Din nou despre trecutul care nu trece

Rodica Palade 30.07.2008

De același autor

Recent, trecutul, care nu vrea sa trea­­ca, a reocupat scena publica, re­des­chizand discutia nepurtata nicio­da­ta serios in Romania: ce facem cu acest trecut. Ramasi doar la faza - ne­ce­sara - a descrierii lui, nu am luat nicio hotarare concreta legata de pre­lu­cra­rea, apoi de ordonarea lui morala si legala. Am interiorizat acest trecut ca pe o boala in a carei vindecare prea pu­tini mai cred si cu care traim… In felul nos­tru: cu crampe episodice, urmate de uitari compacte. In afara de condam­na­rea comunismului, ca act adoptat de statul roman, nicio urmare. Aici, se ara­ta cu degetul mustrator doar spre pre­sedintele Basescu, omitandu-se voit sau nevoit ca nu este de com­pe­ten­ta lui sa treaca la fapte. In repro­su­ri­le care, in fond, tintesc politic se as­cund mediocritatea, inertia si nepu­tin­ta noastra, ca societate (parlament, gu­vern, asociatii profesionale), de a ges­tio­na trecutul comunist al tarii. De asta, acest trecut se si incapataneaza sa nu treaca, exhibandu-si periodic mon­struozitatea integrala, conservata astfel de oboseala, indiferenta si nepri­ce­perea unei intregi societati. Cred ca, in realitate, nu ne pasa.

Ultima criza: Herta Müller si Richard Wagner, urmati de mai multi membri ai co­munitatii romanesti, au protestat in presa germana fata de prezenta la Academia de Vara de la Berlin a doi fosti informatori ai Securitatii, Sorin An­tohi si Andrei Corbea-Hoisie, primul avand la activ si acuza de frauda uni­ver­sitara. Protestul este formulat la adresa lui H.-R. Patapievici, pre­se­din­te­le Institutului Cultural Roman, care, in opinia celor doi scriitori germani, se face vinovat de "exportarea" fostilor in­formatori ai Securitatii in Occident, prin intermediul institutiei pe care o con­duce, contrazicandu-si, astfel, con­vin­gerile morale. Printr-un comunicat al ICR ni se explica: "Asa cum nu face judecati asupra formelor este­tice propuse de artisti, ICR nu face ju­decati morale nici asupra ideo­lo­giei ori convingerilor lor". Iar intr-o scri­soare publica, adresata Hertei Mül­ler, H.-R. Patapievici detaliaza: "Ce ar in­­semna daca ICR s-ar erija intr-o in­stanta morala, care si-ar selecta par­ticipantii la programele culturale pe care le finanteaza dupa criterii mo­rale, filosofice ori religioase parti­cu­lare. Ar fi un dezastru de subiec­ti­vism. (…) Faptul ca Antohi si Cor­bea-Hoisie participa la aceasta scoa­­la de vara nu inseamna ca eu per­so­nal sau ICR aprobam ori jus­ti­fi­cam trecutul lor de informatori: in­­seamna doar ca ei au fost consi­de­rati parteneri academici plauzibili de catre colegii lor germani si israe­lieni, personalitati respectate ale co­mu­nitatii internationale".

Actul etic al Hertei Müller, cu toata impulsivitatea lui, este pe deplin jus­ti­fi­cat, cu atat mai mult cu cat vine din par­­tea unei persoane al carei destin ro­ma­nesc a fost profund marcat de vio­len­ta obscena a Securitatii. Revolta si furia ei nu au cum sa treaca peste "ac­ci­dentele" biografice ale celor doi. In­­tran­sigenta scriitoarei face recurs la fe­lul in care a fost transata chestiunea in­­­formatorilor STASI in Germania si la res­­­ponsabilitatea Romaniei, ca tara, ca­­re a facut promisiuni la integrarea in UE.

Din afara, situatia e simpla. Re­zol­va­bila. Sunt oameni care au parasit Ro­ma­­nia si care privesc tara printr-o len­tila inca aburita de oroarea comunista. Ei cred ca la Bucuresti se vorbeste tot in soapta, de frica Securitatii. Daca in­­cerci sa le explici ca n-ar fi chiar asa, in­­­cepi invariabil prin "e complicat", pier­­zandu-te intr-o epica arborescenta, cu multe psihisme individuale, care, in loc sa lamureasca, mai mult deruteaza. Ramai cu gustul amar al unei relatari con­fuze, de neinteles pentru un occi­den­tal, cum ca in Romania sunt oa­meni, multi oameni, cu povesti nesfar­si­te, interesante, dramatice si "e com­pli­­cat" sa-i supui regulamentelor, re­gle­mentarilor, chiar legilor. Institutiile, care ordoneaza societatile normale, sunt prea stramte pentru complicatiile noastre si nu reprezinta decat reflexul vietii conducatorilor lor, cu convingeri, ideologii, umori, capricii, preferinte si interese proprii. In marea majoritate a cazurilor, institutia e siluita sa ia forma conducatorului ei si nu invers, fiind su­pu­sa, de la un mandat la altul, unui ba­lans periculos care nu lasa in urma mai nimic durabil.

Exasperata acum, Herta Müler il so­meaza pe H.-R. Patapievici sa faca drep­­tate, reprosandu-i ca "ICR tra­ieste pe o alta planeta, unde nu exis­­ta conceptele de demnitate perso­na­la si integritate morala in stiinta". Ca si cum exmatricularea lui Antohi si Cor­bea-Hoisie dintr-un program cul­tu­ral al ICR ar rezolva problema pro­fun­da a dezinteresului societatii, in marea ei majoritate, de a transa tre­cutul co­mu­nist. Nu mai departe decat in urma cu cateva luni, Grupul pentru Reforma Universitara de la Timisoara (in fapt, doar cativa profesori) cerea apasat acest lucru. Am crezut atunci ca se va declansa in toate centrele uni­ver­sitare, toate garnisite cu fosti infor­ma­tori si securisti, un tavalug al refor­mei morale. Nimic. Cine i-a impiedicat pe universitari sa-si croiasca si sa im­pu­na norme de integritate morala, con­dam­nand astfel comunismul la fata locului? Dar pe artisti, pictori, scriitori, cineasti, arhitecti? Ei, aici, cand vine vorba de etica si estetica, chiar "e com­plicat". Si probabil ca acesta este unul dintre motivele tari al faptului ca ac­tuala conducere a ICR a ales sa se comporte ca o institutie impartiala, cu re­guli si reglementari antipatice, nesu­pusa convingerilor intime ale sefilor ei. Dar, in cazul de fata, cartoful fier­bin­te aterizat la Berlin, fie si cu accep­tul colegilor germani si israelieni, re­des­­chide cutia Pandorei.

Ce facem noi toti, nu doar ICR, cu ba­laurii si duhurile trecutului? Nu stiu. Si e putin probabil ca acest ultim epi­sod tulbure, starnit de furia si durerea Hertei Müler, ne va scoate din amor­tea­la. Ca dovada, reactia jubilativa a mai multor compatrioti, care au extras din aceasta intamplare doar satisfactia ca l-au "prins" pe Patapievici in fla­grant (ceea ce e rentabil pentru noto­rie­tate), fara sa vada falimentul moral fla­grant in care ne aflam cu toti.

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2024 Revista 22