De același autor
Secretarul de stat american Condoleezza Rice spunea intr-un discurs recent ca o strategie presupune sa intelegi incotro se indreapta istoria si sa-i dai un branci in acea directie. Este o viziune hegelian-conservatoare, naturala pentru un membru important al Administratiei Bush. Fara sa fi meditat la sensul istoriei precum un provost (un fel de prorector) al Universitatii Princeton, d-l Basescu sta bine totusi cu intuitia politica si nu se gandeste de doua ori cand e sa dea branci. Numai ca Strategia de Securitate Nationala a României, adoptata de CSAT cu mai putin de doua luni in urma, marturiseste in mica masura spiritul cu care ne-a obisnuit pana acum d-l Basescu, cel putin in politica interna.
Strategia vorbeste de atitudine "proactiva" in raport cu amenintarile, dar nu vorbeste ca atare despre "actiuni militare preventive", asa cum anuntase d-l Basescu dupa CSAT-ul din februarie 2005. Atitudinea s-a mai temperat. Acum, formularea este de genul: "Atunci cand realizarea consensului nu este posibila, in virtutea convingerilor democratice profunde, a intereselor sale vitale si a evaluarilor responsabile privind natura, iminenta si gradul de pericol, Romania va participa la operatiuni multinationale bazate pe decizii politice rationale, intemeiate pe prevederile constitutionale si pe obligatiile ce decurg din acordurile de cooperare cu natiunile aliate, partenere sau prietene, in concordanta cu cerintele situatiei si in conformitate cu prevederile dreptului international". Se poate glosa la infinit pe marginea acestui paragraf. In orice caz, este evidenta o disponibilitate anuntata de Romania pentru actiuni preventive in cadrul unor "coalitii de vointa". Ramane sa vedem cum va fi acest paragraf interpretat in practica.
D-l Basescu vrea ca Romania sa dobandeasca un profil strategic accentuat, o greutate tot mai mare in jocul de putere regional. Pentru d-l Basescu, lumea este un joc de putere, iar puterea nu este deloc subtila. Ea este tangibila. Cate F16 ai, cati bani ai, ce buget militar cheltuiesti, ce armata ai, ce aliati ai si, mai ales, cat esti de apropiat de ei - aceasta este anatomia puterii. D-l Basescu stie ca o armata puternica se tine cu razboaie. Romania va participa mereu si pana la capat in conflicte militare de gen Afganistan sau Irak. Este optiunea acestui presedinte. Depinde de el sa o faca sustenabila politic si, in ultima si decisiva instanta, sa o faca populara printre alegatori.
Din economia Strategiei, deducem ca Romania se va angaja intr-un razboi daca si numai daca sunt intrunite cumulativ trei conditii: daca un interes national este in pericol, daca mijloacele nemilitare de protectie a interesului national periclitat sunt epuizate, daca merg la razboi si aliatii. Intr-un sistem de alianta tip NATO, cu faimosul articol 5 deplin operabil, si participand la constituirea unei politici externe si de securitate integrata la nivel continental, Romania asuma, practic, in spectrul foarte restrans al acelor interese nationale pentru care merita sa duci un razboi, o suma de interese euro-atlantice. Cum este imposibil de presupus ca România sa porneasca singura un razboi, decizia de participare la un conflict militar este lasata in mare masura (doua din cele trei conditii) pe seama altora.
Strategia d-lui Basescu asuma ca modele Strategia Europeana de Securitate (cunoscuta ca "Strategia Solana") si Conceptul Strategic al NATO. Comparatia cu aceste documente duce la concluzii simpatice. Strategia d-lui Basescu are 14.902 cuvinte. Conceptul Strategic al NATO are 8.000 de cuvinte, iar Strategia Solana, 4.200. Doar Strategia de Securitate Americana, recent semnata de presedintele Bush, are dimensiuni similare cu cea a d-lui Basescu. Institutional insa, ii batem si pe americani. Consiliul National de Securitate American are 4 membri. CSAT-ul nostru are 15. Puteti sa spuneti ca sunt carcotas si ca umblu la chestiuni scolastice. Dar bizantinismul Strategiei noastre este evident pentru orice lector. Ai impresia ca e redactata de un student ambitios, dornic sa arate lumii cate stie.
Lectura unei Strategii de Securitate este o experienta unica. E ca si cum te plimbi printre spaimele colective ale catorva milioane de oameni si inspectezi planul de actiune cu care vor sa-si invinga frica. Oricine citeste Strategia Solana sau Strategia Americana vede ca toate ideile de acolo sunt simple, clare, punctuale. Abunda chiar redactarea pe puncte si linii. La noi, e altceva. La noi, e teza de licenta. Eseu. Limbajul este cautat, intelectual, pretios, ceea ce o face nu doar dificil de citit, ci si dificil de inteles. Cand ti-e frica de ceva, nu mai ai timp pentru dantelarii. Spui de ce ti-e frica si spui ce ai de gand sa faci ca sa respingi pericolul. La noi insa, ca sa afli toate astea, trebuie sa treci printr-un excurs amplu despre democratie, prosperitate si valori, afli o adevarata Weltanschauung si consideratii despre Romania si drumul ei in lume. Ca sa inteleaga d-l Basescu, o Strategie de Securitate trebuie sa fie mai degraba un jurnal de bord decat un jurnal de calatorie.
Altfel, Strategia d-lui Basescu e cuminte. Amenintarile sunt corect preluate dupa Strategia Solana, iar vantul reformist bate doar semantic. La un moment dat, Strategia d-lui Basescu vorbeste despre "transformarea" institutiilor cu atributii in domeniul securitatii. Ma pricep suficient la Ministerul de Externe ca sa vad, in cele douazeci de randuri in care scrie cum se transforma MAE, ca, de fapt, nu se transforma deloc. Sunt doar vorbe lungi si sticloase, ca de pe pagina de web a ministerului, stranse intr-un paragraf care nu anunta nimic "transformator".
In schimb, acolo unde explicatiile sunt necesare, ele lipsesc. Nu se explica de ce terorismul international este cea mai importanta amenintare la adresa securitatii noastre. Intamplator, si eu cred la fel. In conditiile in care cetatenii romani se misca tot mai liber in spatiul european, riscul ca un atac terorist indreptat asupra oricarui loc din Europa sa afecteze direct cetateni romani este foarte mare. Victimele romanesti de la Madrid si Londra sunt cel mai tare argument. Dar o buna parte din opinia publica romaneasca considera ca, din lista amenintarilor la adresa securitatii Romaniei, cu mult mai periculoase sunt crima organizata si, ca element al proastei guvernari, coruptia. La randul meu, sunt nelamurit de ce proliferarea armelor de distrugere in masa este un pericol mai presant pentru Romania decat coruptia. Explicatiile pe care Strategia le da fiecarei amenintari in parte sunt de ordin general si pot fi gasite in orice dictionar de relatii internationale. Explicarea relevantei lor pentru Romania de azi era, cred, obligatorie.
