Anchetarea lui Hodor

De ce este anchetat disciplinar la CNSAS cercetătorul Mădălin Hodor după dezvăluirea, pe site-ul revistei 22 la 12 aprilie 2018, a unor documente ale fostei Securități ce conțineau liste de colaboratori aflați în legătura unei unități a Departamentului Securității Statului care urmărea emigrația românească? Nu este CNSAS o instituție plătită din bani publici pentru „studierea arhivelor Securității“ și, se înțelege, pentru desecretizarea unor documente relevante pentru informarea corectă a opiniei publice? Sau este așa doar nominal – în realitate protejând cu gelozie interesele unor grupuri și persoane, în detrimentul interesului public? Și e oare irelevant că multe nume de pe lista publicată de Mădălin Hodor pe site-ul revistei 22 au avut acces la interesante funcții politice, cariere jurnalistice în presa curtenitoare cu PSD, în variile sale întruchipări, și onoruri de academicieni – toate după 1989? Nu e oare fenomenal de grăitor „succesul“, după 1990, al acestor persoane aflate cel puțin „în grațiile“ fostei Securități – o instituție practic desființată pe 30 decembrie 1989? E vorba de figuri precum Dorel Abraham, Ștefan Cazimir, Darie Novăceanu, Ion Coja sau Gheorghe Vlăduțescu ș.a. Last but not least, e vorba și de proaspătul președinte al Academiei Române, Ioan-Aurel Pop, fost lider al organizației UASCR (Uniunea Asociațiilor Studenților Comuniști din România) pe Universitatea „Babeș-Bolyai“, devenit în ultimii ani rectorul aceleiași universități.

Dacă CNSAS se opune interesului public (în acest caz, interesului de aflare a adevărului cu privire la trecutul recent), nu ar fi, din păcate, nici prima, nici ultima instituție publică de acest fel din România. Dar la CNSAS bântuie stafia unui naționalism strâns înrudit cu cel fabricat în laboratoarele fostei Securități a statului și cu cel care emană deseori din comunicatele și apelurile Academiei Române. Ca o dovadă, ancheta disciplinară împotriva lui Mădălin Hodor se bazează și pe plângerea că istoricul ar fi prejudiciat imaginea CNSAS. Dar cine a lansat oare această acuzație? Nimeni altul decât d-l Florian Banu, angajat al CNSAS și autor de editoriale în revista foștilor securiști, Vitralii, ce a fost neobosit prezent la lansările de carte și simpozioanele organizate de foștii ofițeri de Securitate din jurul lui Iulian Vlad. Se sparie gândul...

O altă linie de atac intern paralizant împotriva istoricului Mădălin Hodor a fost votul prin care Colegiul CNSAS, a cărui reprezentare este politică, i-a „suspendat“ temporar acreditarea de cercetător, motivând plasarea istoricului într-un „limb“ între condamnare și achitare prin aceea că se așteaptă concluziile Comisiei de Disciplină. Șeful de orchestră ce a influențat o parte din votul Colegiului CNSAS a fost d-l Cazimir Ionescu, despre a cărui candidatură la șefia Colegiului Mădălin Hodor scrisese anterior un articol curajos pe site-ul revistei 22 – articol care acuza incompatibilitatea flagrantă dintre statutul lui Ionescu de trimis în judecată pentru crime împotriva umanității în Dosarul „Mineriadei“ și prezența sa eventuală la conducerea unei instituții precum CNSAS. Ionescu nu a devenit președintele Colegiului CNSAS, dar e membru al Colegiului – după ce a fost apărat, în parlament, de inconturnabilul Iordache prin „prezumția de nevinovăție“ – și s-a jurat că va merge „până în pânzele albe“ pentru a-l concedia pe istoricul Hodor.

Așadar, urgia unui fost sistem care se lăfăie în voie la CNSAS, denunțat curajos de Mădălin Hodor, și furia resentimentelor personale s-au revărsat acum chiar asupra d-lui Hodor. Cei care prezintă public documente ce permit aflarea adevărului, făcând, cum spune un personaj al lui Shakespeare, „diavolul de rușine“, trebuie linșați. Ceea ce înseamnă că el, „diavolul“, se simte din cale afară de incomodat și își pune din nou agenții în mișcare.

„Diavolul“ securocrat, cu reflexele lui secretomane, este așadar cel care pune piedici democrației și libertății față de trecut – nu „statul paralel“ inventat de hoții care strigă „hoții“. Acest „diavol“ e adevăratul stat paralel – paralel cu interesul public pe care ar trebui să-l servească cu profesionalism instituțiile finanțate din bani publici. CNSAS nu e finanțată de la bugetul public pentru a deveni feuda unor personaje de genul unsului PSD-ului Cazimir Ionescu, persecutându-i pe cercetătorii care au curajul adevărului. Nici nu e în interesul public al unei țări care a ales un destin democratic și european să mențină la nesfârșit, în instituții publice, toxica ideologie „patriotică“ a fostei Securități, ce confunda deliberat „patria“ cu „partidul“ și „partidul“ cu „iubitul conducător“. Toate astea ne mențin în schimb într-o zonă cenușie, în care suntem mereu vulnerabili față de șmecherași autoritari care iau lumină de la Viktor Orbán și alți naționaliști care calcă în picioare democrația și libertățile.