De același autor
Îl înţeleg pe episcopul Tökés, deoarece, prin Tratatul de pace de la Trianon (1920), Transilvania, cea mai frumoasă şi bogată parte a Ungariei, unde nobilimea maghiară avea întinse latifundii, castele şi palate luxoase, a revenit României, Ardealul fiind o provincie cu o majoritate a populaţiei alcătuită din români.
Nu-l aprob însă pe episcolul Tökés deoarece întregul său discurs cuprinde doar falsuri istorice revoltătoare. Nu românii au cucerit în Evul Mediu Transilvania, ci ungurii, transformându-i pe români, mai toţi ţărani, în iobagi. Uniunea celor trei naţiuni de la Căpâlna, în urma răscoalei ţărăneşti de la Bobâlna (1437), îi cuprindea pe nobilii maghiari, pe saşi şi pe secui, românii fiind excluşi.
Nu e locul aici de a face o istorie a Transilvaniei, încât mă rezum de a sublinia că, de-a lungul veacurilor, românii transilvăneni au evoluat. S-a creat treptat o burghezie românească, o intelectualitate românească şi un partid naţional, care au trezit şi cultivat conştiinţa naţională a românilor transilvăneni. Aş aminti în treacăt doar Şcoala Ardeleană, cu corifeii săi Petru Maior, Gheorghe Şincai, Samuil Micu ş.a., Vincenţiu Babeş, care înfiinţează Partidul Naţional Român (1869), în sfârşit mişcarea memorandistă (1892-1894), în frunte cu Ion Raţiu şi Vasile Lucaciu, soldată cu condamnarea iniţiatorilor şi semnatarilor, încarceraţi în închisoarea de la Szeged, fiind ulterior graţiaţi de Împăratul Franz Iosef, la intervenţia Regelui României Carol I.
Nu mă aşteptam ca în emisiunile TV să se facă, în ziua de 1 Decembrie, istoria românilor din Transilvania, rândurile de mai sus constituind de fapt o replică la discursul iredentist în Parlamentul European al episcopului Tökés. Dar a nu face nici o referire, la posturile TV private, cât şi de stat, inclusiv în presa scrisă, nicio referire la evenimentele petrecute la 1 Decembrie 1918 în Alba Iulia este revoltător. Nici o vorbă despre Pop de Băseşti, Vasile Goldiş, Vaida şi, mai ales, Iuliu Maniu, organizatori ai Marii Adunări de la Alba Iulia, Iuliu Maniu ajungând în schimb în temniţa bolşevică de la Sighet, mort într-una dintre celule, trupul său fiind aruncat apoi în cimitirul săracilor de la marginea oraşului încât nici azi nu se ştie unde îi zac osemintele – toate acestea reprezintă acte revoltătoare de care se fac vinovate posturile private, cât şi cele publice de televiziune.
Nu s-a suflat o vorbă nici despre războiul de întregire a României, dus de armata română începând din 1916, care s-a soldat cu peste un milion de morţi, fie pe câmpul de luptă, fie din cauza epidemiei de tifos exantematic. Niciun omagiu. Nimic, în schimb, cancanuri ieftine au dominat emisiunile TV de Ziua Naţională a României: de ce premierul Emil Boc, în lipsa preşedintelui Traian Băsescu, a primit onorurile militare, la paradă, şi nu Mircea Geoană, a doua persoană în ierarhia demnitarilor sau faptul că, la plecare, acelaşi Boc a fost huiduit de mulţime. Asemenea informaţii, în locul unei emisiuni în care să se aducă un prinos de recunoştinţă eroilor neamului din 1918. O ruşine. //