Desființarea pensiilor speciale, un eșec premeditat

O recunosc deschis liderul PSD Marcel Ciolacu și vicepremierul Raluca Turcan, o admite cu jumătate de gură și Ludovic Orban, o spune franc Dan Barna, a demonstrat-o toată presa. Marea hibă a proiectului este faptul că se referă în bloc la toate pensiile speciale, cu excepția celor încasate de militari, aruncând în aceeași oală pensiile magistraților cu cele ale parlamentarilor, polițiștilor, jandarmilor, piloților, diplomaților etc., deși toată lumea știe că deciziile CCR nr.20/2000 și nr. 873/2010 fac inatacabile pensiile magistraților. Desființarea acestora din urmă fiind neconstituțională, tot proiectul devine neconstituțional și, în consecință, toate pensiile speciale rămân valabile, ca și cele ale magistraților. Reaua-credință a politicienilor este deci mai mult decât evidentă.

Nu vom putea niciodată vorbi destul despre fățărnicia oamenilor politici, fie ei și de la PNL, care preferă operațiunile de imagine unor reforme de fond – de care nu au niciodată timp. PNL a făcut și acum ceea ce a făcut și în trecut, s-a aliat unui demers populist, proiectat greșit tocmai pentru ca să eșueze, de teamă ca nu cumva PSD, care a inițiat această bătaie de joc știind perfect ce face, să nu câștige popularitate într-un an electoral. În consecință, premierul Ludovic Orban a adoptat discursul populist al psd-iștilor cu privire la beneficiarii unor pensii de serviciu instituite în 1997 de un ministru al justiției liberal, Valeriu Stoica. Timp de peste douăzeci de ani, nu l-a deranjat existența lor și nici nu s-a revoltat atunci când fostul premier PNL Călin Popescu Tăriceanu a deschis, prin OUG, calea abuzurilor care au generat actuala situație, intolerabilă, e drept, dar deloc nouă. Este vorba de modul de calcul al contribuției guvernului la aceste pensii, care ajunge la 80% din ultimul brut. Ani la rând, magistrații și-a amânat sporurile și alte beneficii până la ultima lună de activitate pentru ca brutul să ajungă la un nivel astronomic, astfel încât procentul de 80% să devină o sumă mai mare decât salariul unui magistrat activ. De altfel, PNL se pregătește deja să dea vina pe cei șase judecători ai CCR care beneficiază de pensii speciale, pentru o probabilă respingere a legii recent votate. Într-adevăr, sumele încasate de cel puțin trei dintre ei sunt extrem de mari pentru o țară care are un deficit cronic al bugetului de asigurări sociale, deficit pe care îl acoperă din împrumuturi, dar aceasta nu justifică fățărnicia PNL și a PSD. Dacă ar fi urmărit cu adevărat desființarea „pensiilor nesimțite”, guvernul PNL ar fi trebuit să separe pensiile magistraților, care sunt intangibile, și să elimine portițele din metodologia de calcul prin care s-au strecurat abuzurile, astfel încât ele să nu depășească salariul unui magistrat în activitate. Or, premierul Orban declară senin, într-un interviu acordat ziare.com, că abia de acum înainte părțile se vor așeza la masă pentru negocieri și că proiectul votat recent nici nu se ocupă de pensiile aflate în plată, indiferent de cuantumul lor. Domnul Orban speră probabil că electoratul îl va credita cu dorința de a „face dreptate” în chestiunea pensiilor speciale și îl va scuti de răspunderea pentru probabilul eșec al demersului la CCR. Este într-adevăr o mare problemă a CCR că are o imagine execrabilă după ce a aprobat toate capriciile legislative ale lui Dragnea, cum este și problema corpului magistraților în ansamblu, că nu se bucură de respectul pe care îl pretinde. Dar cum să respecți o profesie care trimite în CSM o majoritate de tipul Liei Savonea sau ai cărei membri eliberează politicieni corupți, torționari ai fostei Securități, violatori și criminali? Magistrații integri, demni de tot respectul, nu reprezintă o masă critică, ci o mișcare minoritară într-o masă politizată și, cel puțin parțial, coruptă. Ludovic Orban pare să mizeze pe această percepție pentru a-și mări propria cotă de popularitate și, poate – cine știe? – pentru a-l pune în dificultate pe președintele Klaus Iohannis, care este chemat să promulge această lege prost făcută. Este interesant de văzut cum va ieși șeful statului din această capcană.

În discursul populist care domină scena publică pe tema pensiilor de serviciu se pierde însă perspectiva mai amplă a sistemului de privilegii creat în cei treizeci de ani de postcomunism, care sufocă bugetul statului în beneficiul diverselor categorii profesionale, de la polițiști și jandarmi până la parlamentari și magistrați. Cum acest sistem de spoliere a banului public a fost creat și susținut prin decizie politică, nu putem să-i credem tocmai pe politicienii care au fost complici la crearea sa că sunt sinceri când promit că îl vor desființa. Mai mult, sistemul este atât de bine consolidat și categoriile de beneficiari atât de influente și inflexibile (uitați-vă la protestele magistraților), încât niciun politician nu va risca antagonizarea lor. Iar cine va îndrăzni se va izbi de cuibul de privilegiați de la CCR.

O reformă reală a sistemului se poate realiza doar cu o majoritate parlamentară covârșitoare numeric, competentă profesional, curajoasă politic și integră moral și cu o societate civilă bine organizată și activă. Din păcate, mai e mult până departe; rămânem la mâna păpușarilor. //