De același autor
După ce şi-a omorât vremea vânând ilegalităţile şi incompatibilităţile de care se făceau vinovaţi slujbaşi mărunţi din primării, prefecturi şi consilii judeţene, sau cel mult funcţionari publici de importanţă secundară, adică plevuşca, iată că ANI ne-a surprins pe toţi, atacând peştii cei mari: în ianuarie, 2010, primarul Klaus Johannis, foştii miniştri Sorina Plăcintă şi Eugen Nicolăescu, deputatul PNL Mihăiţă Calimente şi însuşi preşedintele Senatului şi al PSD, Mircea Geoană, au făcut obiectul sesizărilor înaintate de Agenţia Naţională de Integritate către Parchetul de pe lângă ÎCCJ.
Astfel, primarul Sibiului este acuzat că s-a aflat în stare de incompatibilitate între 23 aprilie 2003 (data intrării în vigoare a Legii nr. 161/2003 privind asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei) şi 18 mai 2004. Cazul fusese semnalat încă din noiembrie de Evenimentul zilei, dar ignorat de restul mass-media în perioada campaniei. Sorina Plăcintă este acuzată că nu şi-a declarat calitatea de administrator a trei societăţi comerciale, iar lui Eugen Nicolăescu i se impută faptul că nu a declarat donaţii în valoare de 175.000 de lei primite în campania electorală din 2008. Toţi şi-au susţinut nevinovăţia, exprimându-şi totodată încrederea în instituţiile statului. Doar Mircea Geoană a ripostat violent. E adevărat, cazul său are o miză politică mult mai mare, dar este şi ceva mai complicat, iar inspectorii ANI au produs argumente extrem de incomode pentru liderul PSD.
Aşadar, Mircea Geoană şi soţia sa Mihaela sunt acuzaţi de fals în declaraţii în legătură cu achiziţionarea unui apartament şi a două locuri de parcare în valoare de 733.000 de euro. Totodată, ANI susţine că preţul la care doamna Geoană a achiziţionat 17 loturi de teren a fost subevaluat, fiind de 14 ori mai mic decât preţul pieţei în zonă şi îi impută liderului PSD nedeclararea unor dividende de 100.000 de lei realizate de soţia sa la firma TOPCONT. Mircea Geoană a respins – destul de sumar - toate acuzaţiile şi a calificat concluziile cercetărilor ANI drept „o sumă de neadevăruri şi de erori comise fie intenţionat, fie din lipsă de profesionalism“. Apartamentul nu ar fi fost construit, iar chestiunea terenurilor ar fi fost clasată deja de ÎCCJ. În concluzie, totul nu este decât „o făcătură la comandă“, tipică pentru „republica portocalie“. Totuşi, o lectură atentă a comunicatului ANI dezvăluie elemente pe care replica mai mult retorică a liderului PSD le-a ocolit. Astfel, rezultă că „antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat de Cefin Real Estate Residence S.R.L. şi doamna Geoană Mihaela (în calitate de promitent-cumpărător cât şi în calitate de reprezentant al promitentului-vânzător) în vederea achiziţionării unui apartament şi a două locuri de parcare, în valoare de 733.000 de euro, nu conţine o încheiere notarială de autentificare sau o dată certă, putând fi redactat şi antedatat oricând“. Dubios, mai ales că firma Cefin Real Estate Residence S.R.L. este deţinută în proporţie de 100% de off-shore-ul luxemburghez 6A Investment SA, despre care „nu au putut fi obţinute mai multe informaţii, urmând ca organele de urmărire penală să efectueze verificări“. Avem, aşadar, motive să suspectăm că preşedintele Senatului se teme că, prin extinderea cercetărilor la fostul ministru Ion Bazac, asociat la firma de construcţii, şi la fratele Mihaelei Geoană, Ionuţ Costea - cercetat şi el de ANI, potrivit presei –, ar putea ieşi la iveală reţele de afaceri şi interese pe care ar fi preferat să le ţină ascunse.
De altfel, reacţiile importante din PSD au fost destul de rezervate: Ion Iliescu a refuzat să comenteze („Nu pot să comentez ceva ce nu ştiu, nu cunosc“), sugerând doar în treacăt că „anchetele Agenţiei Naţionale de Integritate sunt cu adresă şi programate în timp“, iar Adrian Năstase a sugerat că Mircea Geoană ar fi atacat nu în calitate de lider al PSD, ci de preşedinte al Senatului, adică de om care-l poate înlocui pe preşedinte. Loială, preşedinta organizaţiei de femei a PSD, Rovana Plumb, a calificat demersul ANI drept „vendetă politică“, fiind urmată de o cohortă de pesedişti mai mici sau mai mari, care s-au întrecut în inventarea unor scenarii anti-PSD ce ţin de teoria conspiraţiei.
Putem înţelege dorinţa unora de a-l victimiza pe Mircea Geoană, dar este mai greu să găsim argumente pentru a susţine teza unei intervenţii subterane a şefului statului, care ar fi putut fi interesat de compromiterea rivalului său înainte de alegeri, nu după ce l-a învins la vot. Teoria unui complot anti-Geoană în interiorul PSD nu se justifică nici ea, pentru că inspectorii ANI au început cercetările în cazul Geoană încă din iulie 2009, când nu se ştia că Mircea Geoană avea să piardă alegerile. O explicaţie mai plauzibilă pentru activismul ANI este, credem, dorinţa preşedintelui său, Cătălin Macovei, de a-şi reabilita imaginea serios afectată de episodul înregistrării conversaţiei cu foştii jurnalişti Bogdan Chirieac şi Sorin Roşca Stănescu. În aceeaşi zi, în care era dat publicităţii comunicatul privind cazul Geoană, Cătălin Macovei era „albit“ de Comisia de Evaluare a Consiliului Naţional de Integritate, care-l audiase în legătură cu o serie de reclamaţii formulate de-a lungul anului trecut la adresa sa. Spălat şi uscat de CNI, domnul Macovei l-a ameninţat chiar pe Mircea Geoană că l-ar putea da în judecată.
Desigur, domnul Macovei şi-a calculat bine momentul ofensivei, adică a aşteptat să treacă alegerile şi abia apoi, lămurit cu privire la raporturile de putere, a deschis focul. Dosarele erau în lucru de la mijlocul anului trecut, dar nu se făcuse prea multă vâlvă în jurul lor. Marea întrebare, care rămâne fără răspuns, este dacă ANI s-ar fi sesizat cu privire la averea familiei Geoană şi dacă liderul PSD ar fi câştigat alegerile prezidenţiale. Experienţa ne îndeamnă să nu fim idealişti.
În tot cazul, domnul Macovei şi-a flexat muşchii cu efect pentru că, deşi rezultatele finale ale demersurilor sale urmează să fie investigate de procurori şi apoi să fie confirmate sau infirmate de instanţă, imaginea celor investigaţi a fost afectată cel puţin pe termen mediu.
Să ne bucurăm deci de demonstraţia de forţă a ANI sau să rămânem sceptici? Este adevărat că domnul Macovei nu ne convinge deocamdată că este chiar „sans peur et sans reproche“, dar simplul fapt că există o instituţie care scoate la iveală inadvertenţele din declaraţiile de avere şi incompatibilităţile este un uriaş pas înainte. Monica Macovei, iniţiatoarea ANI (într-o variantă mult mai eficientă), a făcut aşadar o treabă bună. Înţelegem mai bine acum de ce i s-au opus PSD, PC şi UDMR, dar şi de ce doamna Macovei nu este astăzi ministrul Justiţiei. //
