Goana dupa coada

Pentru o clipa am fost sus, atat cat pu­team noi. Pentru o clipa am fost in rand cu lumea. Romania a primit lumina verde pentru aderare la termen. Comisarii europeni ne-au strans mana si s-au auzit multe vorbe frumoase, destinul Romaniei s-a reinnodat in sfarsit cu al Europei.

Pe urma am cazut la loc, in incoe­ren­ta noastra cea de toate zilele. Pre­se­din­tele Romaniei a declarat aderarea ca fiind mediocra si-a sugerat ca la anul premierul ar trebui schimbat. Imediat par­tidele coalitiei si-au reluat atacurile reciproce, nici nu mai stii cine-i la putere si cine in opozitie. Siguranta nationala a ajuns in mod miraculos inapoi la PSD. Desi a scazut masiv in sondaje, sub acu­zatii de coruptie, PSD redevine brusc un actor important pe scena politica. Toa­te depind de el, chiar si anticipatele. Incurajat, Geoana pregateste o motiune de cenzura si prevede o perioada de in­sta­bilitate politica.

Sub presiunea radicalilor, care sunt gata sa rupa electoratul maghiar in do­ua, liderii UDMR incearca sa le con­fis­te discursul si iau in brate teza autonomiei teritoriale. Lung prilej de vorbe goa­le si de ipoteze pe masura.

 La  CNSAS, reforma morala se im­­pot­moleste pe zi ce trece, milioanele de dosare declasificate sunt incomplete, mai degraba niste coperti. Victimele Se­cu­ritatii sunt supuse oprobriului public, colaboratorii se dau victime si cresc in son­daje. Ofiterii politiei politice ne privesc cu mila si ne dau lectii de morala. Vadim Tudor cheama securistii de bine in PRM, iar generalul Plesita ne face bezele la televizor. Am ajuns niste gu­gu­stiuci, vorba lui Mircea Dinescu. Securitatea n-a existat, doar informatorii ei.

Sa fie vreun blestem? Taraisul sarpelui si mersul gandacului… Iata ce si­tuatie avem la armata, unde competitia interna PNL-PD a degenerat intr-un con­curs international, cine se retrage mai repede si mai bine din razboaiele altora. PNL a facut primul pas, cerand retragerea totala din Irak, acolo unde pre­se­din­tele Basescu se pregatea sa opereze una partiala. Replica a fost suspendarea ministrului liberal al Apararii sub o acuzatie penala prea subtire ca sa tina in justitie. Si asta tocmai cand seful Statului Major era pus sub urmarire pentru niste contracte de inzestrare. Ce-or fi crezand aliatii despre noi?

 SRI  a ramas acolo unde era "prin tra­ditie", adica in mana unui om al PSD. Se­natorul social-democrat George Maior a fost investit in fruntea institutiei, dupa ce predecesorul sau pesedist Radu Timofte il scapase printre degete pe singurul terorist al tarii, Omar Hayssam. Ca sa le arate liberalilor ca se descurca si fara ei, presedintele Basescu i-a cerut pur si simplu lui Mircea Geoa­na un om in locul lui Timofte. Seful PSD a dat fuga, cuminte, la Cotroceni cu un CV corespunzator, un om mai tanar, la mo­da, din grupul de la Cluj. Premierul l-a acuzat pe presedinte ca a devenit "ju­ca­tor cu PSD". Traian Basescu s-a aratat revoltat, Patriciu a sponsorizat PSD, nu el. Totusi, ce ne facem daca maine dom­nul Tariceanu intra in aceeasi logica stramba si trimite la Bruxelles drept comisar european tot un PSD-ist? Unde ne pot duce relatiile personale proaste din­tre presedinte si premier? Programatic nu-i desparte nimic. Ii urmaream zilele trecute, cum, aproape spate-n spate, vorbeau despre descentralizare. Spu­neau acelasi lucru. Premierul se temea doar ca primarii se vor pricepe prea pu­tin la programa scolara, acolo unde pre­se­dintele era sigur ca edilii stiu mai bine ce profile lipsesc in urbe. Merita sa rupem caruta pentru atata lucru?

Din fericire, electoratul pare sa priceapa lucrurile in profunzimea lor. Eco­no­mia creste incet dar sigur, ca si venitu­rile populatiei active. Singura con­­structie politica viabila este si ra­ma­ne Alianta D.A. (PNL-PD) creditata in sondaje cu 45%. Liberalii si democratii, alaturi de UDMR-isti, reprezinta in ochii electoratului spuma unei decantari firesti in cei 16 ani de la revolutie. La fund a ramas stanga-caviar a baietilor din cartierul Primaverii, o fictiune cu papion. Si PRM, ca o drojdie. Restul sunt efemeride. Este extrem de clar si omul simplu intu­ieste corect. Orice rasturnare a borcanu­lui politic nu va face decat sa tulbure apele si sa aduca iar gunoaiele deasupra. Orice ruptura intre PNL si PD nu poate sa duca decat inapoi, la o coalitie de guvernare cu un PSD nereformat. Pu­tin probabil.

Insa, pana la urma, daca ne straduim din rasputeri, chiar putem sa ne prindem coada.