De același autor
Serviciile secrete sunt structuri nedemocratice, menite prin definitie sa ascunda lucrurile pe care le fac, fiind greu de controlat chiar in state cu traditii democratice. Oricat de avansate ar fi legile pe baza carora functioneaza, aceste institutii pot fi oricand suspectate de excese si derapaje, fiindca lucreaza sub paravanul "secretului" cerut de "interesul national". Controlul parlamentar impus de rigorile transparentei este superficial, in cazul serviciilor de informatii interne de pretutindeni, si extrem de sumar, in cazul serviciilor de spionaj. Bucataria operatiunilor trebuie adesea ascunsa pentru a nu deranja relatiile amicale dintre state. Acesta e si motivul invocat de presedintele Basescu pentru pastrarea la adapost a unor dosare intocmite de fosta Securitate in care apar si nume ale unor diplomati straini, sustinatori ai dizidentei autohtone sau colaboratori ai organelor de represiune ale regimului Ceausescu. Pe langa aceste documente care implica alte state, serviciile secrete romanesti au avut insa timp sa conserve si date compromitatoare despre persoanele publice contemporane. Arhiva Serviciului de Informatii Externe (SIE) contine probabil documente sensibile despre multi oameni de afaceri, politicieni sau chiar ziaristi care au avut inainte de 1989 contacte cu exteriorul. Potrivit proiectului de lege privind organizarea SIE (art. 14). "Documentele Serviciului de Informatii Externe sunt pastrate in arhiva proprie si pot fi consultate, in functie de nivelul de clasificare si regulile de acces, numai in conditiile legii, cu aprobarea conducatorului institutiei". Directorul SIE are, de altfel, prin lege, puteri discretionare, avand posibilitatea la nevoie sa puna la cale jocuri subterane, mai ales daca in aceasta functie este numita o persoana care are datorii politice sau de alta natura (cum este si cazul actualului sef al SIE). Ordonanta de Urgenta nr. 16 din 2006 care modifica Legea CNSAS precizeaza (art. 20) ca toate actele, dosarele, registrele, inregistrarile foto, video, audio si informatice, bazele de date, inclusiv dosarele de cadre ale ofiterilor de Securitate, "cu exceptia celor care privesc siguranta nationala" aflate la SRI, SIE, MApN, Ministerul de Interne si celelalte detinatoare de arhive, vor fi preluate de Consiliul National de Studiere a Arhivelor Securitatii. In cele din urma insa, directorul SIE va decide cate si ce fel de dosare va trimite la CNSAS si nimeni din afara nu va putea verifica arhiva serviciului de spionaj. Nici in privinta SRI lucrurile nu stau mai bine, fiindca doar putinii initiati din interior stiu ce documente au disparut, cate si unde au fost puse la pastrare si cate dintre cele catalogate de "siguranta nationala" ar periclita intr-adevar siguranta statului daca ar fi date publicitatii.
Dezinformarea si manipularea, instrumente legale ale SRI
Operatiunile SRI din vremea mineriadelor, cele care au generat conflictul violent de la Targu Mures sau alte actiuni maligne din scurta istorie a Serviciului Roman de Informatii vor ramane probabil clasificate pentru 50 sau 100 de ani, pentru a-i proteja pe harnicii lucratori ai serviciului, dupa cum sugereaza documentele de lucru care vor modifica actualul cadru legal privind siguranta nationala.
De altfel, noul proiect de lege a SRI incurajeaza si pe mai departe tehnicile de manipulare si dezinformare. La articolul 16 se propune ca "in scopul prevenirii si contracararii agresiunilor informationale", Serviciul sa "elaboreze si sa propuna strategia si tactica informativa si contrainformativa privind actiunile si formele specifice de aparare impotriva razboiului informational, precum si masurile de prevenire si contracarare". Nu este foarte clar pentru ce fel de "razboi informational" ar trebui sa lucreze SRI, de aceea el poate include si conflictele care au loc prin intermediul mass-media intre diverse grupari politice sau de interese sau chiar intre Cotroceni si Palatul Victoria, de care serviciile nu fost intotdeauna straine. La acelasi articol apare si obligativitatea SRI de a "sesiza oportunitatile de promovare si sustinere a intereselor nationale prin operatiuni informationale". Prin aceste formule se reia ideea mai veche a generalului Talpes, care, in 2002, pe vremea cand conducea Departamentul pentru Securitate Nationala de la Cotroceni, a pus la punct Strategia de contracarare a atacurilor la adresa Romaniei. Textul acestui document recomanda sa fie "detectate site-urile cu potential ostil" si reactionarea prin "tehnici performante de actiune cibernetica si informationala asupra unor elemente ostile (retele, site-uri, chat-uri, forumuri de discutii, trimiteri electronice etc.)". Desi aceasta strategie nu a devenit niciodata document legal, prevederile ei au fost aplicate pe vremea guvernarii Nastase.
Raportul de activitate al Serviciului Roman de Informatii pe 2004 mentioneaza, astfel, ca si in multe dintre documentele anterioare, existenta unor campanii denumite "propagandistice" care ar influenta in mod defavorabil interesele Romaniei. Este vorba inclusiv despre mediatizarea in plan intern si extern a unor subiecte care ar fi discreditat Romania ca viitor membru al Uniunii Europene. Se intelege, de pilda, ca interesele tarii nu erau afectate de contractele dezavantajoase incheiate de Cabinetul Nastase cu firme precum Bechtel sau EADS, ci de comentarea lor in presa interna si internationala.
"Operatiunile informationale" pe care si le doreste SRI sunt de fapt manipulari sau dezinformari, care, in numele sustinerii "interesului national", pot aparea camuflate in spatele unor articole de presa prin intermediul unor ziaristi aflati in solda serviciilor. Structurile informative de peste tot se folosesc adesea de astfel de instrumente, mai ales in situatii de razboi, dar, in Romania posdecembrista, prin "operatiuni informative" s-au reglat de obicei conturi intre grupari politice sau economice, iar legalizarea lor ridica noi suspiciuni asupra metodelor de lucru ale profesionistilor din serviciile secrete. Acesti profesionisti, despre care Traian Basescu spune ca au varste fragede, au fost formati de batranii securisti, retrasi acum la Institutul National de Informatii sau in firme de consultanta economica. Tinerii lucratori din serviciile speciale nu si-au demonstrat inca bunele intentii si e posibil ca mentalitatea si modul lor de lucru deprinse de la vechii maestrii ai politiei politice ceausiste sa perpetueze vechile modele si jocuri de putere la care s-au dedat in ultimii 16 ani serviciile de informatii autohtone.
