Propuneri amicale pentru partidul-stat USL

Cum ne-am pomenit pe nepusă masă cu o reamenajare coşmarescă a României, vă asigur că episodul nu face parte din anul Caragiale, ci este, va fi, pentru mult timp de-aici încolo, chiar viaţa noastră de ciumaţi nefericiţi ai Europei.

Propun ca pupitrul Administraţiei Pre­zi­denţiale să fie rapid mutat de la Co­tro­ceni în studiourile Antenei 3. Sau vi­ce­versa. Pentru in­te­ri­mar, ar fi la în­de­mâ­nă, iar contextul l-ar face să se simtă ca acasă. Propun ca Da­na Grecu să fie în­locuită cu doamna pro­fesoară Zoe Petre: publicul Antenei 3 ado­ră referinţele la Aristotel, iar Dan, co­pi­lul doamnei, ado­ră scaunul de la MAE, mai ceva ca pe un căluţ de lemn. Mai pro­pun ca Mircea Do­garu (col.r.) să fie în­locuit cu Alina Mun­giu-Pippidi, care vi­­ne de la Harvard, are ISI berechet şi, oricum, se pricepe mai bine la societatea civilă. Păcat că unul ca Ioan Rus cu „mi­ni-recensământul“, fă­cut după metoda „mă, Popescu, Vasile există?“, de­mi­sio­nează tocmai acum de la Interne, în plin proces de facere har­cea-parcea a listelor electorale. Sperăm că succesorul lui, Mir­cea Duşa, să ducă treaba la bun sfârşit. Când va trece şi peste acest hop, îl vom în­treba pe Mircea Duşa cum, de exem­plu, biroul electoral din grădiniţa Colo­nia, sat Gogoşu, Me­hedinţi, cu 88 de în­scrişi pe liste şi cu 408 buletine primite, la desfacere, nu­măra în urnă 233 de bu­letine. Sau cum în satul Vlaici, Olt, cu 299 înscrişi pe listă şi cu 609 buletine primite, s-a ajuns ca în urnă să fie nu­mărate 605 buletine (rată de participare, 202%). Etc.

Premierul Victor Ponta trebuie neapărat păstrat, ce dacă a plagiat? Aţi observat ce subtil a încercat d-na Cati Andronescu să-l scoată din bucluc? Comisia ei de ca­să a curăţat-o pe Kövesi, decretând „nu a plagiat“. Aşadar, eu v-o dau pe Co­druţa, lăsaţi-mi-l pe Victoraş. Dar ni­meni nu o vrea pe Codruţa cu plagiat. Şi dacă a copiat, să plece. Revenind, Ponta e util ţării jefuite de PDL, poporului îm­pilat de Băsescu şi partidului-stat USL, pe care se tot chinuie el să-l pună pe pi­cio­are. Cu gura căscată asistăm la efi­ca­ci­ta­tea violării instituţiilor, mulţi tânjind acum, oroare!, după „politizarea la sân­ge“ a împleticitului Guvern Boc. Violul în grup se face cu înlesnirea câte unui Grăj­dan, care ştie să se facă util când par­tidul-stat o cere: nu mai departe cel/cea de la Curtea Constituţională, ca­re a „uitat“ să pună un buclucaş nu în fra­za dictată de judecători: „pre­şe­din­te­le nu a încălcat grav Cons­tituţia“. Acum, când cu refe­ren­dumul, ace­laşi/aceeaşi a trimis două adrese: una la presă, alta la guvern, care ar fi pri­mit liber la reinventarea listelor. Pâ­nă iese.

Să nu se atingă nimeni de Andrei Mar­ga, cu riscul de a trebui să fie re­ţinut chiar şi cu forţa: nepreţuitul său fee­ling cu intrarea noastră în Schen­gen, chiar dacă numai de Schen­gen nu ne mai arde nouă acum, ne-ar fi util în relaţia cu Kremlinul, KGB şi rucsacul din tinereţe al doamnei Merkel. TVR nu are altceva de făcut decât să-şi schimbe numele în Vocea Rusiei, în rest, e OK.

În fine, dar nu în ultimul rând, tre­bu­ie păstrat şi înscăunat definitiv, la Co­troceni, Crin Antonescu. Un tip mai jucător ca ăsta nu vom găsi curând şi nici pe toate drumurile: de-ar fi să lu­ăm numai cum a ajuns el cu doar 8.000 de voturi în Senat şi cu o că­ruţă de absenţe să-i ia de guler pe ti­pii de la CCR şi pe indisciplinatul de la STS. El n-ar avea nevoie să-i toar­ne braşoave lui Barroso, cu statul de drept bla-bla. S-ar răţoi la el un pic mai tare decât a făcut-o cu Chiliman şi gata. Să-i treacă pofta pe viaţă nu­mitului Barroso şi altora ca el de-aco­lo, de pe la UE, să se mai amestece în treburile noastre interne. Acum o să pună la punct şi afacerea cu de­făimarea ţării, o să cheme SIE la or­din şi o să-i ceară scurt: să spună ci­ne a organizat, coordonat şi finanţat campania de denigrare a României, ţară condusă atât de bine de el şi de Voiculescu. Timid, îi sugerez să-l în­trebe pe Emil Hurezeanu, fost lup­tă­tor pentru libertate la Europa Li­be­ră, actualmente luptător în tranşeele Vântu, cum ajunge o ţară multilateral dezvoltată, avântată spre comunism în zbor, să aibă o imagine făcută ţăn­dări, graţie oficinelor străine. Hure­zeanu i-ar mai putea povesti mai mul­te interimarului: şi câte ceva des­pre cum în Occident, spre paguba lui, a Occidentului, nu există ceva ase­mă­nător cu Antena 3 + Realitatea, nici po­liticieni şi nici jurnalişti smintiţi de bani (şi, când sunt, îi trozneşte le­gea); cum în Occident nu sunt mag­naţi care ordonă parlamentelor să se urce pe legi, nici, cu toată tehnica re­lativizării, reguli făcute după ce s-a jucat jocul. Hurezeanu ar fi desigur în măsură să-i povestească in­te­ri­ma­rului şi ceva cu tâlc şi încurajator des­pre cezarismul „omului în tricou bleu“, acum, când ne ducem toţi de-a dura înspre tărâmul cuprinzător al statelor eşuate.

Cum ne-am pomenit pe nepusă masă cu o reamenajare coşmarescă a Ro­mâ­niei, vă asigur că episodul nu face par­­te din anul Caragiale, ci este, va fi,  pen­­tru mult timp de-aici încolo, chiar viaţa noastră de ciumaţi nefericiţi ai Europei. //