De același autor
În timp ce, la Conferința de Securitate de la München, România era făcută de râs cu cinism de către vicepreședintele SUA J.D. Vance, iar ministrul nostru de Externe, aflat în sală, „tăcea ca un popândău” (Stelian Tănase la B1TV); în timp ce dezastrul proastei guvernări Ciucă-Ciolacu își mai dezvăluia o fațetă prin avertismentul dur al Comisiei Europene că riscăm să pierdem 10 miliarde de euro din PNNR, planificați de guvern pentru investiții, din cauza refuzului guvernanților de a face reformele cerute pentru absorbția banilor; și în timp ce DNA îl anchetează pentru corupție pe generalul Zisu, care coordonează printre altele și Direcția Generală de Informații a Armatei, suspectată de a fi fost infiltrată de simpatizanți ai lui Putin și ai lui Călin Georgescu – ei bine, pe fundalul acestei degringolade naționale a instituțiilor statului, premierul României, Marcel Ciolacu, se filmează pe TikTok în timp ce își salvează pisica din copac. Acest tablou al derivei unei națiuni fără lideri și fără direcție este emblematic pentru moștenirea pe care o lasă României Klaus Iohannis după două mandate prezidențiale.
Nu este greu să ne dăm seama că situația din prezent este mult mai gravă decât cea de acum 10 ani, după încheierea mandatelor lui Traian Băsescu, nu numai pentru că instituțiile statului și guvernanții au încetat să mai slujească intereselor cetățeanului și s-au concentrat pe jefuirea cu impunitate a resurselor financiare ale țării, ci mai ales pentru că situația internațională este amenințată de schimbări nefaste, care riscă să anihileze esența valorilor democrației liberale, temelie a civilizației occidentale contemporane. Exact în aceste momente, România ocupă o poziție periferică în UE, ambiguă față de Rusia lui Putin, nu are niciun canal de comunicare cu liderii europeni sau cu cei americani, și, la nivelul autorităților, nimeni nu este capabil să-i răspundă vicepreședintelui american care ne folosește ca pion în războiul ideologic al trumpiștilor împotriva Europei: responsabilul cu politica internațională, adică președintele, s-a supărat pe țară și pe lume după ce a fost refuzat și de NATO, și de UE, atunci când a cerut o funcție de reprezentare la un nivel pentru care nu era calificat, fie și din cauza faptului că, timp de zece ani, nu a avut nicio inițiativă majoră și nu a căutat să facă din România un actor semnificativ pe plan internațional. Spus pe șleau, de securitatea noastră națională s-au ocupat NATO și SUA mai mult decât șeful statului, iar acum, când SUA planifică să lase Europa la cheremul lui Putin, ne rugăm bunului Dumnezeu ca liderii UE să se gândească și la noi, chiar dacă nu ne consideră demni de a participa la reuniunile lor strategice.
Și de ce ar discuta liderii UE cu România, de vreme ce statul român nu a fost capabil să lămurească măsura interferenței rusești în alegerile din România, pentru că nu își poate permite să demaște complicitățile interne ale rezerviștilor și ofițerilor activi din servicii la vicierea procesului electoral din 24 noiembrie 2024? În calitate de președinte al CSAT și principalul coordonator al serviciilor, Iohannis trebuia să se asigure că acestea apără securitatea națională și că nu sunt infiltrate de Kremlin. În schimb, cum a scris profesorul britanic Tom Gallagher, Iohannis a ignorat pericolele și a lăsat serviciile să preia aproape toată puterea în stat și să-i suplinească practic absența, confirmând suspiciunea că era o marionetă a rețelei GRIVCO.
Totodată, nu putem aștepta ca justiția să demaște tentaculele caracatiței din jurul lui Călin Georgescu, de vreme ce această justiție a fost livrată pe tavă mafioților, prin anihilarea anticorupției după revocarea rușinoasă a procurorului-șef al DNA, Laura Codruța Kövesi, și demantelarea legilor care îi apărau independența. Președinte absent și inconștient, Klaus Iohannis a lăsat mână liberă PSD, PNL și UDMR, prin figurile emblematice Florin Iordache și Marton Arpad, sub oblăduirea unor miniștri ca Tudorel Toader, Alina Gorghiu și Cătălin Predoiu, să aservească justiția față de interesele politicienilor puterii, interesați să obțină impunitate pentru faptele de corupție și abuzurile comise. Numirile de procurori mai mult decât controversați, impuși de servicii, la marile parchete au desăvârșit subminarea statului de drept, pentru care Iohannis nu a manifestat nici cel mai elementar interes.
Și tot lui Klaus Iohannis trebuie să-i „mulțumim” pentru problemele economice resimțite acum de populație cu o acuitate fără precedent. Ele sunt rezultatul guvernărilor girate de el, de la era Dragnea-Dăncilă la era Ciucă-Ciolacu, cea de a doua fiind definită printr-un jaf fără precedent al finanțelor publice în interesul clientelei PSD-PNL, un jaf premeditat, care nu a fost impus de niciun context economic intern sau internațional și a fost calculat de la bun început să fie decontat de contribuabili. Iohannis nu și-a trădat doar electoratul, care l-a votat în baza promisiunii de a scăpa țara de „pe-se-de”, ci și țara, pe care a dat-o pe mâna „tagmei jefuitorilor”.
Împins pe scări de înseși partidele pe care le-a menținut la guvernare împotriva interesului național, Klaus Iohannis a plecat de la Cotroceni cu fața schimonosită de frustrare ca un copil izgonit de pe terenul de joacă chiar de cei pe care i-a lăsat să facă toate stricăciunile pe care le-au dorit.
Pentru moștenirea nefastă lăsată țării, onorul gărzii prezidențiale este cu totul și cu totul nemeritat. Mai degrabă i s-ar fi cuvenit un șut bine plasat cu un bocanc contondent. Mai elegantă de atât nu pot să fiu.
Comentarii 0