De același autor
Averea SNCFR a fost dată în administrarea Societăţii Feroviare de Turism, cu scopul devenit clar acum de a fi „izolată“ şi „preparată“, astfel încât anumiţi oameni de afaceri autohtoni care i-au mirosit potenţialul s-o ia pe nimic.
Dintr-un excelent reportaj difuzat de PRO TV în emisiunea România, te iubesc!, aflăm că SNCFR (mai) are încă un patrimoniu turistic considerabil, distribuit în zone vestite ale ţării, ca Snagov, Băneasa, Vatra Dornei, Sinaia, Eforie, Sighişoara, Sibiu. E vorba de terenuri bine amplasate, vile, restaurante şi hoteluri, dar şi de câteva trenuri de epocă, splendide bijuterii, totul administrat de Societatea Feroviară de Turism (SFT), creată în 2003-2004. Această nemaipomenită bogăţie arată însă ca pierdută într-o zonă crepusculară: ziduri dărăpănate şi mâncate de igrasie, ferestre sparte şi mochete mustind în apă, laolaltă cu resturi de tapet elegant, candelabre într-o rână şi mobile, cândva, luxoase. În unele foste hoteluri, oamenii străzii, câinii vagabonzi şi şobolanii şi-au găsit, după nevoi, culcuşul. Şi asta, la lumina zilei, în mandatele succesive ale tuturor miniştrilor Transporturilor din 2003 încoace şi sub ochii deputaţilor şi senatorilor de toate culorile.
Au ştiut oamenii ăştia despre manevrele de la SFT? Dacă au ştiut şi au tăcut e grav, cum la fel de grav e şi dacă n-au ştiut, iar acum, când ştiu, nu se întâmplă nimic. „Prostie? Sau hoţie?“ este întrebarea laitmotiv a reporterului PRO TV, Cosmin Savu, care ne arată cum unicul tren sanitar din Europa a fost tăiat şi vândut la fier vechi anul trecut şi cum trenurile de epocă ruginesc, ce-i drept, păzite, în staţii.
Să mai notăm că, în ansamblu, SNCFR are datorii, la bugetul de stat şi furnizori, de aproape un miliard de euro pe care guvernul se pregăteşte să le şteargă, prin transformarea lor în acţiuni... Că, faţă de aceste fără de leac pierderi ale companiei, tânărul ministru Nazare declara că e hotărât să lupte cu infractorii... mai exact, cu cei care nu-şi cumpără bilet de tren şi merg cu naşu’.
Să revenim însă la încă averea SNCFR, dată în administrarea Societăţii Feroviare de Turism, cu scopul devenit clar acum de a fi „izolată“ şi „preparată“, astfel încât anumiţi oameni de afaceri autohtoni care i-au mirosit potenţialul s-o ia pe nimic. O spune celebrul Mihai Necolaiciuc, fost director general al CFR în guvernarea Năstase, cercetat în prezent pentru abuz de putere şi deturnare de fonduri de circa 70 de milioane de euro. „Surpriza pe care am avut-o eu e că a apărut acest SFT. Asta a fost. A apărut şi s-a băgat în ea numai hoteluri, restaurante şi cam aşa ceva, nu? Active imobiliare atractive, am putea spune. Înseamnă că asta a fost făcută ca să se vândă...“, conchide relaxat Necolaiciuc, recunoscând că „au venit şi la el“ persoane care să îi propună vânzarea în pierdere a anumitor active. „Unu’ venise aşa ca dumneavoastră. Facem jumate-jumate, facem târgul mâine“.
Jaful organizat la SFT s-a constituit în jurul modelului dat de Hotelul Astoria de lânga Gara de Nord, pierdut în 2007: pentru o datorie de 17.500 de euro, hotelul este ameninţat cu executarea silită. Societatea Feroviară de Turism, cea care administra hotelul, angajează pentru reprezentarea în instanţă o firmă de avocatură, Sfârâială şi Asociaţii (observaţi ironia sorţii!). Dar avocaţii Sfârâială nu sunt plătiţi şi se întorc împotriva societăţii. Câştigă procesul şi hotelul, contra a 500.000 de euro, pe care îl vând ulterior cu 2,5 milioane de euro. Odată pusă la punct, ingineria financiară merge strună şi în cazul unui teren de pe malul Lacului Herăstrău: evaluat iniţial la 50 de milioane de euro, ajunge în mâinile unei firme din Constanţa pentru doar 830.000 de euro.
În fine, cel mai de soi activ al SFT, complexul Astoria din Snagov, întins pe o suprafaţă de 22 de hectare, cu sală de conferinţe, dotată la vremea respectivă după ultimul răcnet, piscine, săli de sport, restaurante şi locuri de cazare, este acum într-o stare de jalnică degradare. Din toamna lui 2011, complexul a fost închis, iar angajaţii de aici au fost puşi pe liber. În jurul clădirilor lăsate dinadins să se ruineze, amuşină însă mulţi „antreprenori“ interesaţi să achiziţioneze complexul la un preţ cât mai mic. De pildă, piscina complexului, care a costat peste un milion de euro, a fost închiriată în 2009 cu 345 de euro pe lună, şi, prin acte adiţionale, a ajuns la 455 de euro pe lună... Ş.a.m.d.
Cazul Societăţii Feroviare de Turism nu este, se înţelege, decât un strop de apă în oceanul jafului postcomunist. Şi asta ştiind, ce căutăm noi oare în UE, NATO, Schengen?
