De același autor
Niciun ziarist incomod pentru putere nu va fi surprins de dezvăluirile HotNews în cazul senatorului PSD Cătălin Voicu; dimpotrivă, se va simţi confirmat şi justificat de transcrierile care ilustrează ceea ce „o anumită parte a presei“ a intuit şi dezvăluit deja, şi anume complicitatea dintre magistraţii şi poliţiştii corupţi, politicieni şi oameni de afaceri – adică infrastructura mafiotă a regimului politic instituit în decembrie 1989 sub oblăduirea lui Ion Iliescu – căci senatorul Voicu nu este un borfaş oarecare, ci un nod al reţelei patronate politic de Ion Iliescu: fost locotenent de transmisiuni în armată, cum ne aminteşte România liberă, s-a aflat pe unul din taburile care au spart baricada de la Inter în 21/22 decembrie şi apoi a trecut, împreună cu şeful său, Ionel Marin (viitor director adjunct al SRI), de partea lui Ion Iliescu. Devine apoi aghiotant al procurorului general Gheorghe Robu, consilier la Cotroceni, general, colaborator al fostului şef al SPP Dumitru Iliescu - om de încredere al fostului şef de stat - şi senator PSD, aspirant la funcţia de ministru de Interne în cadrul „proiectului Johannis“.
Poate că senatorul Voicu este, aşa cum l-a etichetat Sebastian Lăzăroiu, un „gargaragiu“; poate că, după cum singur se apără, nu întotdeauna poate realiza ceea ce promite, chiar în schimbul zecilor şi sutelor de mii de euro pe care le pretinde; poate că este, după cum reiese din transcrieri, doar un escroc. Nu dăm sentinţe, dar trebuie să coroborăm conţinutul înregistrărilor DNA cu ceea ce ştim deja. Astfel, ne vom aminti că în 2001 Adrian Năstase condamna „arestările de vineri seara“ şi-l anihila, prin sinistrul Tănase Joiţa, pe procurorul Alexandru Lele, cel care îndrăznise să-l aresteze pe Adrian Tărău, important finanţator al PSD, bănuit de afaceri ilegale cu combustibili. Dosarul Tărău, rămas nesoluţionat, s-a soldat cu sinuciderea tânărului procuror Cristian Panait, după toate aparenţele în urma presiunii şefilor săi. Triada magistraţi corupţi-politicieni PSD-oameni de afaceri dubioşi era evidentă încă de atunci, când distinşi colegi de breaslă se extaziau în faţa capacităţii intelectuale a lui Adrian Năstase.
La o lectură atentă, conversaţiile lui Cătălin Voicu cu magistraţii de la ÎCCJ Florin Costiniu şi Cristian Jipa, cu fostul adjunct al şefului IGPR, Mihai Călinescu, şi propriile sale analize sună ca o continuare a Confesiunilor unui cafegiu de Gheorghe Florescu, dovedind continuitatea sistemului constituit de poliţişti şi de o parte a Securităţii în scopul spolierii statului, căci iată ce spune eroul nostru: „Poliţiştii au şi cârciumile, au şi casele de c..., au şi economicu’ în mână, au şi buticarii. Deci, procuroru’ lucrează prin mâna poliţistului, el supraveghează dosaru’...“. Iar pe poliţişti senatorul îi cunoaşte, îi convoacă şi le aminteşte ce datorii au faţă de el, după cum reiese şi din evocarea victoriei sale în alegerile din 2008 într-un „colegiu foarte controlat de... votanţi de-ai lui Vanghelie“ şi „inclusiv cu lumea interlopă“, care „au treabă cu el“. Rolul-cheie l-au jucat atunci „băieţii mei de la Poliţie, şefii de secţii şi Vanghelie care a dat mesajul“.
Este firesc aşadar ca senatorul interlopilor să lupte pentru refacerea „reţelei“ sale din poliţie şi justiţie, pentru a apăra în continuare clientela politică a PSD şi a se răzbuna pe duşmanii Oprea şi Onţanu. Iar despre „reţea“ am citit şi în faimoasele stenograme ale PSD. Din ea fac parte, spune domnul Voicu, şi Adrian Miclescu, fost adjunct al PNA, şi subordonaţii săi Vasile Drăghici şi Ioan Oţel, care „au lucrat dosarul Flota“ şi care ar fi fost reîncadraţi după ce domnul Voicu dădea afară „pe toată lumea de la DNA“ şi reuşea să unească DNA cu DIICOT. Faptele politice recente confirmă teoriile expuse de Cătălin Voicu: în 2007, Tudor Chiuariu pregătea se pare un proiect de lege în acest sens, iar parlamentarii PSD, PC, PNL şi UDMR, care atacau DNA din toate poziţiile, au votat un Cod de Procedură Penală (respins de Traian Băsescu) care interzicea înregistrările ambientale – adică exact cele datorită cărora avem astăzi transcrierile publicate de HotNews.
Conştienţi de impactul dezvăluirilor, liderii PSD au decis să se distanţeze de cel pe care, potrivit EvZ, Mircea Geoană îl recomanda în 2006 colegilor de partid ca executant direct al generalului Dumitru Iliescu, care poate rezolva „chestiuni juridice“, ceea ce sugerează că situaţia PSD, ca şi hârtia, este cât se poate de albastră. În fond, Marian Vanghelie, Alexandru Mazăre şi Cătălin Voicu sunt oameni de bază ai acestui partid, nu ai altuia, iar lamentaţiile lui Ion Iliescu, care susţine că nici nu-l cunoaşte pe fostul său angajat, sunt tot atât de puţin credibile ca şi patetismul lui Victor Ponta. O fi propus emulul lui „Che“ şi al lui „Fidel“ suspendarea lui Cătălin Voicu şi o fi promis el că se desparte „total“ de „acest mod de a gândi şi a face politică“, dar acest mod de gândire şi acţiune este chiar opera mentorilor săi, Ion Iliescu şi mai ales Adrian Năstase, de care domnul Ponta nu se poate despărţi. Cazul Voicu nu poate fi izolat şi extirpat fără a arunca PSD în comă.
În mod logic, acest scandal ar trebui să şubrezească PSD - favorizând nemeritat partidul lui Gabriel Oprea - şi să provoace un cutremur în magistratură. Din transcrierile publicate de HotNews, Florin Costiniu, şef de secţie la ÎCCJ şi autorul unui cod deontologic al magistratului, şi senatorul Cătălin Voicu apar ca doi coţcari, care îi iau banii lui Căşuneanu, nu-i rezolvă problema şi apoi se jeluiesc penibil la telefon doar pentru a nu-i da banii înapoi, iar Cătălin Voicu îl înjură cu obidă pe Traian Băsescu! Nu suntem în Caragiale, ci în Ilf şi Petrov. CSM s-a autosesizat, dar practica sa anterioară nu justifica speranţa că va lua măsuri exemplare. Delimitarea Uniunii Naţionale a Judecătorilor din 22 martie pare mai degrabă preocupată de faptul că transcrierile au devenit publice decât de gravitatea fenomenului.
Pe de altă parte, cazul Voicu demonstrează totuşi şi că „reţeaua“ a fost parţial demontată de puterea instalată în 2004 şi reconfirmată în 2009, după intermezzo-ul 2007-2008. Monica Macovei şi Daniel Morar, cu echipele lor şi sprijiniţi de Traian Băsescu, au dat câteva lovituri din interior „caracatiţei“, sfidând majoritatea politicienilor. Înţelegem acum cât de uşor puteau fi refăcute tentaculele ei, dacă în 2008 o mână de pesedişti nu blocau numirea lui Cătălin Voicu la MAI şi dacă, un an mai târziu, românii din diaspora nu împiedicau victoria la prezidenţiale a pionului lui Vanghelie şi Voicu: Mircea Geoană, dragostea noastră. Din păcate, lovitura de graţie nu o pot da „caracatiţei“ decât judecătorii, cheia de boltă a „sistemului“. Or, ei reprezintă încă o redută pe care statul de drept nu a reuşit s-o cucerească. //
Cuvinte cheie: PSD, mafiot, Romania libera, Tudor Chiuariu, DIICOT
