De același autor
Ca niciodată în istoria sa, partidul social-democraţilor nu a fost capabil anul acesta să le ofere militanţilor şi votanţilor săi tradiţionala trataţie cu mici şi bere de 1 Mai, ceea ce pentru un partid care a creat reflexul mitei electorale este echivalent cu o catastrofă. Victor Ponta a bravat şi a împărţit celor câteva sute de tineri atraşi în PSD carduri de militant, care s-au dovedit însă altceva decât promisese conducerea partidului: ele nu oferă reduceri la cumpărături şi la cinema, cum se anunţase, ci sunt doar un suport pentru lozinci populiste atât pe faţă - „Vreau viaţă prosperă, România corectă, sprijin pentru cei slabi, străzi, spitale, şcoli moderne, respect pentru cei în vârstă“ –, cât şi pe verso, unde scrie: „Luptăm împotriva nedreptăţii, mizeriei, corupţiei, abuzurilor, sărăciei“.
Liderul tineretului pesedist, Nelu Bănicioiu, a admis că povestea cu reducerile este doar un proiect. Ca să atenueze impresia de sărăcie, noua conducere a PSD şi-a mobilizat liderii, parlamentarii şi sindicaliştii pentru a organiza de 1 Mai un miting de protest împotriva Guvernului Boc. Deşi organizatorii s-au lăudat cu 10.000 de participanţi la Bucureşti, Jandarmeria a numărat doar 5.000-6.000. Restul românilor a preferat să-şi petreacă weekendul pe litoral sau la munte.
Deşi PSD a încercat să pună austeritatea manifestărilor de 1 Mai pe seama crizei economice, a fost evident că ea era în primul rând expresia unei crize financiare a partidului. Campania pentru prezidenţiale a lăsat PSD aproape falit, cu datorii de opt milioane de euro şi este greu de crezut că ancheta declanşată de domnul Ponta privitor la modul în care a cheltuit banii predecesorul său va umple vistieria partidului. Noi însă ar trebui să ne gândim că, în cazul victoriei lui Mircea Geoană la prezidenţiale, cele opt milioane de euro ar fi fost achitate probabil prin acordarea unor contracte de la stat, pentru că PSD este cel care a creat sistemul, însuşit ulterior de toţi, prin care cheltuielile din campanie sunt recuperate după alegeri pe seama bugetului de stat.
Criza din interiorul PSD nu este însă doar de ordin economic, ci şi de ordin politic. Partidul nu s-a dovedit capabil de un mesaj nou şi, deşi ne anunţă eroic – a câta oară ? – că „Bătălia abia începe“, nu are de comunicat soluţii, ci doar lozinci populiste reciclate şi interesante doar pentru electoratul său tradiţional, adică needucat, asistat, îmbătrânit. Un astfel de discurs orientat spre trecut nu oferă nicio perspectivă pentru viitor. De fapt, de la alegerea domnului Ponta în fruntea PSD, partidul nu a oferit nicio soluţie economică concretă, ci doar moţiuni inutile şi tactici obstrucţioniste, şi nici nu s-a preocupat de reforma justiţiei şi de lupta împotriva corupţiei, deşi ambele îi ofereau un teren generos de afirmare. Marele jurist Victor Ponta a ignorat scandalul numirilor la ÎCCJ, în ciuda protestului celor 400 de tineri magistraţi, altminteri colegi de generaţie cu el, şi nici nu l-a preocupat relansarea ANI sau eliminarea din Constituţie a bizarului articol 44 (8), potrivit căruia „Caracterul licit al dobândirii [averii] se prezumă“, ceea ce permite atacarea la Curtea Constituţională a oricărei legi privind controlul declaraţiilor de avere.
Unde este gândirea nouă, îndrăzneaţă, menită să pună bazele unei noi Constituţii şi ale unei noi ordini politice? Nu ar trebui ea să fie apanajul principalului partid de opoziţie, care, liber de răspunderea guvernării şi de capcanele şi ispitele puterii, poate elabora acele programe îndrăzneţe pe care cetăţenii le aşteaptă? Pentru aceasta, desigur, trebuie să înţelegi că nu toţi românii sunt obsedaţi de pomeni electorale şi că ironiile la adresa toaletelor Elenei Udrea şi opulenţei lui Adriean Videanu nu numai că nu ţin loc de programe concrete, dar nici nu sunt credibile din partea discipolului lui Adrian Năstase, care-şi aduce bona copiilor din Filipine. Din păcate, Victor Ponta preferă să rateze şansa de a se afirma ca lider reformist şi curajos, care iese din vechile tipare ale PSD. Mai mult, sub conducerea sa, PSD va fi, se pare, singurul partid care nu va vota Legea lustraţiei, semn că nu poate ieşi de sub tutela lui Ion Iliescu, nici atunci când această lege simbolică nu-l mai afectează.
Legătura cu vechile mentalităţi pesediste se manifestă şi în „inovaţiile“ constituţionale propuse de Victor Ponta, care ar dori ca senatorii să fie aleşi de consilierii locali şi judeţeni. Propunerea a fost desfiinţată de fostul său susţinător Miron Mitrea, care a calificat-o, pe blogul său, drept antidemocratică: „Cum să le iei dreptul cetăţenilor să-şi aleagă direct reprezentanţii? Cum să faci astfel de diferenţe? Unde vrem să ne întoarcem, la votul cenzitar, când numai cei cu un anumit statut social hotărau în numele tuturor?“. Potrivit presei, Miron Mitrea s-ar gândi chiar să părăsească PSD şi să se alăture partidului independenţilor, UNPR, unde are deja destui amici. De altfel, UNPR se dovedeşte altă problemă pe care domnul Ponta pare să nu o poată stăpâni. Liderii săi i-au dat o lovitură de imagine, lansând partidul chiar de 1 Mai, în Piaţa Revoluţiei, cu muzică de operetă şi focuri de artificii, după ce, în prima parte a zilei, a fost aleasă conducerea, constând dintr-o troică de preşedinţi - Marian Sârbu (simplu), Gabriel Oprea (executiv) şi Cristian Diaconescu (de onoare) - şi un şef de stat major, adică Neculai Onţanu pe post de secretar general. UNPR a luat aşadar de la PSD atât ideologia şi o parte din lideri, cât şi culoarea roşie, ca simbol al stângii, iar acum se pregăteşte să-i ia şi electoratul.
Este prea devreme pentru ca să-i putem evalua şansele de reuşită, dar sigur potenţialul de confuzie în rândul alegătorilor este enorm, ceea ce dezavantajează PSD. În plus, noul partid are organizatori eficienţi, care cunosc toate trucurile pesediste, şi resurse financiare, căci numără printre fondatorii săi oameni cu bani – ca Gabriel Oprea şi Neculai Onţanu -, care au conexiuni cu alţi oameni cu bani, şi mai ales pentru că are acces la resursele bugetare. În plus, liderul său neoficial, Gabriel Oprea, şi-a flexat muşchii în guvern şi în parlament, impunând protejarea pensiilor militarilor de rigorile noii Legi a pensiilor. În consecinţă, nici PDL nu poate dormi prea liniştit, ceea ce nu-l consolează însă pe domnul Ponta.
Cu alte cuvinte, luna mai a început cât se poate de prost pentru PSD. Fără bani, fără curaj, fără idei, el riscă să rămână în curând şi fără personalităţi în lupta la baionetă cu UNPR. În rest, pe frontul stângii nu e nimic nou - aceiaşi oameni, aceleaşi obiceiuri –, dar trupele s-au scindat şi se luptă între ele. Lipsit de experienţă şi de forţă, Victor Ponta riscă să se dovedească prea mic pentru un război atât de mare. //
Cuvinte cheie: Victor Ponta, 1 Mai, miting, UNPR, Gabriel Oprea.
