De același autor
Dacă mergi acum pe stradă și întrebi oameni la întâmplare dacă Traian Băsescu a fost un președinte ”prieten cu scandalul”, probabil că și cei mai aprigi susținători pe care i-ai putea nimeri ți-ar răspunde afirmativ. A fost, de altfel, eticheta favorită a adversarilor politici: ”Traian Băsescu se hrănește din scandal”, ”Traian Băsescu nu știe decât să facă scandal”. S-ar zice că eticheta a prins. Nici n-ar fi fost greu, Traian Băsescu nu e un temperament comod, iar ca președinte a fost mai tot timpul în ofensivă. A pus la rândul lui etichete, uneori la limita jignirilor, a dat ultimatumuri, a amenințat, a ironizat, pe scurt, a părut tot timpul personajul pus pe harță, veșnic nemulțumit, acid, în război cu toată lumea.
”Scandalul” a intrat în imaginarul colectiv ca o tușă negativă pe portretul unui președinte la final de mandat. Este însă asta o umbră caracterială a omului Traian Băsescu sau face parte dintr-un rol pe care președintele Traian Băsescu și l-a asumat? Și, desigur, dacă a fost un rol, care au fost efectele acestui rol asupra societății în ansamblu?
Înainte de a răspunde la aceste întrebări, aș vrea să mă întorc pentru o clipă la ceea ce majoritatea analiștilor a numit ”miracolul” din 16 noiembrie 2014. O victorie total neașteptată, împotriva sondajelor și pariurilor, a unui candidat, care a fost, fără îndoială, opusul lui Traian Băsescu. Personajul politic Traian Băsescu ne-a obișnuit cu ”miracolele” electorale în 2000, în 2004, în 2009, chiar și în 2012. Acele răsturnări spectaculoase de situație, care au lăsat adversarii cu gura căscată sau care chiar i-au făcut pe unii dintre ei să se viseze președinți pentru câteva ore.
Cum de a reușit Klaus Iohannis, un candidat liniștit, chiar șters, pacificator, fără verb, fără replică să producă o asemenea întorsătură istorică? Răspunsul la această întrebare cred că ar trebui căutat în rolul pe care Traian Băsescu l-a jucat în ultimii zece ani. Paradoxal, dar toate analizele post-electorale au atribuit un efect minor al candidatului Iohannis la propria victorie și un rol important, dar insuficient, forțelor politice care l-au susținut. Pe bună dreptate. A fost o revoltă, asta am simțit-o cu toții, o mini-revoluție: un milion de români care au stat în case în primul tur de scrutin au ieșit în cel de-al doilea tur și, așa cum au arătat analizele sondajelor la urne, au votat majoritar candidatul ACL. Doar o emoție populară puternică, un sentiment de frustrare și nedreptate ar fi putut inversa calculele analiștilor în al doilea tur de scrutin.
Și acum mă întorc la ”scandalagiul” Traian Băsescu. Cred că un efect al președintelui turbulent asupra românilor a fost tocmai acesta: a plantat sămânța revoltei în sufletul oamenilor. Sămânța revoltei a transformat o populație amorfă, orbecăind în căutarea democrației, într-o mulțime de cetățeni conștienți.
Traian Băsescu a fost primul șef de stat care criticat vehement statul. Nu doar că a pus reflectoarele pe disfuncționalitățile cronice din instituții, dar s-a comportat ca un cetățean model: a fost nemulțumit și a cerut, a fost revoltat și a bătut cu pumnul în masă. N-a făcut asta pe ”firul scurt”, deși nimic nu l-ar fi împiedicat, a făcut-o public, uneori cu drapelul în spate. Cred că am auzit de sute de ori replica asta în gura detractorilor : ”Domnule, de ce era nevoie să-l lovească așa în public, putea să pună mâna pe telefon și să-i zică ce are de zis”. Nu, Traian Băsescu n-a pus mâna pe telefon să atragă atenția premierului sau unui ministru sau unui șef de instituție, ci a făcut-o în văzul tuturor, în ochii publicului.
Ceea ce a fost catalogat adeseori ca un soi de ”macho”-ism politic, a fost de fapt un gest pedagogic. Așa cum copilului trebuie să îi arăți secvențial raportul între cauză și efect, la fel avea nevoie românul simplu, confuz după primii zece ani de democrație, să vadă că statul nu este un tabu inventat să protejeze o elită, ci o entitate descompusă în oameni și funcțiuni, menită să servească binele public.
Am simțit pentru prima oară microbul revoltei răspândit printre cele mai diverse categorii de oameni la referendumul de demitere din 2007. Am avut ocazia, chiar în primele zile, să merg cu președintele suspendat printre oameni simpli. Am simțit pulsul, tensiunea, revolta față de o nedreptate instrumentată de niște figuri publice dubioase. Am simțit că oamenii au înțeles imediat ce se întâmplase și au ieșit să își exprime dezaprobarea lor. La referendum chiar au confirmat într-o proporție covârșitoare această respingere a actului de suspendare/ demitere inițiat de politicieni.
Dar au fost momente, la fel de semnificative, când Traian Băsescu a cules roadele ieșite din sămânța revoltei, de el însuși plantată. Momentul ”Raed Arafat” nu trebuie uitat. Dincolo de instrumentalizarea ulterioară a protestului de către adversarii președintelui în funcție, trebuie admis că, inițial, bucureșteni simpli au ieșit în stradă pentru ceea ce lor li se păruse un abuz. La fel a fost în cazul referendumului de demitere din vara lui 2012. Dincolo de numărul dubios ieșit din procesele verbale (7,4 de milioane) s-a creat o energie colectivă cu valențe punitive împotriva unui președinte care, în percepția publică, dezamăgise.
În cei zece ani de mandat cetățeanul Ionescu a văzut măruntaiele statului român prin ochii lui Traian Băsescu. A înțeles că nu trebuie să stai obedient și să accepți abuzurile, că ai nu doar dreptul, dar și obligația să vorbești deschis, să critici, să te revolți, să sancționezi. Chiar trusturile de presă, care și-au manifestat deschis adversitatea față de Traian Băsescu, au intrat involuntar în acest joc de pedagogie cetățenească. Ele au demonstrat că statul nu este intangibil, nu este sabia sfântă de care un grup restrâns de privilegiați se folosește pentru a împărți resursele și dreptatea.
Un semn că virusul revoltei s-a răspândit și a cuprins un număr suficient de mare de români l-am avut în toamna lui 2013, chiar cu un an înainte de alegerile prezidențiale. Manifestații pașnice, dar masive, fără lideri și fără organizare, au cuprins marile orașe ale țării, cum nu se mai întâmplase de la începutul anilor 90. Oamenii nu ieșiseră nici pentru salarii mai mari, nici pentru alte drepturi economice, ci împotriva unei manevre dubioase a executivului, cu mâna Parlamentului, care privea exploatarea minieră de la Roșia Montana. Traian Băsescu însuși fusese un susținător al proiectului, ceea ce arată un alt caz în care președintele nu a fost de aceeași parte a baricadei cu cetățeanul pe care le însuși l-a învățat să se revolte.
Mult hulitele ieșiri publice de la 18.30, urmărite de miloane de români, au avut un efect neașteptat, pe care puțini l-au înțeles în profunzimile lui. Ceea ce părea o bătălie politică cu un premier sau altul, fie că se numea Tăriceanu sau Ponta, a fost de fapt o bătălie pentru democrația reală, în care cetățeanul reacționează, protestează, se revoltă.
Nu e simplu să inoculezi acest microb într-o populație care, în marea ei majoritate, a trăit într-un regim opresiv, a supraviețuit prin frică și docilitate. Riscul și mai mare ar fi fost ca aceste ”gene ale obedienței” să se transmită de la o generație la alta. Energia revoluționară care a dus la căderea regimului comunist s-a disipat destul de repede, chiar în primii doi ani, fie prin zdrobirea sângeroasă a unor manifestații pașnice (mineriada din 13-15 iunie 1990 e un exemplu), fie prin utilizarea democrației de carton, a paravanului alegerilor libere. Chiar presa liberă și efervescentă a primilor ani de după revoluție, principalul inițiator al revoltelor cetățenești, s-a transformat încet, dar sigur, într-un instrument atent controlat de elitele politice și economice, prin cartelizare. Organizațiile neguvernamentale, la rândul lor, și-au pierdut entuziasmul și activismul cu potențial de revoltă, îndată de au fost decuplate de la sursele de finanțare externă.
Cam așa arăta peisajul la începutul primului mandat al președintelui Traian Băsescu. Deprimant, nu? Democrația de fațadă și statul captiv în mâinile oligarhilor reprezentau un pericol real în absența cetățeanului revoltat. Referendumul consultativ a fost un alt instrument pe care Traian Băsescu l-a folosit în premieră și a avut la rândul lui un semnificativ potențial de revoltă. Atât votul uninominal, cât și un legislativ mai suplu, au fost teme referendare prin care cetățenii au fost îndemnați să chestioneze status-quo-ul unei clase politice inerte și în criză de reprezentativitate. A fost doar bățul pe care președintele l-a băgat prin gard, așa cum s-a spus, instigând cetățenii împotriva reprezentaților aleși sau a fost un mod de a-l face pe cetățean conștient că el deține puterea și, mai mult decât atât, are și posibilități de expresie?
Preocupați de cotidian, analiștii au pierdut vederea de ansamblu. Ceea ce a fost tratat în notă de cancan politic dâmbovițean s-a dovedit a fi o strategie durabilă de scoatere a cetățeanului din individ, de ieșire din adormire. Traian Băsescu ”Scandalagiul” a fost, în fapt, un rol vital pentru dezmorțirea civismului și menținerea alertei cetățenești. ”Traian Băsescu contra Statului” a fost partitura riscantă, dar extrem de eficace, care a pus fiecare cetățean într-o postură neobișnuită după 1989: aceea de critic arțăgos al structurii menținute din banii lui de taxe si impozite. De la cearta cu vânzătorul de aprozar, comună chiar și în perioada comunismului, românul generic trebuia să treacă la nivelul superior: la cearta cu președintele, cu premierul, cu miniștrii, cu statul anchilozat și viclean.
I-a ieșit jocul? Ca să răspundem la această întrebare e suficient să observăm faptele în dinamica lor. La sfârșitul lui 2009, când Traian Băsescu încă se putea pune în fruntea oștilor revoltate, a fost probabil ceva natural ca românii să răstoarne în favoarea lor o situație periculoasă. La sfârșitul lui 2014, când nimeni, nici măcar Traian Băsescu, nu a mai condus armata nemulțumiților, turbionul revoltei s-a pus în mișcare singur și a întors deznodământul, parcă după o lecție bine învățată.
* Acesta este doar un episod dintr-o serie de articole pe care mi-am propus să le public la sfârșitul celui de al doilea mandat al lui Traian Băsescu. Încerc să pun o lumină nouă asupra unor merite ale actualului președintelui, care abia acum pot fi mai bine observate.
Comentarii 21
Cristian Florea - 02-01-2015
Cat se poate de binevenite aceste articole care analizeaza beneficiile mandatelor Basescu. De pierderi s-au ocupat, cu asupra de masura si cu rea-vointa, altii. Astept urmatoarele analize.
Răspundearistide - 12-18-2014
Traian Basescu a facut ce a stiut el mai bine, valuri dupa valuri. Activitatea sa politica a fost dominata de instincte. Domnul Lazaroiu descrie doar suprafata lucrurilor. E prea timpuriu pentru un rezumat al activitatii sale prezidentiale. In diverse discursuri, insinuarile sale intimidante nu au facut decat sa-l puna intr-o ipostaza care presupunea anumite suspiciuni. Vorbea ca si cum ar fi vrut sa-si arate siesi ca stie lucruri pe care nu le stiau decat cei vizati. Comportamentul prezidential a fost selectiv, subiectiv. Domnul Lazaroiu se leapada prea repede de text. Lasa senzatia ca nu doreste sa gaseasca peste ani niste hartii ratacite prin birou.
RăspundeD.B. - 12-16-2014
E rubrica comentarii, nu rubrica aprobari.Daca nu mai e treaba lui daca altii nu sunt de acord e monolog stimabile.Oricum Lazaroiu nu prea le nimereste , se stie bine asta.
Răspundemaniheixtul - 12-16-2014
N-a fost o revolutie deplina in 89. Nici n-avea cine s-o faca. Nici nu aveam cum, eram la marginea de est a Europei, eram sub securitate, cu ochii si urechile astupate, cu mainile legate. Astia 25 de ani la asta aiu folosit, la educarea poporului, sa afle ce vrea, cum sa vrea. Iar Basescu a aratat ca se poate si a aratat cum. A contribuit esential la aceasta educatie. A dat exemplu si a inspirat un popor. A carat in spate si a spart singur proastele obiceiuri, preconceptiile si slabiciunile acestui popor, fie ei politicieni, fie institutii, fie intelectuali, fie oameni simpli.
Răspundemircea - 12-16-2014
Personal am observat cum TB l-a hartuit pe VVP toata campania electorala, la fel si dupa primul vot in diaspora, iar inainte de al 2lea vot a chemat toti asa zisii basisti la urne sa le dea o lectie celor care ne mint la fel de nerusinat ca si comunistii. Nu stiu daca a sustinut in mod real un candidat slab si dictator ca dna EU ( daca a facut-o sincer e o greseala care i-a stricat imaginea,- "dictator" pt dna EU dupa ceea ce a facut din PMP si Evz). Dar sint convins ca daca sustinea pe fata un candidat, ar fi facut jocul anti-Basescu al lui Ponta si acel candidat ar fi avut sanse mici sa cistige. Din seara primuliui tur a inceput sa instige pe tema diaspora si a cerut demisii la virf. Eu si familia mea nu am votat KI pt ca nu ne-a convins nici el nici partidul nereformat din care provine (vechiul PNL), dar am votat hotarit anti Ponta. Asteptam acum sa dea semnalul de curatire si al PNL si sa porneasdca la drum cu consilieri competenti, nu "jigodii frustrate" si antiamericane.
Răspundevictor - 12-15-2014
Si eu spun exact acelasi lucru, va dau dreptate intru totul. Dar de ce trebuie sa fiti atat de rautacios? Domnul Sebastian Lazaroiu si-a expus doar o teorie, nu mai e treaba dansului daca altii nu sunt de acord.
Răspundevictor - 12-15-2014
Hai domnilor sa nu mai tot insistam pe ideea Basescu. Prea cautam mereu raspunsuri in persoana lui Traian Basescu. "Samanta revoltei in sufletul oamenilor" s-a vazut eventual in vara lui 2012, nicidecum la alegerile din 2014. In 16 noiembrie a castigat numai si numai Iohannis, pentru ca a reusit sa arate lumii seriozitate si constiinciozitate si nu circ ieftin de care a avut parte Romania in ultimii ani. Ramane sa vedem cum va ramane cu "lucrul bine facut". Cum din pacate s-a ales praful din "sa traiti bine".
Răspundevalexandru - 12-15-2014
d-le Lazaroiu, sa continuati seria, insa sa publicati doar cand veti fi convins ca nu aveti nici-o retinere ... sa nu va fie jena sa-l laudati pe Basescu... a facut exact ce trebuia pentru Romania si pentru noi ... Ne-a desteptat ... Cat despre unii comentatori de aici: prea aveti ochelari de cal ca sa puteti comenta, fie pro, fie contra... Basescu este CINEVA un politician patriot care nu a terminat ce avea de spus...
RăspundeLiviu din Timisoara - 12-15-2014
Raspunsul lui Dragnea arata ca n-a priceput nimic ...inca crede ca politica poate fi in totalitate un calcul de voturi/votanti. Poate sunt unii care tac,asculta si ...gandesc.
RăspundeDan Banea - 12-15-2014
Trebuie rasplatita decoratia primita cumva, nu-i asa?Vreau doar sa spun ca e deranjanta afirmatia recurenta ca nu Johannis a cistigat alegerile, ca e fara verb, ca ..bla, bla bla.Fals!Incercati sa faceti un ex de imaginatie si puneti-o pe Udrea in turul doi cu Ponta.Credeti ca ar fi cistigat alegerile?Sau pe oricine altcineva.Si atunci o sa pricepeti ca Johannis singur a cistigat alegerile.Dar nu o sa intelegeti paradigma asta.Nici dvs nici Tariceanu,nici altii.Poate peste 10 ani.Atunci insa va fi o alta tara, alti comentatori politici, intr-un cuvint alti oameni....
RăspundeLiviu din Timisoara - 12-15-2014
Prietenie si respect domnului " septimiu ". Suntem "sub vremi", da or trece ele ...
Răspundevalll - 12-15-2014
Domnule LAZAROIU!!! Imi cer scuze pentru neatentie!
Răspundevalll - 12-15-2014
Domnule Predoiu, multi scriu ca sa se afle in treaba, pentru ca se crede despre ei (si cred chiar si ei insisi) ca rolul lor este sa ne lumineze scriind articole, desi e clar ca doar jocul intamplerii i-a asezat in aceasta postura. Dar dumneavoastra scrieti inteligent, aveti substanta, imi place sa va citesc si sper sa scrieti acea serie de articole despre Traian Basescu cu aceeasi luciditate. Aveti dreptate, dar partial. Traian Basescu nu a insamantat printre romani capacitatea de a se revolta, aceasta exista, s-a manifestat la inceputul anilor '90, dar, ce-i drept, incepuse sa amorteasca sub infuenta unor sefi de stat sau politicieni care doreau liniste ca sa fure sau ca sa-si mentina puterea. Citindu-va articolul m-am luminat brusc asupra zicalei ''pace-pace intre doua dobitoace'', inventata, desigur de cei care doreau sa fure si sa-i insele pe prosti. Basescu face parte din minoritatea romanilor care iubesc dreptatea mai mult decat pacea falsa ce aduce a anestezie si, ca presedinte, s-a comportat ca atare. Sunt remarcabile hotararea lui de a schimba starea lucrurilor in domeniile cele mai importante, faptul ca a apelat la specialisti capabili sa reformeze domeniile repective, dar si efortul si capacitatea de a intelege, asa incat a fost primul sef de stat competent . Si atunci, de ce a prins la o buna parte a populatiei eticheta de presedinte al scandalului? E drept ca prostia romanului e mare. Dar cred ca si presedintele are o vina, pe aceea ca nu a mai facut micul efort de a-si privi gesturile dinafara. Sper ca, inafara temperamentului propriu, asta face Iohannis, ca doar pare ''un candidat liniștit, chiar șters, pacificator, fără verb, fără replică''. Mie mi s-a parut ca are si verb, si nerv, si replica, dar face efortul de a se abtine sa-si dezvaluie toate gandurile. Daca ar fi altfel, atunci am dat-o in bara!
Răspundeseptimiu - 12-14-2014
Nu aveti dreptate, @revistafil si @Ilie. Trebuie sa recunoasteti ca nu aveti date relevante si sigure despre Udrea si despre Cr. Preda. Nu faceti (deocamdata) decat sa folositi ceea ce propaganda mediatica a imprimat in mintile voastre. Nici voi nu sunteti imuni la propaganda. Nimeni nu e imun la propaganda. Cristian Preda este probabil un intelectual de valoare dar are o problema de caracter, mai exact la ordonarea unor valori, lucru care-l face sa apara ca un oportunist. E foarte periculos din cauza asta pentru un partid si pentru tara in consecinta. Nu-l vad agreat nici de Macovei, cred ca e complet izolat acum pe plan politic intern. Poate sa aiba totusi in continuare un aport important pentru tara in PE, pentru simplul fapt ca acolo nu are ocazia sa inverseze valorile respective. Poate politicienii stiu mai multe date despre Udrea, dar in plan public nu au aparut, deci noi cetatenii nu avem cu ce-o acuza pe Udrea la nivelul de gravitate care sa le permita unora atacuri nesimtite si o presa asa ostila. Putem zice ce se vede sau ce ne inchipuim noi, ca nu ar avea viziunea necesara pentru a creste partidul, pentru a contribui la avansul societatii si ca ar gasi loc in viata ei pentru usoare cochetarii feminine in loc de o mai potrivita austeritate cand tara geme de probleme cronice, dramatice. Mult rau a facut tarii propaganda asta desantata, multi au ajuns pur si simplu prizonierii propriei propagande mincinoase de ieri. Astazi vor reforma, unii, cum sa se mai asocieze azi cu Basescu, simbolul reformei, dupa ce l-au ingropat in mizerii ani de zile. Cum mai poate electoratul sa revina la o perceptie realista asupra politicienilor si a partidelor si la un vot benefic pentru tara, dupa ce a fost spalat pe creier atata timp? Basescu n-are de ce sa plece, el e cu adevarul si cu actiunea benefica pentru tara. Ramane la fel in continuare. E deci inexpugnabil. Toti cei care persista in blamarea lui vor disparea mai devreme sau mai tarziu. Fie ca sunt mari televiziuni, celebri jurnalisti, chibiti ai societatii civile, politicieni grei. Ca se cramponeaza in miciuna de puterea vremelnica nu va tine decat tara pe loc. Tara va iesi la liman din noroi numai prin intronarea adevarului. Si, daca va avea forta vitala va iesi calcand peste si ingropandu-i in noroiul originar pe mincinosi.
RăspundeIlie - 12-14-2014
Si Domnul Cristian Preda, la fel precum Domnul Traian Basescu, este exclus, blamat pentru desconspirarea matrapazlacurilor, pentru pozitia corecta pe care o are in raport cu impostura, minciuna etc. etc. Tot asa Doamna Monica Macovei si multi altii.
RăspundeLincoln - 12-14-2014
Se pare ca mesajul romanilor la alegerile din noiembrie nu este pe placul analistilor de mucava.Votul antisistem nu este pe placul partidelor politice,caci actualele partide isi trag radacinile din Fsn iar daca sunt unele obiectii la cele spuse mai sus sunt doar de nuanta (securitatea comunista a avut grija sa se infiltreze in partidele istorice,restul este istorie).Sigur dl Basescu are meritele sale in mentinerea Romaniei pe axa euro-atlantica insa a ii da credit chiar voalat pentru rezultatul alegerilor din noiembrie nu este realist.La sfarsit de mandat dl Basescu a obtinut 5% prin reprezentanta domniei sale,nu este un rezultat meritat insa electoratul te taxeaza cand nu ii sunt respectate principiile .Dl Basescu va ramane in istoria Romaniei ca un presedinte important ,iesi rile colorate cu timpul ii vor fi iertate . Ps.Un apel catre dl Iohannis ,vedeti importanta consilierului prezidential ;) ,samanta scandalului a fost secretul succesului dumneavoastra,nu votul romanilor:))).Peace&love.
Răspunderevista22fil - 12-14-2014
Extras din comunicatul PMP, de excludere a lui Cristian Preda : 'PMP sustine ca singurul scop al lui Preda a fost "obtinerea postului de europarlamentar, un post care ii asigura zeci de mii de euro pe luna de la Bruxelles". Vicepresedintele PMP Cristian Preda a solicitat recent in Colegiul National al partidului demiterea Elenei Udrea din fruntea PMP. Cristian Preda tine sa faca parte din parlamentul UE ca sa scape de gunoaiele care predomina parlamentul tarii noastre., lipsite total de cultura politica, de atasament fata de interesele majore ale tarii. Locul lui Cristian Preda este in mijlocul politicienilor elevati (majoritar!) din UE. Falsii politicieni din PMP il considera un rebel, un 'iesit din rand', din litera regulamentului lor militaresc de organizare, sunt radicali in pozitia fata de el, l-au exclus din randurile lor fiindca punea in evidenta putinatatea mintii si culturii lor politice. Asa faceau si conducatorii comunisti : nu-i admiteau in randurile lor decat pe cei care nu-i exlipsau prin cultura, prin educatie. PMP se vrea al tuturor dar nu reuseste sa fie, practic, decat al nimanui, asa cum, in comunism, proprietatea era comuna, a tuturor, adica a nimanui (si FSN s-a vrut o organizatie politica a tuturor romanilor!). Aceasta organizatie ce se vrea 'populara' (adica sa cuprinda tot poporul!) nu poate sa fie si 'partid' si 'miscare'. Ar fi trebuit sa se rezume la denumirea PPR (Partidul Popular Roman), echivalentul celui european (PPE). 'Miscarea' trebuia sa ramana in faza de ;miscare' cel putin pana in 2016, cum si-a propus Traian Basescu cand a infiintat-o, ca sa-si verifice gradul de aderenta la populatie si numai daca ar fi avut un succes remarcabil (min. 25% in sondaje), sa se transforme in PPR, excluzand cuvantul 'miscare' din numele sau. Ambitioasa, lacoma Elena Udrea s-a grabit, ametita de succesul fulminant pe care la avut in aprecierile nemeritat de favorabile, din partea presedintelui Traian Basescu. 'Elena Udrea' a fost cea mai mare eroare a lui Traian Basescu.
RăspundeMariana Faur - 12-14-2014
As avea câteva nelămuriri! De înțelegeti prin oameni simpli? Si a doua nelămuriri: de ce a vrut președintele si guvernul sa transforme UMF Mures in universitate maghiara? Cat despre revolte si tot restul sunt lamurita demult ,adică de cand am participat la evenimentele din 89 ,cand era sa mor...lamurindu-ma mai târziu ca in zadar, Presedintele dumitale,in afara de minciuni ca Ponta si restul n-au reușit nimic! Singura persoana,care a făcut ceva palpabil,fără scandaluri si minciuni ,in aceasta tara a fost doctorul Raed Arafatsi si pentru domnia-sa personal,as mai ieși odată in strada,daca ar fi nevoie pentruca a fost omul care a pornit in viata de la un Opel Kadet second hand,dotat cu un minim kit de Supraviețuire , ajungând sa implementeze un sistem performant ,la cele mai înalte standarde europene,dotat cu un sistem de telemedicina,nu mai vorbesc de divizia aeromedicala! Ne-am saturat de vorbe ,vrem fapte !
RăspundeExiguus - 12-14-2014
Faptele Apostolilor 12:6. Petru era in puscarie si a doua zi trebuie infatisat lui Irod pentru judecata, probabil sa fie condamnat la moarte, si el ce facea? Dormea. Pentru ca Isus ii spusese cu ce moarte va proslavi Petru pe Dumnezeu (Ioan 21:19). A spus-o si Dragnea cand a fost intrebat pe treptele PSD-ului..."Cine e de vine pentu ca ati pierdut alegerile? ... Nu stiu.. Dumnezeu".
RăspundeMihai_B - 12-13-2014
domnule Lazaroiu, am mai avut un Mester Carmaci care a reusit exact acelai lucru ca si MasaVerde: "dezmortirea civismului" pana la scosul in suturi din jilltz. Tarasenia a fost acum un sfert de secol, dar daca tot o luam pe linia asta melodica, nu vreti dvs sa "puneti in lumina' (doar avem distantarea necesara si dvs varsta necesara) sa comparati cei doi ctitori & reformatori post 1947 ai RO ?
RăspundeLiviu din Timisoara - 12-13-2014
In cam toate aparitiile lui Basescu am observat inclinatia spre cautarea normalitatii. Toti cei care am avut aceeasi senzatie am fost declarati basisti.La adversarii lui am sesizat, mai ales, propaganda. Si nu s-au dat in spate de la nimic. ( Au adus in studio un om cu perfuziile dupa el, etc. Exultau de placere sa-l terfeleasca pe Funeriu in povestea cu bacalaureatul acestuia, desi stiau bine ca promoveaza o minciuna ieftina. Dadeau o stire cu calamitati sau incendii, dupa care urma un comentariu legat de Basescu sau sustinatori ai lui. "Basescu vi-a taiat salariile" cand, de fapt, a avut onestitatea sa-si asume intrarea in criza, nu sa stea ascuns in spatele unei functii neadministrative, desi s-a stiut clar ca jumate din banii FMI au intrat atunci in visteria BNR, goala dupa "duduiala" lui Tariceanu , liberalul care a sporit numarul bugetarilor cu 600 de mii ) A lasat liber primului demers al Justitiei, cel al Procuraturii, care a avut nevoie de un timp sa invete toate matrapalzacurile economice prin care se putea jecmani tara, toate increngaturile administrativ-politice. Iar adversarii lui nu au fost altii decat fosti mari securisti, foarte bine pregatiti in manipulare , carora li s-au adaugat cativa carieristi , gen Gadea& , lingaii lui Dan Voiculescu. De amintit cum il proslaveau la nu stiu a cata aniversare a postului Antena 3 - cu exact aceleasi epitete si maniera in care era lins ceausescu. Capacul a fost pus de PSD de ziua de nastere a lui Ponta , un prost cu ifose. Putea sa-si faca lansarea cu baloane si poze imense ...prostul, dar nu tocmai de ziua lui de nastere. Si-a imaginat ca omul necajit va pica pe spate si va vedea in el marele lider , providentialul, eliberatorul, cand de fapt el se gandea de unde atatea parale pentru atata grandoare de tzatza. Basescu nu a facut altceva decat sa continue ceea ce a inceput cu Stolojan, care amintea de oligarhia politico-mediatica.
Răspunde