În urma Mercedesului PSD-ist

Valorificând experiența alegerilor ante­ri­oa­re, PSD și ALDE au furat din nou startul campaniei electorale. Mai mult, au mutat-o în parlament și în studiourile de te­le­vi­ziu­ne, lansând și un nou tip de mită electorală: de la pre­ponderența ligheanelor, pungilor cu alimente și pă­turilor s-au reorientat spre majorări salariale și tăieri de taxe fără număr. Sursa de finanțare este bugetul de anul viitor, care ur­mea­ză a fi devastat preţ de un miliard de euro, după cal­cu­lele miniştrilor de resort. Principalii beneficiari sunt cadrele di­dac­ti­ce și personalul din sănătate. De altfel, PSD a început campania de transformare a medicilor în propria clientelă încă din 2015, când a anunțat un program de mă­riri salariale. Anul acesta, grație sin­di­ca­tului SANITAS, planul a fost depășit și îm­bu­nătățit. Iar promisiunile electorale vi­zea­ză un electorat încă și mai diversificat față de trecut: medici, jurnaliști și liber profesioniștii.

Întrebarea este de ce a dezlănțuit PSD aceas­tă orgie de cheltuieli, pe care o va de­con­ta tot el, dacă ajunge la guvernare, cum indică ultimele sondaje? Potrivit ISSPOL, partidul domnului Dragnea ar câștiga 54% din voturi, deci ar domina ca­tegoric viitorul parlament și ar da și vii­torul premier. Atunci de ce vrea să îm­po­văreze propriul guvern cu un deficit ex­cesiv? Poate pentru că, de fapt, calculele nu sunt atât de simple.

Tot conform ISSPOL, 40% din alegători nu sunt siguri că vor merge la vot. Ei nu sunt votanții PSD, ci sunt cei care vor o schim­bare, dar nu au găsit un partid care să-i reprezinte. La data realizării son­da­ju­lui, însă, PNL nu își asociase încă brand-ul Cioloș. Or, premierul se si­tuează pe primul loc în to­pul încrederii, potrivit ace­luiași sondaj. Cota PNL ar putea deci să crească, pe măsură ce publicul îl va per­cepe ca partidul lui Da­cian Cioloș (care, desigur, nu se înscrie în niciun par­tid, deși nu poate guverna decât dacă este susținut po­litic). Iată de ce este im­por­tant pentru domnul Dragnea să con­tra­ca­reze apetitul pentru schimbare al unor ca­tegorii de alegători care nu reprezintă elec­toratul tradițional al PSD. Cum medicilor și jurnaliștilor nu poți să le dai ligheane și pungi cu ulei, le promiți scutiri de im­po­zite și le votezi măriri de salarii fără nu­măr.

Un calcul legitim, veți spune. Da, răs­pund, dar de un cinism demolator, pentru că implică menținerea statu-quo-ului pă­gu­bos și blocarea reformelor vitale în edu­cație, sănătate și administrație, adică men­ținerea și pe viitor a unui electorat captiv, ce poate fi cumpărat o dată la patru ani cu măriri de salarii și scutiri de taxe pe care specialiștii le consideră iresponsabile. Am obosit cu toții scriind de ani și ani că învățământul de toate gradele este neper­formant și trebuie reformat din temelii. Nu contează, PSD a fost lăsat să anuleze reforma lui Daniel Funeriu, iar acum pro­mite din nou măriri salariale în educație, fără să le condiționeze de performanțe. Nici pentru sistemul sanitar nu se propun reforme, din partea niciunuia dintre par­ti­de, de altfel. Or, aici este foarte clar că statul nu va putea oferi nicicând salarii competitive la nivel european pentru a opri hemoragia de cadre și că risipa din sistem nu va putea fi oprită decât prin spar­gerea monopolului Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, crearea unui sistem concurențial și măsuri de priva­ti­zare. Salariile medicilor ar crește atunci în mod natural, fiind negociate individual cu casele de asigurări. O asemenea reformă, ca­re a fost de altfel propusă în 2011, ar face însă din medici o categorie autonomă, care nu ar mai depinde de „generozitatea“ politicienilor, ceea ce este contrar in­te­re­selor PSD și ale partidelor politice în ge­neral. De aceea, niciun partid nu propune o reformă radicală în sănătate. Mai mult, protestele împotriva reformei propuse de Traian Băsescu acum cinci ani au fost con­duse de liberali, prin Rareș Mănescu.

Pe scurt, PSD ne propune încremenirea în­tr-un model social și economic care are la bază redistribuirea resurselor în funcție de interesele sale electorale, nu de in­te­re­sele țării, și care are drept condiție sine-qua-non renunțarea la reforme. De po­li­tici publice și strategii de dezvoltare nici nu mai are rost să vorbim. Chiar dacă PSD le sugerează, este limpede că nu vor mai rămâne bani pentru ele.

Vor fi în schimb întotdeauna bani pentru ajutoare sociale nejustificate pentru că așa se cumpără cel mai eficient votul rural. Și vai celui care îndrăznește să demaște aceas­tă situație! Va fi înfierat cu mânie proletară, cum a fost ministrul Muncii Dra­goș Pâslaru, care și-a permis să con­dam­ne redistribuirea frauduloasă, prin beneficii sociale necuvenite, a taxelor plă­tite de companii și cetățeni. Dar nimănui nu-i este îngăduit să demonstreze că PSD cumpără, de fapt, alegători cu banii con­tri­buabilului. Noi trebuie să credem că PSD vrea să redistribuie către popor bene­fi­ciile creșterii economice, deși acestea au fost absorbite deja de reducerile de taxe preconizate pentru anul viitor. Și tot pen­tru popor trebuie încălcată și Legea res­ponsabilității fiscale, care interzice acor­darea de măriri salariale cu șase luni îna­in­te de alegeri. Demolarea statului de drept a fost, de altfel, întotdeauna o compo­nen­tă a modelului social-politic al PSD - pen­tru binele poporului, desigur. Doar că, pen­tru acest bine, poporul trebuie să aler­ge în urma Mercedesului PSD-ist, din ca­re o clică de baroni cinici, mulți dintre ei penali - ca domnul Dragnea - aruncă cu bani, ca Gigi Becali. Grăbiți-vă deci, dacă as­ta doriți: campania a început și Merce­de­sul a ieșit pe poarta din Kiseleff. Pe lo­curi, fiți gata, start!