mare grija de regiunea ale carei voturi le obtine sistematic. Cel putin pe site-ul www.clubafaceri.ro judetul Harghita este considerat printre cele mai atractive pentru investitori. De ce oare? "Harghita are ca avantaje pretul redus al terenurilor, costul mic al fortei de munca, numarul destul de mare de someri (8.600 la sfarsitul lunii iunie 2004) ori criminalitatea sub medie. Punctele slabe sunt infrastructura slab dezvoltata si prost întretinuta si lipsa unor parcuri industriale" 3 ssubl. melet. Infrastructura slab dezvoltata. Numar mare de someri. Industrializare slaba. Asta da grija... asta da plan inteligent de ajutorare a etnicilor maghiari. Doar ca pentru asa ceva nu era nevoie de UDMR. La dezvoltare prin subdezvoltare, infrastructura slab întretinuta sau cost mic al fortei de munca se pricepea si Ceausescu.
