De același autor
Retehnologizarea CET Grozăveşti duce la restrângerea spaţială a uzinei cu 65-75% (posibil mai mult), ceea ce redă centrului Capitalei patru-cinci hectare de teren în proprietate publică, negrevat de probleme şi revendicări.
CET Grozăveşti este probabil uzina energetică cu cel mai central amplasament din Europa: șapte hectare fix în mijlocul Capitalei, cu ieşire pe Splaiul Dâmboviței şi lângă Palatul Cotroceni. Asta pentru că a moştenit spaţiul istoric al Uzinei Comunale Bucureşti, care alimenta oraşul cu apă pe la 1880. În 1902 s-a refondat ca uzină energetică, iar în 1912 devenea cea mai mare termocentrală a României. Între timp, a rămas inadecvată atât ca amplasare, cât şi ca tehnologie. Cazanele sale arhaice au fost instalate în anii ’60, la standardele de atunci, pentru a produce în cogenerare 100 MW de energie electrică şi termică.
Tehnologiile noi, de sec. XXI, permit înlocuirea lor cu generatoare moderne pe gaz, controlate automat, ceea ce ar duce la: a) consum mai mic de gaz la aceeaşi capacitate instalată (100 MW) şi reducerea consumului de apă; b) reducerea poluării (CO2, fonice) din centrul Bucureştiului; c) reducerea costurilor cu forţa de muncă.
Cel mai important, ca parte din proiectul Smart River – Bucureşti 2020 – pe care un grup de ONG-uri vor să îl facă brandul-fanion al strategiei de pol de creştere pe care UE ne-o cere (zadarnic) de mai bine de opt ani –, retehnologizarea CET Grozăveşti duce la restrângerea spaţială a uzinei cu 65-75% (posibil mai mult), ceea ce redă centrului Capitalei patru-cinci hectare de teren în proprietate publică, negrevat de probleme şi revendicări. Acest spaţiu trebuie inclus într-un proiect care să facă obiectul unui concurs de soluţii cu participare internaţională. Trei funcţiuni publice importante pot fi imaginate pentru a fi introduse în zona Dâmboviţei, care astăzi, deşi centrală în oraş, este moartă urbanistic:
– Grădina Botanică, aflată oricum gard în gard cu CET Grozăveşti, trebuie să primească teren suplimentar pentru extindere şi modernizare, inclusiv cu dotări noi pentru cercetare ştiinţifică şi conferinţe. Ideal ar fi ca tranziţia de la grădina actuală către CET să fie graduală, vegetaţia „invadând“ noua centrală în locurile unde asta e posibil, pentru a crea zone mixte de „energie verde“ la propriu: spaţii industriale populate cu plante şi, în anumite condiţii, vizitabile de către public. Ar fi un proiect hiper-modernist, în stil scandinav, care ar pune decisiv Bucureştiul pe hartă în privinţa asta.
– Incubatoare de afaceri pentru industrii creative, ITC şi bio-tehnologii, profitând de proximitatea Politehnicii şi a institutelor de cercetare biologică ale universităţii de pe Splai. Există deja clustere de business, în special ITC, care s-au dezvoltat spontan în zonă, însă autorităţile oraşului Bucureşti nu au avut niciodată o strategie proactivă în ce priveşte antreprenoriatul. E momentul ca asta să se schimbe.
– Conservarea şi punerea în valoare a construcţiilor de patrimoniu industrial existente actualmente în incinta CET. Pe cât posibil, noua uzină, mai mică şi mai prietenoasă cu publicul, trebuie să se deschidă către oraş, pentru a valorifica tradiţia de cultură industrială a zonei. Ideal, funcţiunile se pot separa, iar o parte dintre clădirile de patrimoniu pot fi realocate unor scopuri radical diferite – de exemplu, galerie de artă vizuală sau spaţiu de arte ale spectacolului, Bucureştiul fiind în criză cronică de astfel de locuri (modelul fiind, evident, Tate Modern din Londra).
CET Grozăveşti nu e un loc oarecare. Pe vremea primarului Barbu Delavrancea, inginerul Dimitrie Leonida (azi, nume de muzeu tehnic; primul care a propus o linie de metrou pentru Bucureşti, în 1908) a luat conducerea şi a finalizat investiţia ce avea să facă în 1912 din Grozăveşti o centrală respectabilă, cea mai mare din ţară, cu 2 MW putere instalată. Pe aici au mai trecut şi alte somităţi ale Societăţii Politehnice Române, precum inginerii Elie Radu şi Nicolae Caranfil. CET Grozăveşti se confundă cu începuturile învăţământului tehnic şi energeticii în România, deci ar fi foarte potrivit ca, într-o formă oarecare, acest lucru să fie marcat în spaţiul de patrimoniu disponibilizat în urma modernizării centralei.
Urmăriţi subiectul. Coaliţia civică pentru reabilitarea traseului Dâmboviţei prin oraş - Smart River–Bucureşti 2020 – a început să funcţioneze.
* Sorin Ioniţă este analist de politici publice ExpertForum (EFOR)